112 matches
-
fierul roșu” a oricărei rămășițe de comunism era obiectivul prioritar. Tehnocrația, concentrată în marea sa majoritate într-un singur partid politic, nu prezenta pentru Occident o credibilitate suficientă pentru îndeplinirea unei asemenea misiuni. Nu pentru că ea ar fi avut tentații procomuniste, ci pur și simplu pentru că nu era interesată de un program politic de tip punitiv. Un program anticomunist, plasat în centrul atenției, nu prezenta însă atractivitate nici pentru tehnocrație și nici pentru marea masă a populației. Majoritatea actorilor interni își
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și nu și-au uitat colegii de suferință. S-au rugat îndelung pentru liniștea sufletului lor; în același timp i-au iertat și s-au rugat și pentru cei care i-au torturat. Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, evreu și procomunist la arestare, s-a convertit la religia ortodoxă ca urmare a discuțiilor avute cu marii intelectuali legionari în timpul detenției iar “Jurnalul fericirii” este tocmai povestea acestei transformări. Nicolae Steinhardt, a fost întrebat de soția unui martir de la Sighet care l-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
1970, voluntarismul revoluționar expiră odată cu eșecul recoltei „celor zece milioane de tone de trestie de zahăr”. Castro este obligat să accepte subordonarea față de patronul sovietic a „revoluției sale subvenționate”, servind de atunci ca instrument militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în Africa* (Angola, Etiopia). Ceea ce nu-l împiedică să acceadă, în 1979, la președinția mișcării de nealiniere*. Pe plan instituțional, sovietizarea* se încheie în 1975, odată cu primul congres al PC cubanez și cu Constituția din 1976. PCC servește drept curea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1929, apare Societatea Panrusă a Arhitecților Proletari (VOPRA), care propovăduiește o arhitectură destinată slujirii noului cotidian comunitar. Politica culturală a lui Stalin Lenin, care prefera literatura și arta realistă din secolul al XIX-lea, nu preconizează măsuri represive contra avangărzii procomuniste - chiar dacă l-a lăsat pe Blok să moară de foame -, și, datorită moderației lui Lunacearski, comisar al poporului la Educație și Cultură din 1917 până în 1929, campaniile contra „formaliștilor” încă nu includ și represiuni. Execuția poetului Gumiliov, în 1921, acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
șeful statului-major și adjunctul său, generalii Spinola și Gomes, pe care guvernul i-a demis din funcții după publicarea unei cărți în care Spinola respingea orice rezolvare militară a problemei coloniale. MFA adăpostește social-democrați* ca Antunes și căpitanul Vasco Lourenșo, procomuniști ca Gonșalves, stângiști* ca de Carvalho și chiar conservatori caudiliști ca Spinola. Tensiunile sunt inevitabile, mai ales din cauza presiunii comuniste și radicale. Dar antagonismul dintre militari trebuie să se descurce în contextul întoarcerii în legalitate a partidelor politice de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recrutează pe șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare, care obișnuiesc populația cu încălcarea legii. Ierarhii, șefii partidelor necomuniste, elitele tradiționale sunt persecutate. Puțin câte puțin, comuniștii suscită în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica salamului”. Se organizează atunci alegeri, într-un climat de teroare*, comuniștii căutând să-și intimideze adversarii prin manifestații de masă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Partidul unic), ce se înmulțise parazitar, vampirizând umanitatea. Acest sens exact și limpede (chiar dacă metaforic ori simbolic formulat în piesa lui Maiakovski) era bătător la ochi. Și totuși el nu fusese priceput astfel - ba chiar fusese pervertit în sens procomunist, în lectura naivă a moderatoarei. Pentru a lămuri situația, le-am întrebat pe studentele mele ce era, ce a fost, ce este comunismul. Nu am primit un răspuns adecvat sau inteligibil. Le-am întrebat atunci ce s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirmă în interviu că "începuse să simpatizeze cu comunismul". Observăm că, de fapt, aceasta participase la brigăzile Kominterniste, organizate de sovietici și expediate în Spania, pentru a-i susține pe republicanii procomuniști împotriva lui Franco, în cursul războiului Civil. Prin Ana Pauker și Dej, Mărită Iliescu, mama cu care Iliescu se afișa la recepțiile oficiale, obține posturi importante în comerțul exterior. Unde știm bine cine lucra pe atunci: însuși Ion Cioaba a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să lovitură de stat, împotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului în Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate în anii '50 și ''60 în statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, că Operațiunea "Diabolo", din 1954, contra președintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitură de cocaină" din Bolivia din 1982, contra președintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de ași ai operațiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister. Cît despre revoluții, menționam două asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Trădarea intelectualilor observă pas cu pas intervalul 1944-1946, definit prin involuția discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu întârzie să preia tirul, și furia listelor negre escaladează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
atitudinea ambiguă a directorului său: dacă în plan ideologic acesta își dă silința să îi convingă pe cei de la putere de loialitatea sa față de marxism-leninism, în plan literar nu se arată dispus să se conformeze întru totul. Alături de tiradele sale procomuniste și prosovietice, uneori atât de tranșante încât par a fi folosite ca armă defensivă, trădând nesiguranța, criticul acceptă autori care se țin departe de politica momentului, precum G. Bacovia, Constant Tonegaru (deși numele său era încă de mai mică rezonanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
care i-ar fi spus că una dintre victime, Constantin Pilat, a vorbit despre acțiunea lor într-un proces ținut la Iași și l-a instruit pe Stoian să spună, în caz că va fi întrebat, că acțiunea a fost sinceră și procomunistă, dar să nu prezinte legăturile cu Sucegan și Avădanei. Această discuție ar fi avut loc în noiembrie 1951. Mai târziu, ajunși la Jilava pentru cercetări, „Țanu” n-a mai știut ce să îi recomande lui Stoian, sfătuindu-l să se
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
provenea dintr-o familie relativ numeroasă, având cinci frați. S-a căsătorit cu fata unui avocat bucovinean, legionar, însă imediat după 23 august 1944 a început să cocheteze cu comuniștii. Se pare că s-a înscris în UNSR, asociație studențească procomunistă, dar și în cadrul Partidului Muncitoresc Român. Printre foștii deținuți politici au circulat numeroase zvonuri legate de activitățile sale din perioada 1945-1948, conform cărora ar fi frecventat un șantier de muncă și îndoctrinare comunistă în Bulgaria și o școală de diplomație
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
LUMINA, revistă apărută la Bârlad, o dată la două luni, între 1 ianuarie 1945 și august 1947. Directorul, Lazăr Beneș, semnează articolul În loc de editorial, în care subliniază orientarea procomunistă a publicației: „Se făcu lumină! Când? La 23 August 1944.” Tot aici se vorbește despre „prietenia cu URSS”, constatându-se cu satisfacție că „lumina vine tot de la răsărit”. Nicolae Pandelea este autorul unui articol intitulat Libertatea scrisului în România democratică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287910_a_289239]
-
ce a dus la prăbușirea regimului fascist al lui Ion Antonescu. În guvernul format după acest eveniment, Titel xe "Petrescu"Petrescu a fost ministru-secretar de stat. După 1944 s-a opus unificării cu Partidul Comunist. S-a rupt de aripa procomunistă și a format Partidul Social-Democrat Independent (P.S.D.I.). În 1947, acest partid este dizolvat, iar liderii săi, În frunte cu Titel xe "Petrescu"Petrescu, sunt arestați și judecați. Titel xe "Petrescu"Petrescu a murit În Închisoare În 1956. xe "Petrescu"Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
presa românească, în întregime aservită regimului. La proces sunt prezenți toți anchetorii, cei de la Malmaison și cei de la Interne, iar în timpul dezbaterilor au apărut pe fotoliile rezervate: Ana Pauker, Avram Bunaciu, Teohari Georgescu și o serie de gazetari străini, toți procomuniști. Publicul format din muncitori aduși anume pentru spectacol și aleși dintre cei mai fideli de la toate marile întreprinderi din București. Erau organizați să reacționeze comandat contra inculpaților, de o serie de mici dirijori, care comandau strigarea lozincilor. Astfel la introducerea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
într-un regim comunist, sub numele Republica Democrată Vietnam. Conflictul dintre Nord și Sud nu a putut fi reglementat pentru stabilitate între cele două republici. Forțe de gherilă din Vietnamul de Nord (aparținând grupării Viet Cong) și forțe ale rebelilor procomuniști din Vietnamul de Sud au condus la atacuri împotriva forțelor din Vietnamul de Sud, care era susținut de S.U.A. Astfel s-a dezlănțuit Războiul din Vietnam, care a durat pe toată perioada 1955-1975. În această perioadă, peste 500.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și să accepte un guvern comunist. 6 martie 1945 - Se instalează guvernul prosovietic (Frontul Național Democrat) condus de Petru Groza (avocat, doctor în filozofie, unul dintre cei mai bogați oameni din România acelui timp și președinte al unui mic partid procomunist numit Partidul Plugarilor). 23 martie 1945 - Legea nr. 187, lege agrară prin care se confiscă proprietățile mai mari de 50 de hectare și se redistribuie către țărani (cărora, la rândul lor, le vor fi confiscate prin colectivizarea începută în 1949
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sumele din țară. După opinia mai multor membri ai comunității românești din Toronto (o comunitate de cca 4000), „domnul Corneliu DimaDrăgan a fost asasinat de un membru al Gărzii de Fier, ca răzbunare a faptului că scria (în «Tricolorul») articole procomuniste”. Vorbe!... El nu era ideolog. Dacă identitatea asasinului e exactă, atunci motivul asasinării e că era pregătit (făcuse greșeala să avertizeze) sau chiar a început să publice liste cu legionarii răspîndiți în Canada și S.U.A. Le descoperise - țin minte că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care i-ar fi spus că una dintre victime, Constantin Pilat, a vorbit despre acțiunea lor într-un proces ținut la Iași și l-a instruit pe Stoian să spună, în caz că va fi întrebat, că acțiunea a fost sinceră și procomunistă, dar să nu prezinte legăturile cu Sucegan și Avădanei. Această discuție ar fi avut loc în noiembrie 1951. Mai târziu, ajunși la Jilava pentru cercetări, 'Țanu' n-a mai știut ce să îi recomande lui Stoian, sfătuindu-l să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
provenea dintr-o familie relativ numeroasă, având cinci frați. S-a căsătorit cu fata unui avocat bucovinean, legionar, însă imediat după 23 august 1944 a început să cocheteze cu comuniștii. Se pare că s-a înscris în UNSR, asociație studențească procomunistă, dar și în cadrul Partidului Muncitoresc Român. Printre foștii deținuți politici au circulat numeroase zvonuri legate de activitățile sale din perioada 1945-1948, conform cărora ar fi frecventat un șantier de muncă și îndoctrinare comunistă în Bulgaria și o școală de diplomație
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în drum spre Havana sau de la Havana, în misiunea mea de ambasador al României în Republica Cuba. Același coleg, Dumi, era îmbrăcat deosebit de elegant, ceea ce, în contextual tachinărilor reciproce mi-a dat prilejul să replic presupunerilor lui de partizanat politic procomunist cu o constatare care a produs o reacție generală de amuzament: Dumi, analizându-ți costumația impecabilă, mi-aș permite constatarea că tu ești "ca românul imparțial", dacă facem o asemuire între aspectul tău exterior și principalii candidați la postul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a Mare Nostrum. Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare cunoscute ca Afrika Korps
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm, zâmbește uneori și îmi dă dreptate printr-o abia perceptibilă mișcare a capului. Îmi spune că nu vrea să intre în detalii, discuția pe această temă nu e deloc simplă și liniară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
românească. Din 1946, îndeosebi după câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării - 1945), Analele Româno-Sovietice (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietice (cu filiale în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Târgu-Mureș - 1947), Muzeul Româno-Rus (cu filiale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]