155 matches
-
-ncep să strig Căci știu că nu mi-esti frate! Mă-nchid în odăița mea și sper Ca poate-i vis, că poate ... Există suflet oare mă-nșel? Eu sper și vreau dreptate! Nu ești mișel, nu-i viața ta, Profana, plină de vicii, Aruncă mască, spune nu, Să încolțească specii! Să încolțească dragostea și bunătatea-n ține, ... Citește mai mult Eu ies în stradă și-acolo vădO gloata ce-mi întinde,În negre mini, un car de măștiSă schimbe șunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369138_a_370467]
-
apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este făcută de om și totuși istoria este prea puțin interesată de destinele individuale ale făuritorilor săi. ● Roată istoriei a alunecat iarăși într-un gol cosmic. Lumile se grăbesc mânate de chemarea unui destin, a unei vocații neclare că o
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
după cum spune Kabbala, "să deplasam luminile în noi", proces cunoscut sub numele de Makifim "deplasarea Luminilor" (vezi pentru amănunte și lucrarea lui Vasile Lovinescu, Creangă și Creangă de Aur, 1989, pp. 295-96). Prin Makifim se creează o conștiință inversă celei profane: ce este mic înăuntru, e mare în afara; ce este mic în afara e mare înăuntru (V. Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 76.). Trăirea clipei este insuportabila din cauza beatitudinii ei, beatitudine din care și Los-Timpul a ieșit, murind mereu "destul pentru Enitharmon"-Spațiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unor etnografi americani din secolele al XIX-lea și XX.) Acest ritual, care include elementele de bază ale riturilor de trecere (separare, limen, integrare), Își concentrează construcția simbolică asupra etapei liminale. În această etapă, figurile mitice se contopesc cu cele profane, invadând lumea. Eroii fondatori devin vizibili, iar faptele narate de mit sunt refăcute prin punerea lor ceremonială În scenă. În antiteză cu această mișcare de reîntregire care unește oamenii și figurile divine, inițiații sunt separați de comunitate, atât În plan
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este cea care conferă caracterul universal al unui lăcaș major: puterea de a absorbi și de a reflecta o multitudine de discursuri religioase (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 15). În sfârșit, În jurul locului sacru apar o mulțime de „locuri” profane: târguri și bazare ambulante, unde se dezvoltă un comerț Înfloritor (nu neapărat cu relicve); case, sate sau orașe care asigură cazarea și hrănirea pelerinilor; instituții ocupate cu protejarea pelerinilor și asigurarea ordinei; locuri și instanțe ale divertismentului. Călătoria În cuvintele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
muzică), figurative (măști, care alegorice) și comportamentale (extravaganța și licențiozitatea). Sistemul ceremonial al sărbătorii se caracterizează, așadar, prin varietatea și, implicit, caracterul eterogen și contradictoriu al elementelor rituale care sunt puse În joc. El combină dimensiunea sacră și pe cea profană, amestecând momentele rituale consacratoare, care cer respectarea strictă a scenariului tradițional, cu jocuri și concursuri, cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
the king's health, there were great disorders, and much riot every where: and the pretences of religion, both în those of the hypocritical sort, and of the more honest, but no less pernicious enthusiasts, gave great advantages to the profane mockers of true piety» footnote> Dorim să atragem atenția asupra unui detaliu important privind autenticitatea acestui volum. Philibert, conte de Gramont, este autorul celebrelor Memorii. Însă numele familiei se scrie cu un singur"m", iar în titlul lucrării de unde am
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
principii și frivolitatea între artiști (ca prin) decât când ei văd că directorii scenei nu poartă respectul pentru scenă decât ca o mască, care la coliziunile cele mai ne-nsemnate cade și lasă a se vedea fața cea cu totului profană. Dacă însă arta reprezentării dramatice e să ocupe un punct de vedere mai nalt în membrii ei, atunci trebuie să înceteze de-a și-i recruta din dezertorii ocazionali din toate mediurile posibile, cari adesea, fără cea mai mică chemare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Wiener Studien, Beiheft 5, 1972, 381-397; E. Clerici, Due poeti: Emilio Blossio Draconzio e Venanzio Fortunato, „Rend. Instit. Lomb.”, 107 (1973) 108-150; R. Herzog, Die Bibelepik der lateinischen Spätantike, Finck, München, 1975; J.M. Diaz de Bustamante, Draconcio y sus carmina profana, Santiago de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană cât și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de nou regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă găsim în operele lui Boethius referiri la acte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
timp după moartea lui Boethius: în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o bătălie epică Între Biserică și o clasă comercială În formare la sfârșitul epocii medievale și Începutul erei moderne timpurii. Disputa era asupra chestiunii cametei. În joc erau două noțiuni diferite ale securității, una sacră, centrată pe salvarea eternă, cealaltă profană, bazată pe o abundență materială. Biserica interzisese cămătăria. În Matei 6,24, stă scris: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul Îl va urî și pe celălalt Îl va iubi, sau de unul se va
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
5, 1972, pp. 381-397; E. Clerici, „Due poeti: Emilio Blossio Draconzio e Venanzio Fortunato”, în Rend. Instit. Lomb., 107 (1973), pp. 108-150; R. Herzog, Die Bibelepik der lateinischen Spätantike, Finck, München, 1975; J.M. Diaz de Bustamante, Draconcio y sus carmina profana, Santiago de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu interes cultura latină, încercînd să ajute, pe cît posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția acordată populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la scurt timp după moartea lui Boetius; în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămîne fideli „dogmei” opoziției dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărît că adevăratul Boetius ar fi cel aflat sub influența filozofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boetius ar fi neautentice. Evident, această metodă de cercetare a fost abandonată, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii spirituale, împlinirea iubirii profane fiind o primă piatră de încercare. SCRIERI: Patinoar, București, 1979; Un domeniu al meu, București, 1982; Astrele negre, București, 1983; Sintagmele nopții, București, 1987; Sonete din Nord, București, 1990; Ce mai e nou cu Apocalipsa, Timișoara, 1997; Climatul fulgerului, Cluj-Napoca
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Mythe de l'Éternel Retour (1949); Le Chamanisme et les techniques archaïques de l'extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga. Immortalité et liberté (1954); Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes, rêves et mystères (1975); Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959); Méphistophélès et l'Androgyne (1962); Patañjali et le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives to Zen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ascundea marea sa valoare intelectuală sub o modestie atât de profundă, încît se confunda câteodată cu timiditatea". Cu o asemenea vocație, nu i-a fost greu să-și alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe cea a credinței în Dumnezeu. În consecință, studiul „religiei” din Israelul antic nu se poate limita la analizarea credințelor religioase, ci va trebui, neapărat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care și-ar fi rezervat rolul Duhului Sfînt. Dumnezeu făcea Întru cîtva parte din familie. De altfel, Își Începuse cartea vorbind despre El: CAPITOLUL ÎNTÎI În timpul Întregii mele copilării, n-am frecventat decît oameni care Îl admirau pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și într-o clipă a intrat în camera lui, cu ziarul în mână. În ultima vreme, poate sub influența lui Gaston, începuse să spună și lucruri mai stranii. — Ce vrei? Meditam asupra sensului vieții și morții. Nu vreau ca o profană ca tine să-mi tulbure meditația mea sacră. Vorbea de sub plapumă. Vocea lui suna de parcă avea lână în gură. — Termină cu prostiile. După cum spune Goethe... — Scrie ceva în ziarul de azi despre un bărbat care pare a fi Gaston. — Ceeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în care șoferii își clasau clienții. Această clasificare era o modalitate de a atribui o oarecare coerentă și ordine unui univers care părea esențialmente dezordonat și capricios, așa cum Trobianzii recurgeau la rituri magice cînd se îndoiau de eficacitatea tehnicilor lor profane. În ciuda faptului i-am utilizat elementele atît de seducătoare, această istorie nu putea să redea un număr suficient de date inteligibile". 4) Vorbind cu Goffman, la începuturile sale pe atunci, Davis ajunge să interpreteze formă particulară de interacțiune între șofer
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
fără a se fi voit, socialismul lui Karl Marx. Pentru că nevoia de religie s-a făcut resimțită iar cele vechi au căzut în desuetudine, sîntem liberi să ne fabricăm altele noi, la fel de eficiente. Aceste religii ale unei civilizații fără religie, profane și "făcute întru oameni" sînt sortite să se înmulțească pentru a satisface aspirațiile mulțimilor către certitudine și speranță, lucruri de care odinioară se ocupau religiile "clădite întru Dumnezeu". Psihologia mulțimilor furnizează o formulă aproape completă. Ea indică, practic, după ce stăpîn
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe care nu s-ar fi dat înapoi să-l construiască pentru Ioana se transforma într-o intenție precisă cu privire la Pica, printr-o deplasare de la profan la sacru. Ioanide realiza mental dubla viziune a femeii din Amor sacro e amor profano de Tițian, oprindu-se acum la imaginea pudică. Cu toată încordarea produsă de evenimentele externe, întreprinderea lui Ioanide nu trecu neobservată și trezi mai multe comentarii decât se acordă de obicei unor astfel de fapte. Ioanide, vârât până în gât în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]