156 matches
-
a modernității. (trad. și pref.: Virgil Mleșniță). Cluj Napoca: Editura Idea Design & Print, Colecția "Balkon". Ekeland I. (1984). Le calcul, l`imprévu. Paris: Ed. du Seuil. Eliade Mircea [1957] (1992). Sacrul și profanul. (trad.: Rodica Chira după Le Sacré et la Profane, Edit. Gallimard, 1965; ediție originară Das Heilige und das Profane, în Rowohlts Deutsche Enzyklopädie, condusă de Ernesto Grassi, Rowohlt Taschenbuch Verlag Gmbh, Reinbek bei Hamburg). București: Editura Humanitas. Enescu Gheorghe [1985] (2003). Dicționar de logică. București: Editura Tehnică. Fidler Roger
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fiind similar celui al unui monah. Tragedia care curmase "dragostea perfectă" trăită de cei doi bărbați, Barbu Hasnaș și Andrei Mavrodin (carnal-adolescentină în primul caz și senzual-spiritualizată, în cel de-al doilea 42) nu este provocată de "incidente aparținând lumii profane", adică maternitatea dorită în prima poveste și refuzul ei enigmatic în cea de a doua, ci "dorința - de natură mistică - de a întrupa nunta în cer, integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nimic și de atunci oamenii au început să moară "și pe la ei ca la toată lumea". Motivul chemării morții, căreia nimeni nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1965 ME: - (ianuarie-martie) cursuri de indologie și conferințe la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la Princeton, unde ține câteva seminarii despre spațiu sacru și timp mitic. - (septembrie) participă la Congresul de la Claremont. - apare ediția franceză Le sacré et le profane, Gallimard. 1966 ME: - ales membru în The American Academy of Arts and Sciences. - (iunie) numit Doctor Honoris Causa in Human Letters, Yale University. 1967 ME: - (august) Ascona - Eranos, „Mythes de combat et de repos: dyades et polarités”. - apare From Primitives
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
numai fiindcă aceasta este o condiție care se impune tuturor oamenilor și tuturor grupurilor; dar o societate de credincioși tinde să distribuie între diferitele porțiuni de spațiu cele mai multe dintre ideile și imaginile care-i susțin gîndirea. Există locuri consacrate, altele profane, unele care sînt populate de dușmani ai lui Dumnezeu, unde trebuie să-ți închizi ochii și urechile, precum și unele asupra cărora apasă un blestem. Astăzi, într-o biserică veche sau într-o mănăstire, călcăm ne-păsători pe dalele care marchează
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lumea valorilor în cadrul format de acestea. Nu e nimic de mirare în faptul că amintirile unui grup religios sînt retrezite de vederea anumitor locuri, am-plasamente și dispuneri ale obiectelor. Separația esențială pentru astfel de societăți, între lumea sacră și cea profană, se realizează material în spațiu. Cînd intră într-o biserică, într-un cimitir, într-un loc sacru, credinciosul știe că va regăsi aici o stare de spirit pe care a mai trăit-o și că, împreună cu ceilalți, va reconstitui, pe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
celelalte: cea în care partea cea mai activă a societății, care este interesată de bunuri, locuiește în mod obișnuit, pu-nîndu-și amprenta asupra ei. În fine, se poate lua în considerare separația primordială din conștiința religioasă, între locurile sacre și cele profane, deoarece există porțiuni de pămînt și regiuni spațiale alese de grupul de credincioși și "interzise" celorlalți, unde cei dintîi găsesc totodată un adăpost și un sprijin pentru tradițiile lor. Astfel, fiecare societate decupează spațiul în felul său, dar urmînd de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lui Durkheim delimitează sacrul de profan, înțelegând aceste noțiuni ca "genuri separate, două lumi complet distincte"20, definite printr-o disjuncție ce constituie în cazul de față trăsătura cea mai specifică a gândirii religioase. Observând superioritatea lumii sacre față de cea profană, el departajează ferm aceste categorii, încadrând în spațiul "contagios" al celei dintâi nu doar ființele superioare, zeii și spiritele, ci "și o stâncă, un arbore, un izvor, o piatră, o bucată de lemn, o casă sau chiar un cuvânt"21
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
către formele primordiale ale lumii spirituale, evidențiind trăsăturile superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la convingerea că religia reprezintă acel domeniu ce asigură, printr-
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
subtiles des relations entre création et sacralité, entre art et spiritualité. A la fin de cette partie, par l'intermédiaire du schéma graphique élaboré, on a essayé d'ébaucher une possible topographie de l'espace de " rencontre " entre sacré et profane, entre la divinité et l'homme, synthétisant de point de vue théorique et visuel tant les principales théories visant le sacré et le phénomène religieux, de même que certaines convictions personnelles sur ces concepts. Le deuxième chapitre a mis l
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2000. Rusu, Liviu, Eseu despre creația artistică: contribuție la o estetică dinamică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Schneider Adams, Laurie, A History of Western Art, Revised 4th ed., McGraw-Hill, New York, 2008. Schuon, Frithjof, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, Indiana, 2007. Sendler, Egon, Icoana, imaginea nevăzutului: elemente de teologie, tehnică și estetică, Editura Sophia, București, 2005. Siedell, Daniel A., God in the gallery: a Christian embrace of modern art, Baker Academic, Michigan
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului, Editura Ars Longa, Iași, 2003, p. 3. 187 René Guénon, Simboluri ale științei sacre, Editura Humanitas, București, 2008, p. 9. 188 Ibidem, pp. 9-15. 189 Onisim Colta, op. cit., p. 11. 190 Frithjof Schuon, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2007, p. 27. 191 Ibidem. 192 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. I, Editura Paralela 45, București, 2008, p. 24. 193 Frithjof Schuon, op. cit., p. 30. 194 Ibidem, p. 1. 195 Mircea Eliade
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
eseu apărut în F. Thomas Trotter, Loving God With One's Mind, Board of Higher Education and Ministry of the United Methodist Church, 1987. (Vezi http:// www.religious-art.org/biography.html). 477 Frithjof Schuon, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2007, p. 33. 478 Titus Burckhardt, op. cit., p. 89. 479 Ibidem, p. 89. 480 Ibidem, p. 87. 481 Frithjof Schuon, op. cit., p. 37. 482 Ibidem, p. 35. 483 G.W.F. Hegel, Prelegeri
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în care șoferii își clasau clienții. Această clasificare era o modalitate de a atribui o oarecare coerentă și ordine unui univers care părea esențialmente dezordonat și capricios, așa cum Trobianzii recurgeau la rituri magice cînd se îndoiau de eficacitatea tehnicilor lor profane. În ciuda faptului i-am utilizat elementele atît de seducătoare, această istorie nu putea să redea un număr suficient de date inteligibile". 4) Vorbind cu Goffman, la începuturile sale pe atunci, Davis ajunge să interpreteze formă particulară de interacțiune între șofer
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
din lume au devenit, prin ortodoxie, ca și inexistenți în această artă, ne arată că dispozițiile native adorm dacă nu există stimulentul metafizic al religiei, în aria ortodoxiei, sculptura statuară și muzica simfonică și dramatică sunt apariții moderne, venite pe cale profană, ca influențe din cultura apuseană. Nu e nevoie să ne avântăm în amănunte ilustrative pentru a înțelege măsura imensă în care religia influențează cultura ca putere stimulentă. ca putere restrictivă și negativă. Și cum cultura disciplinată în cult are, dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
5, 1972, pp. 381-397; E. Clerici, „Due poeti: Emilio Blossio Draconzio e Venanzio Fortunato”, în Rend. Instit. Lomb., 107 (1973), pp. 108-150; R. Herzog, Die Bibelepik der lateinischen Spätantike, Finck, München, 1975; J.M. Diaz de Bustamante, Draconcio y sus carmina profana, Santiago de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu interes cultura latină, încercînd să ajute, pe cît posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția acordată populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la scurt timp după moartea lui Boetius; în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămîne fideli „dogmei” opoziției dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărît că adevăratul Boetius ar fi cel aflat sub influența filozofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boetius ar fi neautentice. Evident, această metodă de cercetare a fost abandonată, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a fost minuțios reconstituita, istorisire pe care o aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o inițiere. În perspectiva lor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de proliferare și persistență a formelor ritualice, transformarea lor în conținuturi profane și deci extinderea influenței lor sub o înfățișare diferită, "deghizată", pot servi la extinderea definiției lor la alte forme calificate drept "hierofanii moderne" (Maisonneuve) sau "ritualuri seculare" sau "profane" (Rivière). Aceste fenomene reapar cu ajutorul artelor, al cine-maului, al miturilor, al mișcărilor carismatice, al futurologiei, science-fiction-ului, al jocurilor, sporturilor, spectacolelor diverse, al mișcărilor mulțimilor, ceremoniilor, defilărilor și practicilor politice, precum și în timpul interacțiunilor corporale sau vestimentare. O întreagă abordare antropologică a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
rămăsei a cugeta! Și îi răspunsei: - Mă crede că cu rușine îți spui că n-am stat niciodată a număra cărțile din vreun catalog. - Însă așa prin aproximație, mă întreabă el, aveți vreo zece mii? Cugetai la cele bisericești, la cele profane câte se tipăriră de la 1790 până la 1820 și la câte se tipăriră de la 1820 până la 1847; nu putui în mintea mea să adun de o dată încai vreo o sută de traducțiuni cu bune cu rele, și îi răspunsei: - Nu cred
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
A. Marino, Pentru Europa) Sunt îmbrățișați, de profil, față în față, ea cu mâinile pe umerii lui, cu față ridicată spre el, privindu-l cu supunere și dăruire; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină? Întrebare fără rost (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Lupte între catolici si protestanți la Dublin (EZ, 27.II.2006). Nearticularea lui N1 poate fi și consecința regimului unei prepoziții al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
sînt patria noii vieți dezlegate de povara și reperele vieții anterioare: “S-a pierde În munte, s-a pierde, / uitîndu-și de mumă și moarte”. Tonul elegiac, baladesc, accentuînd ruperea tragică de lume (sau doar de o anume lume, de cea profană): “N-o să-l mai vadă nimeni cu anii. / Numai de sus pretutindeni / l-a dovedi cu țipăt uliul / și buha cu scurte jelanii”, pune În cumpănă două lumi În cadrul unui ritual inițiatic. Asumarea haiduciei este moarte pentru lumea veche și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Wiener Studien, Beiheft 5, 1972, 381-397; E. Clerici, Due poeti: Emilio Blossio Draconzio e Venanzio Fortunato, „Rend. Instit. Lomb.”, 107 (1973) 108-150; R. Herzog, Die Bibelepik der lateinischen Spätantike, Finck, München, 1975; J.M. Diaz de Bustamante, Draconcio y sus carmina profana, Santiago de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană cât și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de nou regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă găsim în operele lui Boethius referiri la acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]