87 matches
-
mers pe ideea că trebuie să ne impunem opiniei publice, să ne facem cunoscuți. Această tactică a funcționat cam trei-patru ani, după aceea, situația s-a agravat. - Cine mai făcea parte din grupul vostru de creație și ce genuri literare profesați? - În această primă fază a activității noastre, cel mai mult se scria poezie, însă scriam și proză, în special proză scurtă. Cei care erau principalele figuri în grupul nostru, astăzi nu mai sunt atât de cunoscuți. De exemplu, Gerhardt Ortinau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în revistă, pe scurt: a) aspecte legate de antigenele celulei cancerizate și b) unele particularități ale viziunii actuale asupra „războiului de hărțuire“ dintre clonele de celule transformate și sistemul de apărare a organismului. Această viziune, mult mai largă decât cea profesată timp de peste 80-90 de ani, de la Ehrlich la Burnet, a primit numele de imunoeditare (engl. = cancer imunoediting). 7.2. Câteva cuvinte despre antigenele tumorale Ideal pentru combaterea naturală dar și terapeutică a neoplaziilor (inclusiv a celor cu etiologie virală) ar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
toate sectoarele vieții franceze, niciodată nu fusese atît de ascultată. Metodele și stilul jurnalismului au fost profund afectate de preponderența, de acum înainte indiscutabilă, a informației, dar originalitatea ziarelor franceze rămîne foarte mare (n continuare, (n compar(ie cu cea profesat( de ziariștii anglo-saxoni. Mai întîi prin locul pe care politica internă continu( să îl ocupe în coloanele sale, atît sub forma unor expuneri doctrinare cît si sub cea a unor polemici a căror violență nu mai surprinde astăzi. Generalizarea vînzării
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
nici ortografia nu-i așa de originală în absența sa, nici asociația imaginilor nu e lipsită de oarecare gând, ca să fie vorba de dadaism și nici gândul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm în fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cuvântul, văzând situația, sări cu bricheta lui, scăpără la iuțeală și îi dădu foc, realizând asta cu un fel de servilism ironic, pentru că în timp ce se întorcea spre sală, îmi făcuse mie cu ochiul, ca și cum eu aș fi complicele lui. Marxismul profesat zi de zi făcuse din Pipoton, amicul meu ajuns departe, vorbitorul, profesorul cu reciclarea, colegul meu sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu mai
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de-a face cu valoarea, lucrurile îți lasă un gust sălciu. Transferul urii din zona politicului a desfigurat un spațiu care ar fi trebuit să fie al creativității pure. A nu vedea că dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă a fi orb. Când, programatic, lauzi cărțile unor autori convenabili și, la fel de programatic, le tăvălești în noroi pe cele scrise de inamici ideologici, de ce te-ar mai crede cititorul? Poate
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
pun la îndoială ierarhia lui Negrici („cei mai serioși [...] din această parte a Europei”). Doar că, formulată fiind de un spirit în genere atât de sceptic, o găsesc surprinzătoare. Cum se împacă vehemența nimicitoare din Iluziile literaturii române cu entuziasmul profesat, iată, cu numai un deceniu și ceva în urmă? Pe de altă parte, să luăm aminte la stil. Că Negrici scrie bine (cu un termen colocvial), e deja un loc comun. Frazele lui închipuie adevărați arbori genealogici. De obicei, cuvintele
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
fiul natural al lui Ion Luca. O uliță desfundată de fapt, aruncată undeva în mahalaua mahalalei, dincolo de stadionul Ghencea, în ale cărei noroaie, n-au călcat, cu siguranță, nici chiar pașii lui Gorică Pirgu. Uzând înțelept de filonul psihanalitic, viziunea profesată aici de Ion Vianu ar putea fi, cu ușurință, una integrală. Nu e, însă are o calitate mult mai de preț, dovedindu-se, în raport cu scrisul matein, integrantă.
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
direcție decât atașarea de "o grupare politică distinctă în peisajul politic actual". Z. Ornea are desigur în vizor reperele istoriei noastre literare, știind prea bine că, de pildă, junimismul literar consuna cu junimismul politic. Critică formelor fără fond din cultura, profesata de oamenii de litere de la Junimea, se armoniza perfect cu aceeași critică îndreptată de junimiștii din Partidul Conservator împotriva formelor fără fond din societate, din viața instituțională a epocii. Uneori acționau, ca Ț. Maiorescu, în amândouă planurile. Dar pot fi
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
de bine se pricepe!) numai la aceasta din urmă. Șocul pe care l-a produs, la apariție, primul volum din Jurnal (2001), se datorează tocmai unei asemenea confuzii. Critica l-a citit ca pe un fapt de viață literară. (Singurătatea profesată anancastic acolo fiind interpretată ca simplu răsfăț monden.) Cineva se scandaliza, mi-amintesc, de transcrierea cutărui sadism infantil. Cum să rupi, chiar și la o vârstă fragedă, coarnele unui melc? Dar cum să judeci o carte, fie ea și memorialistică
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
N. Steinhardt și Adrian Marino sunt eminamente diferiți. În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și cu vocația seriosului” (Mircea Muthu). Aceasta și datorită ambiguității criticii profesate de Steinhardt: dintre cele două mari teorii antinomice asupra procesului lecturii („descoperim” sensul sau îl „construim”), Steinhardt le alege pe... amândouă. Mai exact, el preia de la prima ideea că „Autorul nu a murit” și că a depus el însuși sensul
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
i-o provoacă exegetului poezia bună. Criticul nu citește pur și simplu poezia, ci o rescrie, reconstituind actul creației. Chiar și atunci când procesul de producere a poeziei este extrem de complicat, ca în cazul creației lui Mihai Ursachi, critică de identificare profesata de Gheorghe Grigurcu funcționează fără ezitare, chiar cu un fel de ardoare, făcându-l pe cititor să se simtă oarecum depășit, așa cum se simte un iubitor de muzică în fața unui interpret virtuoz: "în numele acestei (im)posturi de alchimist, poetul se
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981). Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie și spânzură. Invers, umilința excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese doar
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
sentimental ca serial killerul/ surâzând tandru când vede la știri/ pozele victimelor?/ Să nu-ți urăști & să nu-ți iubești amintirile." (pag. 37) E drept că de aici mai trebuie întoarse câteva pagini până la întinsul eseu prin intermediul căruia fascinația alcoolică profesată își vădește, în defavoarea eventualelor suspiciuni de adicție, aerul substanțial erudit. Spre deosebire de natură, iată, cultura face salturi. Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile celor trei părți ale cărții. Sub aceste auspicii de sfârșit de lume, autorul se lasă scris de hermeneutica suspiciunii profesată cam de toate personajele care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
ucigași în același timp, explică vitalitatea acestei doctrine care continuă să tulbure mințile multor indivizi chiar și în ziua de azi. „Natura conspirațională” și „revoluționarismul militant” al comuniștilor din România nu sunt, însă, tocmai elemente de recuzită romantică. Dincolo de ideile profesate, comunismul a fost o luptă bestială pentru putere, și nimic mai mult. Nu generozitate și avânt spiritual umanist găsim la protagoniștii experimentului comunist, ci lăcomie, ură, fanatism, schizofrenie și-o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
de om). Ideea e foarte interesantă și, în realitate, pe ea se fondează întreaga carte. La mijloc e, cred, un fel de tabu. Dar și o metodă inedită de distanțare față de limpiditatea prea accentuată a poeziei de azi. Ermetismul soft profesat constant de Manasia îl determină să refuze asemenea acte de directețe. O dovedește și primul poem de aici, care alunecă treptat dinspre un regim cotidian, localizabil, către unul al terorii difuze: „Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului,/ proaspete, colorate,/ văzute prin retina
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea lui Octavian Paler. Dezgustul său față de societatea românească de azi s-a scăldat întotdeauna
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
satisfacții imediate. Recunosc doar că am avut un public credincios. Sentimental vorbind, am amintiri plăcute, asta e tot. . - Un prieten al băiatului meu spunea că erai foarte iubitca profesor. . - E posibil, n-aș tăgădui, este însă cam mult de când n-ammai profesat. În învățămînt, distanța e periculoasă. Am avut cu toate astea elevi foarte devotați. G. Călinescu În urma unor astfel de dialoguri, Pomponescu păru mai înviorat și începu acum să facă unele plimbări prin oraș. Se ducea la clădirile pe care le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult de bunurile materiale decât de valorile spiritului. Pentru averi și poziții sociale, ei sunt în stare de orice. Benedictin al științei, Ermil Conțescu are, pe de altă parte, mentalitatea unui gospodar omnipotent; în înțelegerea lui, catedra și disciplina profesată sunt un fel de proprietate personală; lumea universitară a devenit pentru el "un sat cu rubedenii". Rudele lui nu împînzesc, de altfel, doar universitatea, ci și ministere, instituții. Profesorul își are reprezentanți în toate partidele, și aceștia, combătîndu-se aparent, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea arbitrară și nocivă a creaturilor. Un lucru se cuvine însă adăugat aici, și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
organizați în familie, conform tradiției. Recent la T.V. a fost prezentat următorul caz: O tânără, după absolvirea facultății (Academia de Științe Economice), s-a căsătorit. A devenit casnică, a născut și a crescut trei copii. Deși licențiată, nu a 99 profesat, spunea că nu a lăsat-o soțul. Soțul avea nevoie de femeie gratuită (cu care să facă sex) și de cineva să facă menajul și să crească copii. Femeia venise la T.V., la emisiunea accesibilă tuturor, prin numărul de telefon
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe câteva „axiome” de conduită născute, cristalizate și sedimentate în practica rutinieră. Ele sunt, în cele mai multe cazuri, netransparente pentru actorii acțiunii, dar permanent profesate, luate ca subînțelese printr-un acord tacit. Respectivele supoziții, împreună cu regulile mai de detaliu (coduri) nu sunt însă niște principii abstracte, imuabile, ci au o valoare indexicală, adică se adecvează contextului (partenerii interacțiunii țin seama atent de biografia, statutul, cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]