7,041 matches
-
mama și fiica asasinate într-un lagăr german au rămas două unități dintr-o cifră nesfârșită iar eu car în spinare și astăzi tragedia lor uneori parcă îmi iese iarăși tatuajul pe braț așa cum l-am văzut mai târziu la profesoara mea de germană de la universitatea din Cluj după masă târziu după masă târziu când totul nu mai e ca înainte mă gândesc și eu cu o slabă intensitate să mor eliberând fâșia nu prea mare de pământ pe care de
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
dați de exemplu negativ la ședințele astea cu părinții, o și auzea cum ar fi zis, ...asta e situația în familiile destrămate, copiii sunt sacrificați și sunt ca și pierduți, noi, dascălii, i s-ar fi umflat pipota lu' doamna profesoară, ne sacrificăm la catedră pentru toți la fel, și tot degeaba... și mai scurtează din predicile astea nițel, pupăză din tei, că ne ții pe toți din treabă și mare lucru nu zici, știu și eu că e în primul
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
genele să ne împungă moale-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile, Cu sugative, radiere inutile, Și cu sticluțe de cerneală-albastră, Cînd stam cu sufletul lîngă fereastră, Uimit de fluturii greoi de-afară Ce nu știau că doamna profesoară ( Sîni, fese, catalog la subsuoară,) Îi cheamă lin la tablă, într-o doară, Cu-aripile pudrate să descrie Ziua, la ora de melancolie... Și-n pauze catedra s-o-nveșmînte În praful dup-amiezilor, fierbinte...
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
mamei, Cecilia, căsătorită cu Daniel, fiii lor, Roland (o voce cu mare pondere în carte, profesor de religie în lagăr, despre care între rude se spunea că fusese "mereu cu cafeniii") și Reinhard, prezență pur nominală. Soția lui Roland este profesoară de muzică la Auschwitz. Ei alcătuiesc aici o familie, cu un copil foarte mic. Abia în 1963 Roland dezvăluie prezența sa în lagăr, constatând că " Viața era ca peste tot." El se simte responsabil pentru alt lagăr, Flossenbürg. Credința profesorului
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat gîndirea multor generații de studenți la Litere, specialistă în gramatică dar și cunoscătoare profundă a istoriei și evoluției limbii române, introduce firesc, fără ostentație, așa cum a făcut-o de fiecare dată în cărțile sale, ideile moderne - adaptîndu-le
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
Iulia Alexa Poartă blugi. Țin mai mult. Eventual ținută casual, culori neutre, e sensibil la stridență și se demodează invizibil. Tinerele profesoare (rarissim jurnaliste cu Litere până la 30-35 de ani), afișează câte o bijuterie patinată, teatrală. Majoritatea cazurilor - fumători și cafegii înveterați, drogul face parte din identitate. Clamează că „mai bine n-ar mânca decât fără țigări“ etc., etc.). Fetele nu mai
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
sa de-a lungul secolelor în această parte a Europei precum și numeroasele lui monumente, această stare de lucruri nu se justifică câtuși de puțin. În peisajul foarte sărac al publicațiilor privitoare la acest subiect se situează cartea doamnei Catherine Durandin*), profesoară de istorie românească și istoria relațiilor internaționale la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris (INALCO, vechea “l’Ecole des Langues Orientales Vivantes”, înființată de Colbert și reîntemeiată în 1795), care este în Occident, la ora actuală, fără
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
tv pe Domnul Emil Constantinescu prezentându-și noua formațiune politică, alcătuită exclusiv din oameni tineri și viguroși, după cum li se și puteau observa în sală tâmplele argintii, cheliile și Vasile Lupu, prietenul meu Haralampy, a declarat-o pe nevastă-sa (profesoară de muzică) persóna non grata și a exilat-o la socri, în nordul bucovinean extrem. Motivul? Stând noi la o bârfă politică în fața micului ecran, moldoveanca îi prezisese în anul 2000 ex-președintelui actual: - Dânsu’ are-un viitor politic de tot
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
elevii își modificau notele în catalog - știa, sărmanul dascăl, ce karatiști crește la sânu-i școala din urbea lui Ovidiu! Da' și ce băieți precoci avem, domnule! N-ai văzut gesturile obscene pe care le făcea un elev din Slobozia în spatele profesoarei ? -Nu... -N-ai văzut - ești repetent! De-aceea, bade, eu cred că, încet-încet, cu generația care vine, se va rezolva și problema demografică la noi... Ehe, ce știi, tu, pretenarule! Tomis, Ovidiu, Dobrogea, Bărăgan, drept că, deocamdată, sub troiene, dar e
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei Bodiu face, fără să o transforme în teorie indigestă, o analiză în cunoștință de cauză a trecerilor imposibile. Studenta Alina, care nu vrea să fie profesoară (e, de fapt, mult prea plictisită, de parcă deja ar fi trăit totul), ajunge, întîmplător, s-o ajute la lecții pe o elevă la fel de sastisită ca și ea. Se deghizează în "profă". Liviu Tudose, profesorul căminist, retrăiește senzații din studenție dar
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
ani de la dispariția autoarei, la Paralela 45, îngrijită de Rozalia Borcilă și Elena Neagoe, cu o postfață de Carmen Mușat: Jurnal, de Ioana Em. Petrescu. "Pe mine mie redă-mă", imploră, "cioplind" cu greu, criticul de-o (aparentă) siguranță rafinată, profesoara, iubita, soția. Cît din toate astea a fost ea cu adevărat, ce și-a dorit, de fapt, să lase în urmă, ce nepotolită nevoie de prietenie a ascuns masca de doamnă ceva mai în vîrstă și severă, iată întrebări la
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
jucat. Talentul regizorului atent la reacțiile oamenilor, recompune cu artă etapele sfârșitului tragic al actorului Mihai Popescu, al cărui apropiat a fost. Dă la o parte cortina pentru a reînvia personalitatea copleșitoare a lui Nicolae Bălțățeanu sau pe a eminentei profesoare Alice Voinescu, apărând ca-ntr-un medalion de epocă, lucrat în email: "Părul ei alb, parcă de marchiză din secolul filosofilor francezi, mâinile rasate de pe care un ineluș modest arunca flacăra ștearsă a unui mic safir bătrânesc, glasul melodic, untos
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Transilvania, fără putința de a-i ajuta, punerea la index vreme de doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara Voiculescu, profesoara sa, alungată din teatru, categorisită drept "chiabur" din cauza unei proprietăți viticole, claustrarea într-o singură odaie în propria-i casă, nemaiputând să joace nicăieri, a Alicei Voinescu, alungată cu scandalul cunoscut, a unui Ion Manolescu și a atâtor mari actori
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
zeflemelele, sau cu poezioarele cu dublu înțeles care puneau pe jar "organele", se transformă repede într-o treaba serioasă, cu sînge și morți. În toiul evenimentelor, Filip Criste (Cristé, pentru străini), primul "narator" al romanului, o cunoaște pe Eliza, blonda profesoară de engleză, cu care va împărți, pe mai departe, chinurile "auctoriale". Povestea ei amestecă amintirile despre Revoluție cu cele despre mineriade, cu vagi ecouri livrești, cu inevitabila compătimire pentru mama care-i cere să stea deoparte, cu nestăpînita ei dorință
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
noi "frății", să-și exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită care i-a unit și înainte, și-i ține legați și acum. Citita profesoară de engleză și femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași personaj. Un personaj nehotărît, derutat, trecînd din toiul evenimentelor importante care, la mulți ani
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
coșuri. Sînt orele cînd pot să plîng. Liniștea din jur mă lasă să dau filmul înapoi. Ca în fiecare decembrie. Filmul vieții mele. Acesta și nu altul. Ce aș fi fost astăzi dacă nu exista Timișoara, București, 21, 22 decembrie? Profesoară, cercetătoare, șomeră, fugeam din țară...N-am să știu niciodată. Mă zăresc în flash-uri, în zeci de ipostaze, pe baricade, în zeci de experiențe, aventuri, încercări. Acum sînt claustrofobă și am agorafobie. Și sînt tot mai tristă, în fiecare
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
maeștrii și de la cine din familie ați moștenit acest dar? O.L. M-am scăldat întotdeauna în dragostea de literatură, grație familiei mele unde la masă se vorbea cu plăcere despre Dostoievski și despre teologie. În special cu bunica mea, profesoară de literatură rusă am discuții în legătură cu ce s-a scris, în legătură cu ce s-ar mai putea scrie... În ceea ce privește viața personajelor, nu pot decât să-l invoc din nou pe Dostoievski ale cărui mari scene de dialog m-au fascinat întotdeauna
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
strict la mediul cultural slovac, ci, în conformitate cu anumite fapte istorice, tratează românistica din Slovacia ca pe o parte componentă (bineînțeles autonomă) a românisticii cehoslovace, lucru valabil practic pe tot parcursul secolului XX. Câteva exemple: studiile despre literatura română și traducerile profesoarei Jindra Hu�ková sunt redactate atât în cehă, cât și în slovacă; traducătoarea și popularizatoarea literaturii române Marie Kavková (1921-2000) s-a născut în orașul Ko�ice, urmând acolo un liceu slovac, însă mai târziu a activat cu preponderență în
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
-o, dacă se poate spune așa, prima oară pe Ada Milea. Absolvise școala de teatru din Tîrgu-Mureș, secția actorie și s-a prezentat, în aceeași vară, la București, la preselecția pentru Gala Tînărului Actor. Comisia era formată din regizoarea și profesoara Sanda Manu și cu mine, o comisie care a funcționat în formula aceasta, aleasă de Cornel Todea, directorul manifestațiunii, cîțiva ani buni. Monologul ales mi s-a părut atipic, în primul rînd prin numele autorului, ieșit complet din lista, cam
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
de acasă? A.S.: În familia noastră, studierea limbilor străine constituia o regulă nescrisă. Eu, ce-i drept, am început cam târzior: de la 11 ani am început să învăț engleza în particular. În clasele mai mari am studiat spaniola cu o profesoară, tot în particular. Am învățat toate aceste limbi în mod pasiv, de vreme ce nimeni din cercul nostru nu călătorea peste hotare. Dar exista perspectiva unor traduceri și ai mei m-au pregătit pentru profesia de traducător. C.B.: Dar Dvs. vă doreați
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
pînă la un antic de pe Calea Victoriei. Vrea să vîndă o tavă de argint și două sfeșnice. "De ce, doamnă?", șoptesc eu, mai mult pentru mine. "Copii n-am, nici alți moștenitori, iar pensia nu-mi ajunge cu nici un chip. Am fost profesoară, am făcut școala la pension. Am, însă, o fotografie, din salon, cu cîțiva invitați la un ceai de fructe. Uitați-vă. Tava cu prăjiturele făcute în casă, sfeșnicele" O privesc și visez. Acolo, în ea, este toată fericirea mea." Ne
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
istorie, despre cărți citite. Există în mai toate școlile biblioteci, dar multe cărți sunt vechi, sau sunt venite otova, din ce mai donează câte unul când își triază biblioteca personală. Sunt computere, multe computere în școli. Dar, în Cerna, o profesoară mărturisea că umblă cu geanta plină de pixuri, când e vremea tezelor, să le împartă copiilor, mulți, care nu și le pot cumpăra. Vor să citească presă copiii, dar mulți, foarte mulți din ciclul gimnazial, încă nu știau prea bine
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
feminin. Totuși, a trebuit să-mi asum, față de cei aflați de cealaltă parte a baricadei, niște lucruri care nu îmi erau proprii. Am fost crescută ca un băiat, am făcut foarte multă gimnastică și sport de performanță (mama a fost profesoară de educație fizică și campioană pe țară, la înot și schi, în perioada interbelică), eram vestită fiindcă nu puteam fi dusă în casă, mă jucam continuu, parcă eram posedată. Dar la 14 ani și jumătate m-am îmbolnăvit foarte grav
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Rodica Zafiu Teresa Ferro, cunoscută romanistă și românistă, profesoară la Universitatea din Udine, și-a adunat în volumul Latino, romeno e romanzo. Studi lingustici (Dacia, 2003) o serie de studii lingvistice apărute în ultimii 15 ani, unite tematic de preocuparea de a descrie specificul romanității românești, prin raportare la
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
faza post-traumatică, ulterioară rupturii, jurnalul de vise cu ea, gesticulația îndrăgostitului încă nevindecat (de vreme ce refuză avansurile fierbinți ale unei colege - fata de la Dărăbani - de fapt prea libertină pentru puritatea studentului-geolog), cele câteva întâlniri de-a lungul deceniilor cu de-acum profesoara P. Maniera lui Ion Lazu de a nara prin idei-senzații, minate de patetism și lipsa umorului, se învederează și din faptul că protagonistul cărții iubește precum eroii eminescieni sau ca un livresc și neinițiat Werther. Recuperarea acestui elan erotic cu
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]