107 matches
-
a nimerit românitatea într-un veritabil "triunghi imperial al Bermudelor", "în calea tuturor răutăților", după spusa cronicarului? Fiindcă, într-un fel, moștenirea tracică a fost mai puternică decât cea romană 11. Herodot a subliniat principala meteahnă a tracilor: dezbinarea. El profetiza că nu vor fi niciodată puternici, fiindcă nu sunt uniți. Pe acest fond arhe-mioritic s-au născut și structurile statale românești, încât, de la bun început, triunghiul imperial extern s-a "interiorizat", iar lipsa de unitate a dus la crearea a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sistemul comunist însuși. Și avea perfectă dreptate, spre deosebire de naivul Mihail Gorbaciov care credea sincer că sistemul poate fi reformat, după cum îl convinsese miliardarul evreo-maghiaro-american George Soros, care pregătise și o carte de doctrină în acest sens314. Așa și era, precum profetizase Nicolae Ceaușescu. El de aceea dăduse înapoi în noaptea de la Blair House, ascultând-o pe Elena Ceaușescu. Ținea prea mult la idealurile din tinerețe, la modelul său de comunism pentru care trudise timp de un sfert de veac, dar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Este o boală. Ca și boala puterii sau cea a plăcerii. Sunt cei trei viței de aur la care ne închinăm. Nu mai e doar unu, ca pe vremea lui Moise, acum sunt trei." Iar în continuarea ideii "lăcomiei", autorul profetizează: "Oamenii se vor mulțumi cu mai puțin, vor căuta fericirea în lucruri mai simple și mai umane. Vor fi mai religioși, mai puțin mercantili și mai puțin consumatoriști. Vor căuta mai multă hrană pentru suflet, pentru că vidul spiritual va crește
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
psihologia academică, să construim „arta psihologiei” pe un fundament teoretic profund, există toate șansele de a soluționa conflictul sau discrepanțele dintre cele două tipuri de psihologii. În genere este riscant să fii istoric al psihologiei, dar mai riscant este să profetizezi, de aceea ezit să fac prognosticuri asupra viitorului psihologiei românești. Nu mă pot totuși abține de a-mi exprima speranța ca într-un viitor foarte scurt să se ajungă doar la o singură psihologie, la psihologia care să asigure progresul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
nu vor mai exista nici stat, nici guvern, nici aparat de stat, că toate acestea se vor contopi într-o unitate supranațională și că ea va deveni centrul de decizie și autoritate în Europa. Deși mi se pare riscant să profetizăm termenul-țintă al acestui proiect ce pare de domeniul fantasticului, voi spune totuși că, dacă după jumătate de secol integrarea europeană este abia la începuturile ei, singura previziune pe care îndrăznesc să o fac este că integrarea politică deplină a Europei
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
în care se propunea crearea unei federații având drept instituții un Senat, un Secretariat Permanent și o Armată Confederală. Ulterior, Saint-Simon pleda pentru „unirea popoarelor Europei într-un singur corp politic, conservându-și fiecare independența sa națională”, iar Victor Hugo profetiza: „Va veni o zi când națiunile europene, fără să-și piardă specificitatea și glorioasa lor individualitate, se vor uni într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană”. Dintre liderii politici, Aristides Briand, ministru de Externe al Franței, lansa în 1929 la
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
de ceea ce se întâmplă pe celelalte continente, de felul cum vor privi statele de aici federalizarea Europei și felul cum vor reacționa ele la integrarea europeană. De aceea, așa cum arătam în Introducere, mi se pare riscant, dacă nu imposibil, să profetizăm termenul de realizare al acestui proiect ce pare de domeniul fantasticului. Dacă, după jumătate de secol, integrarea europeană este abia la începuturile ei, singura previziune pe care îndrăznesc să o fac este că integrarea politică deplină a Europei nu se
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
pentru „îmbogățirea” senzorială și emotivă, pentru sporirea și prelungirea sentimentului de fericire, pentru întârzierea sau eliminarea procesului de îmbătrânire etc. De asemenea, criogenia și transmigrarea minții într-un corp artificial devin exemple ale frizării nemuririi, omniscienței și omnipotenței. Astfel, imortaliștii profetizează „descărcarea” conținutului minții umane într-un computer, împreună cu amintirile, cunoștințele și întreaga personalitate, reduse la statutul de informație (vezi Moravec mai josă sau prezervarea identității umane prin intermediul crionicii, încununând un proces de resurecție informatică (vezi cutremurătoarea și extrema afirmație a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
între ele și cu oamenii, susținătorii tehnologiilor nu au în vedere dereglările produse de raportarea umanului la mașina informațională, situație pasibilă de mutilări ontologice, epistemologice și social-politice. De pildă, direcția entuziasmului manifestat în domeniul inteligenței artificiale se rezumă la a profetiza o „eră digitală a optimismului”, descentralizată și global armonizată, caracterizată prin societatea postinformațională a mașinilor cu personalitate. O eră plină de pozitivitate, mulțumită binefacerilor ordinatorului, o eră în care implicațiile negative ale invenției unei noi tehnologii, asupra omului, nu-și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale termenului (de pildă, Karel Capek în „R.U.R”, 1921Ă sau de la roboții anilor ’60 și ’70 care progresează în locomoție, percepție și rezolvarea de probleme, de la roboții interactivi, inteligenți și comerciali sau cei utilizați în telerobotică la roboții profetizați de un Kurzweil sau un Moravec, lucrurile pot evolua în direcții necunoscute și imprevizibile. Un alt domeniu, ingineria genetică oferă promisiuni atât în crearea de noi plante, animale sau recolte, în vindecare și în extinderea calității și a ciclului vieții
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imobilismul, lipsa de vlagă și onestitatea în a-și impune valorile la scară universală. În contra acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană și tematismul, totul fiind profetizat în Textul barbian". Deținând prioritatea introducerii unor termeni ce au modificat limbajul critic (textualism, experimentalism, autenticitatea scriiturii etc.) Marin Mincu nu are cum să nu fie revendicat ca proprietarul de drept al propriilor idei și intuiții critice, de care s-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
grijă să nu se întâmple așa. Circulația valorilor comportă însă tot mai mult un dublu sens. Nu mai poate fi vorba de un raport univoc, prea simplu pentru a fi și adevărat. Acum un secol și mai bine, E. Quinet profetiza momentul când de la marginea Europei, dinspre Carpați, lumea apuseană obosită, sceptică, vetustă, va primi un suflu nou, revigorant și salutar. Mai aproape de noi, filosoful E. Boutroux socotea că acel moment a și sosit, de vreme ce un A. D. Xenopol le vorbea francezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ocultism, ce vor marca profund secolele următoare. Este vorba despre Jacob Boehme și Tommasso Campanella. Deși aflați amîndoi destul de departe de gîndirea economică propriu-zisă, ei vor servi totuși drept referințe pentru numeroși savanți. Jacob Boehme, teozof și mistic protestant german profetizează împlinirea, desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal al romantismului german
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aceeași poezie sau cu cele din alte versuri scrise de acelasi autor să devină vizibilă numai într-un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise.172 De altfel, în unele pagini ale culegerii Zibaldone (1182) Leopardi profetizase apariția unei poezii scurte care să poată îndeplini întrutotul exigențele esențializării, poezie ce, iată, constituie marca distinctiva a ermeticilor.173 Calitatea imaginilor de a reverbera constituie unul dintre pilonii tehnicii romanticului, admirată și împrumutata de poeții secolului trecut, care au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce se estompează. În timp ce se instaurează stăpânirea liniștii, spațiul terestru se reduce la trăsături esențiale. Sunetele ce dispar păstrează amintirea unui trecut mitic, anterior vremurilor și pierdut pentru totdeauna. Golul lăsat de ele devine astfel trăsătură comună începutului și sfârșitului profetizat de cocosul sălbatic, stabilind o identitate de atmosfera între cele două momente și închizând ciclic curbă existenței. Tăcerea caracterizează lumea de dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sub formă ectoplasmatică în "utopiile" secolului al XVII-lea (William Penn, abatele de Saint-Pierre) sau "proiectul păcii perpetue" al lui Kant capătă consistența unui sistem de idei în care se îngemănează emanciparea naționalităților, democrația republicană și federația europeană. Victor Hugo profetizează sublim domnia viitoare a Statelor Unite ale Europei, care vestesc ele însele Omenirea înfrățită a viitorului. Mai mult, europenismul, federalismul, cosmopolitismul și internaționalismul vor fi aduse laolaltă la sfîrșitul secolului al XIX-lea13. La începutul secolului XX, internaționalismul socialist și fraternitatea europeană
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ales, se face un insistent apel, dincolo de bisericile existente, la Divinitate, la Sacru, atîtor Temple li se pune temelia! "încă din copilăria sa, mai spune Michelet, omul să înțeleagă că în Patria sa trăiește însuși Domnul." "Noi venim să proclamăm, profetizează primii saintsimonieni, viitorul religios al omenirii, să sperăm că religia viitorului va fi măreață, mai puternică decît cea a trecutului [...]; că religia nu numai că va domina politicul, ci că politicul va fi în întregul său o instituție religioasă." Nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fie chiar aceia despre care Duhul Sfânt a profețit prin gura Sfintei Hildegard că vor fi pricină de suferință pentru clerici și un pericol pentru oraș”. Atunci le-a răspuns pronunțând această sentință, demnă de luat aminte: „Dacă a fost profetizată de Duhul Sfânt, atunci trebuie să se împlinească”. Cu aceste cuvinte, i-a redus pe toți la tăcere. C) Alberic de Trois Fontaines Cronica lui Alberic († 1241), călugăr din abația cisterciană din Trois Fontaines, lângă Châlons-sur-Marne, în Franța, a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel care posedă facultatea de a divina, de a ghici sau a prevedea viitorul. Pe de altă parte, clarvăzătorul este definit drept cel care vede lucrurile de o manieră lucidă, iar profeția se referă mai mult la harul de a profetiza. Francezii mai operează o distincție între văzător și clarvăzător (voyant / clarvoyant), primul fiind o persoană care posedă darul celei de-a doua vederi. Este o persoană spiritualizată, iluminată, care poate face previziuni. Cel de-al doilea, la fel ca în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fi un fapt perfect realizabil. Sociologii cunosc, de pildă, că modelele generate de calculator, prin sofisticate teorii fractalice și de calcul probabilistic, pot conduce la rezultate veridice. Se pare că visul matematicienilor de a face cifrele să vorbească și să "profetizeze" și-a găsit într-un fel rezolvarea. În urma prezentării tipurilor divinatorii care alcătuiesc ceea ce Platon numea "divinația inductivă", putem afirma că, indiferent de epocă și timp, omul a căutat și a cercetat semnele divine în cele mai neașteptate locuri. Unele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
statistici, să adauge sau să taie, ca în tehnica colajelor. Cinematograful trebuie utilizat ca o succesiune de tablouri. El joacă rolul unui "cor optic", căci "poate confirma ceea ce este prezentat de acțiune, sau respinge, să aducă în memorie sau să profetizeze. El este capabil să reia rolul jucat odinioară de aparițiile unor spirite", scrie Brecht în Despre o dramaturgie nearistotelică. Ca și Meyerhold, Brecht atribuie un nou rol spectatorului. El nu mai trebuie să fie un consumator ce asistă pasiv, cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perspectivă asupra receptării critice. Și nu ezită să-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute "folosite contextual" de Caragiale și investirea lor cu rolul "de pecete definitivă" comentează autoarea rămâne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită să fie receptată exclusiv de către contemporani"36. Dimpotrivă, în ciuda acestor previziuni, receptarea operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care i-a urmat. Dintre "jocurile cu mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și începuturile teatrului european modern (1974), redăm concluziile acestuia, față de care obiectăm în privința tendinței de absolutizare a importanței absurdului în universul estetic al lui Caragiale. Astfel, autorul studiului susține că marele dramaturg: "a văzut absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare: omul alienat, "omul fără calități", "păpușa automată", etc. Mai mult, el și-a caracterizat propria viziune, folosind chiar termenii "monstruos" , "apocaliptic", "absurd""19. Considerăm totuși că extragerea unor atribute folosite contextual de Caragiale fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără calități" a cărui fizionomie morală se configurează în filosofia lui Heidegger, este prefigurat în personajul caragialian. Așa cum observam la începutul capitolului, Caragiale a văzut absurdul lumii sale și, prin anumite aspecte care țin de construcția aparte a personajelor, a profetizat câteva elemente ale devenirii lor ulterioare. Astfel, ca și autorii de farse absurde, dramaturgul român reușește să creioneze sugestiv individul care, după cum a demonstrat G. Marcel, se deosebește de persoană prin faptul că este anonim, "este fără față, într-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]