68 matches
-
babiloniene în propria lor țară, "orfani fără apărare, cărora nu le-au rămas decât ochii cu care să plângă". Între Sadoveanu și mai tinerii săi contemporani, diferențele de viziune sunt absente și corectitudinea politică a tonului este certificatul însuși de progresism al autorului. În centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se impune și, o dată cu el, sunt exorcizați demonii sămănătoriști care au bântuit generații. Interpelarea boierului expune un strat de rapacitate seculară, imposibil de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
puțin două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu aduc nici un spor de înțelegere și de informație. Exemplele se pot înmulți la nesfârșit. Răsfoiți orice program de televiziune și veți constata în ce măsură deșuchierea și dezmățul au înlocuit reflexele normale ale românilor. Aici nu e vorba de "conservatorism" vs. "progresism". E vorba de conflictul ireductibil între bun simț și mârlănie. Mojicul, escrocul, mincinosul, incompetentul - iată cine sunt personajele oferite drept model societății românești. Supraexpunerea acestora e motivată de așa-numitul "rating", de gogorița născocită de-o mână de escroci conștienți
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
nimic, dar sânt de natură a releva inconsistența și lipsa de direcție internă a culturii noastre. Toate se ramifică din teoria fondului și a formei: orientarea spre Occident sau Orient,spre oraș sau spre sat, spre liberalism sau reacționarism, spre progresism sau tradiționalism etc.... S-a creat astfel în teoria culturii românești un sistem de alternative, steril și iritant, justificat cu prea multe idei, dar cu nici un argument decisiv. Trebuie recunoscut că polemica s-a născut din sânul naționaliștilor, care suferind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu suntem conștienți; or, nu putem fi conștienți de ceea ce nu știm. În felul acesta am putea spune că inconștientul este un concept gnoseologic, ce acoperă mai curând neștiința personală, decât vreo imposibilitate obiectivă de a vedea ceva. ٭ Victoria progresismului poate fi zărită și în cuvinte: termeni precum "minte deschisă", "progresist" etc. dau seama de o anumită orientare a societății, de valorile dominante existente. Ca multe alte valori și acestea ascund însă faptul că sunt conjuncturale, că sunt impuse de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de (tânără) femeie comunistă nu le-am realizat decât când am ajuns în Franța - unde sunt de vreo zece ani -, deci în lumea civilizată, unde mi s-a explicat că, de fapt, femeile au avut un noroc chior în sistemul progresismului comunist, că li s-au dat de-a gata „drepturi“ pentru care ele, femeile occidentale, au trebuit aici să lupte din răsputeri. Sigur, replica ce îmi venea pe buze, și anume că ne-am fi bucurat foarte tare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
au intrat și conservatorii. Critica antiliberală din anii 1860-1870 ar fi prin urmare justificată pe termen lung? Liberalii au vrut să ridice destinul și dezvoltarea României la nivel european. Această noțiune de "nivel european" este un fel de a formula progresismul și de a afirma că nu există o altă cale de salvare istorică decît calea liberală. Detractorii lor reacționează cu violență și denunță formalismul găunos din acest discurs, imitația mincinoasă, proiectul a cărui aplicare nu poate fi decît aparență înșelătoare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iz de radicalism republican francez în programele politice ale acestor elite de stînga, marcate de revenirea la conținutul proiectelor din 1848: este revendicat votul universal pentru care se depun mai multe moțiuni în Parlament. La problema obsedantă a armoniei între progresism și tradiție, la problema integrării țărănimii în cadrele națiunii, răspunsul este clar: educația. Ministerul lui Spiru Haret din perioada 1897-1910 inițiază măsuri importante pe linia legilor și reglementărilor preconizate încă de la sfîrșitul anului 1880: în 1885, este constituit un corp
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să procure occidentalilor un ajutor împotriva Rusiei reacționare. Capitalismul fondator al statului-națiune este progresist. Comercianții au nevoie de o piață de consumatori; în consecință, ei se arată deschiși, între 1848 și 1866, față de problema emancipării țărănimii. Zeletin marchează apoi limitele progresismului revoluționarilor burghezi: mișcarea capitalistă ruinează vechea clasă de boieri patriarhali. Dar noul stat cuprinde o clasă destrămată marii boieri de altădată și o clasă încă în formare burghezia -, care se reduce la o oligarhie a banilor, avînd nevoie de un
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cele mai rapide din lume. Ea caută investiții. Cuvîntul de ordine: cooperare. Anul 1974 este și din alt motiv, un an memorabil: Bucureștiul găzduiește Conferința modială asupra populației. Discursul șefului statului român, din 19 august 1974, care asociază umanismul cu progresismul marxist, este o capodoperă de echilibru. Pe de o parte, Ceaușescu declară că: "... În felul de a trata problema populației trebuie să se pornească de la faptul că omul este factorul determinant al progresului social și economic". Pe de altă parte
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre cele două războaie alimentează dezbaterea: "Protocroniștii, scrie Katherine Verdery, încearcă de fapt să exproprieze autoritatea culturală acumulată sub vechea orînduire și să și-o însușească în noua orînduire, înscriindu-i giganții dintre cele două războaie în propria lor genealogie". Progresismul revoluționar este prins în capcana unui conservatorism steril. Elitele ceaușiste sînt încercuite de un gol de gîndire și, paradoxal, se lasă prinse într-un trecut despre care se laudă că 1-au anihilat. Ideologia anilor '70 în acord cu suflul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de existența maidanului ideologic În care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru Tarzan (și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
origine. La Science catholique des Evangiles et l’histoire du XXe siècle, de Francois Laplanche (Albin Michelm 2006), dar mai ales despre impresionantul tom Les Antimodernes a lui Antoine Compagnon (Gallimard, 2005), cărți care demontează prejudecata echivalenței dintre modernitate și progresism. Pasionat de Montaigne și de Proust, cărora le-a dedicat mare parte din activitatea de cercetare În domeniul istoriei și teoriei literare (La Seconde main ou le travail de la citation, 1979 și Nous, Michel de Montaigne, 1980, În cazul primului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lupta statului din Kiev împotriva Bizanțului are o mare influență asupra desvoltării societății pe teritoriul patriei noastre" (Roller, 1952, p. 56). Sistemul social românesc este astfel dislocat din aria de influență a Bizanțului retrograd, intrând sub sfera culturii slavone, reprezentanta progresismului în istorie. Dincolo de slavofilia explicită care străbate întreaga expoziție istorică, în manual pot fi reperate și o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost permisă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
astfel se spune despre Ghica că În epoca 1848 slujea interesele burgheziei În dezvoltare. Afirmația nu se Întâlnește doar În cele două prefețe amintite; ea apare În diferite forme și când e vorba de Alexandrescu sau Russo concluziile fiind că progresismul acestor scriitori, că realismul operei lor se datorează burgheziei În ascensiune. A socoti că purtătoare a idealurilor progresiste În revoluția de la 1848 este burghezia și nu masele populare, Înseamnă a nega caracterul democratic al acestei revoluții. (Ă). Marii scriitori tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tehnologii înalte. Acest "cerc vicios" (raporturile stat politic-societate civilă) este și un document al gândirii științifice și occidentale din lumea modernă. O gândire caracterizată prin "calcul matematic", prin "interese ermetice", prin rezultate, prin configurații "mai complicate" de cunoaștere-putere, printr-un progresism de tip totalitarist-corporatist. În această extensie modern- capitalistă, omul nu mai contează, ci doar funcționalitatea sa de obiect într-un sistem dezumanizant. Această metaforă politică ("sistem dezumanizant") ar fi bine să o înțelegem prin emergența ei contemporană. Avem o dezumanizare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Lupta statului din Kiev împotriva Bizanțului are o mare influență asupra desvoltării societății pe teritoriul patriei noastre" (Roller, 1952, p. 56). Sistemul social românesc este astfel dislocat din aria de influență a Bizanțului retrograd, intrând sub sfera culturii slavone, reprezentanta progresismului în istorie. Dincolo de slavofilia explicită care străbate întreaga expoziție istorică, în manual pot fi reperate și o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost permisă pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]