93 matches
-
Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist. A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
dragostea lor față de pământul natal și nostalgia după locurile dragi, după râurile În care se scăldau În copilărie, după școala unde Învățaseră să scrie și să socotească. Ei Își amintesc de biserica satului Boian unde fuseseră botezați, cununați sau Își prohodiseră morții dragi. Greutățile cu care au luptat nu au fost puține, pornind de la faptul că nu vorbiseră deloc limba țării În care au poposit. Dar amintirea a tot ceea ce odinioară Îndrăgiseră i-a făcut să dea numele Boian așezării pe
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază de coniac. Ce mosorela mea! Sunt proaspăt ca o floare. Mi se-ntinde! Să mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pântecele, nu altăceva. Și după ce-am ieșit cu mare greu din apă și m-am pus pe mal, țiindu-mă cu mâinile de inimă, băieții s-au strâns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormântat cu năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vreun ceas”. O stranie coincidență face ca, în Amintiri..., Lazăr, cel ce„tot moare și iar învie, și învie și iar moare”, după cum zice părintele Oșlobanu, care-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Se spunea că, atunci când moare un deținut, nu este înștiințată familia, dar se trimit acasă lucrurile importante cu care plecase. Pentru mama mea n-a mai fost nici o îndoială, n-a mai mers la ghicitoare, la plâns și l-a prohodit. L-am jelit așa cum se jelește un mort, fără însă să-l avem în sicriu și să-l ducem la cimitir. La fel s-a întâmplat și în cazul părintelui Vasile Pătrașcu. Părintele, după mai mulți ani prin diferite temnițe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nu sancționeze neascultarea. Primul moment este cel de la moartea lui Pupăză, când dominat de vinovăția morții acestuia, bogătoiul hotărăște, împotriva opoziției preotului, înmormântatea acestuia cu toată cinstea cuvenită: să-l întindă în casă, să-i facă toate pomenile, să fie prohodit de preoți și să aibă mormântul în pământ sfințit. Popa nu stătuse cu mâinele în sân și toate ieșiră așa cum spusese el, nu cumnatul său. În cele din urmă, Busuioc frânt, muiat și atât de mâhnit îl convinge prin supușenie
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
6,2%. într-un Aghiazmatar ce a aparținut preotului Gh. Alexandrescu, paroh la biserica Sfinții Mari Voievozi din satul Hudești, ținutul Dorohoi 1, pe fila 4 sunt înregistrați morții pe lunile martie, aprilie, mai și iunie 1810. Preotul care a prohodit a fost Dumitru. Din 10 morți înregistrați, numai unul era bătrân de 67 de ani, restul deceselor fiind sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
bătrân de 67 de ani, restul deceselor fiind sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie, octombrie și decembrie în număr de opt. Preotul care a prohodit se numea Ion. La un decedat de 23 de ani la cauza morții era notat -de slăbiciune. La 11 iunie 1866 izbucnește epidemie de holeră în comuna Hudești care a făcut ravagii în rândurile populației din comună. îngroparea cadavrelor, cum
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vine preotul care în casă rostește rugăciunile de înmormântare, se scoate sicriul cu cel mort în fața casei unde se citesc de către preot alte rugăciuni, se dă de pomană celor apropiați și se pornește către biserică. Pe drumul către biserică se prohodește mortul când se dau de pomană șervete și alte bunuri rudelor și celor cunoscuți. Dacă a murit de moarte bună se bagă în biserică unde se citește Sfânta Evanghelie și alte rugăciuni, se face pomenirea celui mort și toți participanții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Caracterele chirilice sunt identice cu cele de pe fila a doua, deci tot mai vechi de 1810. Aceste file poartă semnătura preotului Andrei. Cea de-a patra filă a înregistrat morții pe lunile martie, aprilie, mai și iunie. Preotul care a prohodit a fost Dumitru. Din cei 10 morți înregistrați numai unul este bătrân de 67 de ani, restul deceselor sunt sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea sau lingoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
67 de ani, restul deceselor sunt sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea sau lingoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie, octombrie și decembrie în număr de opt. Preotul care a prohodit s-a numit Ioan. La un decedat de 23 de ani, cauza morții e notată î din slăbiciune. La 11 iunie 1866-epidemia de holeră din Hudești, făcea ravagii în rândurile populației din comună. îngroparea cadavrelor avea loc de obicei în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută în nămeți se stingea încet, încet, din lipsă de aer și din cauza frigului. Crivățul o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală s-a frânt de la genunchi, într-un gest de supunere totală față de învingător, corpul ei făcuse o ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mie mi s-a cam acrit de Ștefan aista, "Călău al neamului moldovenesc". Ce v-ați spus: "Ștefan e la pământ! A sosit clipa!"... E o zicere: În leul doborât, lovesc cu copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea cu lacrimi de crocodil... De mă gândesc bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stafide mere sau lămâi, smochine, colăcei (covrigi), hulubi de aluat, scăriță de pâine, o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât se prohodește mortul, toți în afară de rude primesc lumânări aprinse. Mortul este condus într-un dric sau o căruță cu doi cai a unui gospodar bun, având fiecare câte un ștergar, legat cu fundiță neagră. Ștergare se pun și la cele douăsprezece sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de apă plutea mortul în sicriu ca într-o bărcuță ei bine a îmbătrînit dacă pleacă spre cîrciuma lui vasile la prînz ajunge către seară și dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
Domnului. Toate câte s-au întâmplat cu Fecioara Maria au fost mai presus de mintea și înțelepciunea omului. Acum, aici, în satul Ghetsimani, sub semnele stricăcioase ale morții, se arată un trup mic, întins pe un pat, pe care îl prohodesc cu respect Apostolii, aduși în chip minunat „de la marginile lumii“. Doar moartea, sub a cărei putere a picat acum Fecioara, ne-o arată a fi de fire omenească, dar și aici s-au arătat puterile harului. Căci moartea Fecioarei, cum
Agenda2003-32-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281342_a_282671]
-
în el un sprijin de nădejde în descurcarea problemelor lumești: la moartea Ilincăi, el este cel la care apelează fără a ezita, recunoscând că "nu cunoșteam pe nimeni mai priceput ca Pirgu", iar acesta nu îi înșeală așteptările: "Ilinca fu prohodită domnește, ca împărătesele de la Bizanț, când a treia zi, cea mai frumoasă de mai, o duserăm la lăcașul de veci cu toate florile de București". irgu încearcă să-i ancoreze în prezent. Cu bune intenții. Dacă iadul e pavat cu
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
de poeme, iar co-asociatul său ,cu groază observă în stomacul lui Grummer că tot ce rămăsese bun în literatură fusese consumat și digerat." (p. 76) Dacă literatura moare, atunci totul este permis, așa că cei doi se consumă unul pe altul, prohodind defuncta proză de amor cu, probabil, cel mai purtat dintre clișeele ei. Alte secvențe, mai puțin cunoscute (fiindcă, bunăoară, Pîlnia și Stamate, Ismaďl și Turnavitu, ori Fuchsiada au făcut o invidiabilă carieră...), sînt După furtună, sau Puțină metafizică și astronomie
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
care nu știau dacă le vor mai strânge vreodată în brațe, nesiguranța vieții noi începute, faptul că nu vorbeau deloc limba țării care poate nici nu știau exact cum se numește, biserica din sat unde fuseseră botezați, cununați, sau își prohodiseră morții dragi, școala unde învățaseră să scrie și să socotească, toate acestea i-au determinat să se stabilească în această provincie și, în amintirea a tot ceea ce odinioară îndrăgiseră și nu ar fi crezut vreodată că vor lăsa în urmă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]