93 matches
-
mistic-ortodoxe. Înconvoiați de soartă, Ucenicii s-au adăpostit în brațele unor destine sacre care i-au ocrotit. În slujba de cinstire și comemorare a Sfinților Închisorilor de la Târgu-Ocna, peste timp, Părintele Constantin Voicescu, la rândul său martir-mărturisitor amintea: „I-am prohodit după patruzeci de ani, pe cei care și-au sfârșit viața, ca deținuți politici, în penitenciarul Târgu Ocna și au fost aruncați aci, în gropi comune, fără slujbă, fără cruci. Parcă văd lada de la poartă... De multe ori cu doi
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Antim Ivireanul. Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost viețuitor la Mănăstirea Sfântul Antim din București, făcând parte din Mișcarea "Rugul Aprins", alături de starețul nostru, Preacuviosul Părinte Calinic Cărăvan. Mai mult decât atât, Părintele Adrian Făgețeanu a fost prohodit la Mănăstirea Lainici, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului - 01 Octombrie 2011. Pentru noi, plecarea părintelui la ceruri este o mare pierdere și în același timp un mare câștig. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A P. CUV. PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/373939_a_375268]
-
binevoitor, să știi că acela a fost Părintele nostru Petroniu Tănase - care, după cum am mai spus, s-a mutat la veșnicele lăcașuri în după amiaza zilei de 22.02.2011, în chilia sa athonită, din incinta Schitului Românesc Prodromu, fiind prohodit, cu două zile mai târziu, de mulți părinți athoniți, greci și români, precum și mulți credincioși români, plecați din țară, special pentru acest eveniment... Cu alte cuvinte, Părintele Petroniu Tănase a fost un trăitor profund al adevărurilor de credință și a
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
de la Vatican; apoi conducătorii politici și militari ai țării, în frunte cu președintele și cu primul-ministru - care a decretat ziua prohodirii sale drept zi de doliu național, după cum de altfel a (și) meritat!... Așadar, toți aceștia au venit să-l prohodească, alături de marea mulțime de credincioși veniți din toată țara cu trenul ori cu mașinile sau cu autocarele, de asemenea foarte mulți oameni de știință și de cultură, studenți, cunoscuți ori apropiați și foarte mulți alții, încât a fost un ocean
CINCI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346971_a_348300]
-
Nojorid, județul Bihor. Cu adevărat, această zi constituie un moment important în și din viața spirituală a credincioșilor și membrilor acestei frumoase și binecuvântate comunități parohiale, căci iată, începând cu ziua de astăzi vor avea unde să-i petreacă și prohodească pe răposații lor, în această frumoasă și măreață capelă mortuară, ce are ținuta, anvergura și prestanța unei adevărate biserici, și care va sta, dăinui și sluji de aici înainte, alături de biserica parohială, celor aproape 1000 de suflete din cadrul celor aproximativ
PATRU DISCURSURI, FESTIVE ŞI ANIVERSARE, ROSTITE CU PRILEJUL A TREI EVENIMENTE RELIGIOASE, MOMENTE ŞI SFINŢIRI [Corola-blog/BlogPost/376463_a_377792]
-
mereu actual”: „Am izbândit!Suntem durerea/Acestui neam uitat de astre.”, dar murmură întristat: „Se-navuțește doar Puterea/ Pe seama lacrimilor noastre”. Însă revine la această resemnare: „Am izbândit! Doamne-Ferește/Să credem că n-avem vreun rost/ Țara din noi mai prohodește/Pân’ și tăcerile ce-am fost”. Poetului i-a rămas nădejdea arderii în rugăciune și credință, întru Domnul. -o mențiune aparte pentru poemul „Nins de cuvinte”, închinat celui care a fost POETUL Grigore Vieru, „Poetul-crin cu glas de veșnicii”. Este
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Antim Ivireanul. Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost viețuitor la Mănăstirea Sfântul Antim din București, făcând parte din Mișcarea "Rugul Aprins", alături de starețul nostru, Preacuviosul Părinte Calinic Cărăvan. Mai mult decât atât, Părintele Adrian Făgețeanu va fi prohodit la Mănăstirea Lainici, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului - 01 Octombrie. Pentru noi, plecarea părintelui la ceruri este o mare pierdere și în același timp un mare câștig. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi un
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372155_a_373484]
-
binevoitor, să știi că acela a fost Părintele nostru Petroniu Tănase - care, după cum am mai spus, s-a mutat la veșnicele lăcașuri în după amiaza zilei de 22.02.2011, în chilia sa athonită, din incinta Schitului Românesc Prodromu, fiind prohodit, cu două zile mai târziu, de mulți părinți athoniți, greci și români, precum și mulți credincioși români, plecați din țară, special pentru acest eveniment... Cu alte cuvinte, Părintele Petroniu Tănase a fost un trăitor profund al adevărurilor de credință și a
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
care, deși atît de marcată de comunism și de reziduurile acestuia, acordă noii puteri o încredere pe măsura imenselor așteptări. Cu atît mai dizgrațioase aparițiile așa-zisului analist cu lombroziană calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula simțea un fel de simpatie și puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu. Însă i-a venit și lui vremea, se scutură el din gânduri, înturnându-se spre stăpânul său vânător. —Ce ai, Culi? Prohodești ursul? — Mă gândeam și eu la unele lucruri, domnule doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea și jalea care mă purta: M‐ ai frânt de glia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază de coniac. Ce mosorela mea! Sunt proaspăt ca o floare. Mi se-ntinde! Să mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a doua sau a treia zi după Bobotează. Și, îndată ce și-a dat obștescul sfârșit, s-a pornit o ninsoare cu fulgi mari, de credeai că are să acopere tot pământul. Abia de l-au putut aduce pe preot, să-l prohodească și să facă toate cele de trebuință pentru sufletul celui răposat. A doua zi, când trebuiau să pornească spre biserică, apoi spre cimitir, a fost și mai năprasnic, căci ninsese noaptea întreagă, iar stratul de zăpadă trecea de un metru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
89 "Îngroparea" ritualică a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Se spunea că, atunci când moare un deținut, nu este înștiințată familia, dar se trimit acasă lucrurile importante cu care plecase. Pentru mama mea n-a mai fost nici o îndoială, n-a mai mers la ghicitoare, la plâns și l-a prohodit. L-am jelit așa cum se jelește un mort, fără însă să-l avem în sicriu și să-l ducem la cimitir. La fel s-a întâmplat și în cazul părintelui Vasile Pătrașcu. Părintele, după mai mulți ani prin diferite temnițe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nu sancționeze neascultarea. Primul moment este cel de la moartea lui Pupăză, când dominat de vinovăția morții acestuia, bogătoiul hotărăște, împotriva opoziției preotului, înmormântatea acestuia cu toată cinstea cuvenită: să-l întindă în casă, să-i facă toate pomenile, să fie prohodit de preoți și să aibă mormântul în pământ sfințit. Popa nu stătuse cu mâinele în sân și toate ieșiră așa cum spusese el, nu cumnatul său. În cele din urmă, Busuioc frânt, muiat și atât de mâhnit îl convinge prin supușenie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și nu este câștig pentru nimeni. Ce s-ar fi întâmplat dacă se urca beizadea Ștefan pe calul său, în locul lui Panait Cioranu este lesne de văzut: noi nu am mai fi ajuns aci, ne-am fi dus să-l prohodim în țară. Și de aci s-ar fi tras o mulțime de rele pentru noi, pentru prietenii noștri, chiar și pentru cei care ne sunt credincioși doar cu vorba. Aș spune, așa ca să încheiem, noi că suntem mai vârstnici, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer a sea-change
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]