267 matches
-
Iași, 2005., 215 pag. [142] SECRIERU, MIHAELA; GUȘU, VIRGINIA, Curentul subteran al “excelenței” subminează reforma conținuturilor la literatura română, în vol. Perspective în învățământul românesc, al Simpozionului național de didactică, ediția a II-a Botoșani, aprilie, 2005. [143] SECRIERU, MIHAELA, Prolegomene la o știință a didacticii limbii române, Revista Inițieri didactice, nr. 1-2005, Iași, p. 7-11. [144] SECRIERU, MIHAELA, Posibilități de modelizare a pregătirii inițiale a studenților prin didactica limbii române, Revista Inițieri didactice, nr. 1 2005, Iași, p. 21-29. [145
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
la cea de-a doua (kompliziert). În același timp, a notat cu „a” Pentateuhul, cu „b” Profeții, iar cu „c” Scrierile, ajungând în acest fel la mai multe grupuri de analiză: Ea, Ka, Eb, Kb, Ec, Kc. Kahle prezenta în prolegomena sa la BHK, lista care conținea majoritatea manuscriselor ce purtau urmele vocalizării babiloniene. Mare parte a acestor manuscrise se află în prezent în Biblioteca Universității din Cambridge și la Biblioteca Bodleian din Oxford, chiar dacă provin din genizah vechii sinagogi din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
9. 69. Idem, pp. 19-20. 70. Idem, p. 22. 71. Pentru o opinie diferită, vezi articolul „I miti cosmogonici degli Yezidi” În vol. Gnostica et Hermetica, Ateneo, Roma, 1982, de Giulia Sfameni Gasparro. 72. Vezi Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena, das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960, p. 13. Trilogia lui Rudolph este și astăzi cea mai bună prezentare sintetică a credințelor mandeene, În ciuda interpretărilor ei marcate de idiosincrasie. Celelalte două volume sînt: Die Mandäer II: Der Kult (1961) și Theogonie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL. Wilson, T. & T. Clark, Edinburgh, 1983, 1-19. James M. Robinson, gen. ed., The Nag Hammadi Library in English, rev. ed., Harper & Row, San Francisco, 1988. Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena. Das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960; Die Mandäer II: Der Kult (1961), și Theogonie, Kosmogonie und Anthropogonie in den mandäischen Schriften: Eine literarische und traditions-geschichtliche Untersuchung (1965). —, „Sophia und Gnosis: Bemerkungen zum Problem «Gnosis und Frühjudentum»”, in K. W. Tröger
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și minuțioasă, fără a fi ostentativă, autoarea lucrării « Creația pianistică a lui Claude Debussy, între concept și interpretare » dezvoltă o multitudine de trasee intelectule, culturale în lucrarea sa profund motivată ca demers al cercetării aplicative. Astfel, dintr-un bun început, Prolegomenele imaginează un mozaic de aspecte contextuale capabile să justifice mediul cultural european în care se va fi integrat Debussy și - totdată, să argumenteze neîncetata actualitate a artei sale pianistice, sintetic integrată în suma entităților artistice (literare, plastice, multiplu timbral muzicale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
7. Leo Spitzer, Milieu and Ambiance: An Essay in Historical Semantics, in Philosophy and Phenomenological Research, III (1942), pp. 1-42, pp. 169-218 (reprodus în culegerea Essays in Historical Semantics, New York, 1948, pp. 179-316); Classical and Christian Ideas of World Harmony: Prolegomena to an Interpretation of the Word "Stimmung", Traditio: Studies in Ancient and Medieval History, Thought and Religion, II (1944), pp. 409-464, și III (1945), pp. 307-364. 8. Etienne Henri Gilson, Leș Idees et Ies letlres, Paris 1932. 9. Paul Hazard
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ceea ce dictează legile, fie pentru că aceasta este dorința lui Dumnezeu, fie pentru că un suveran politic, căruia ai fost de acord să i te supui, îți cere acest lucru. Reprezentativi pentru aceste doctrine sunt Grotius, Pufendorf și Hobbes. Grotius spunea în Prolegomene la De iure belli ac pacis că, oamenii ar avea obligații, chiar dacă Dumnezeu n-ar exista sau nu ne-ar da nouă legi115. Prin urmare, consideră C. Korsgaard, Grotius a fost un realist prin omisiune, pentru că el credea că obligațiile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
au împlinit 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, am prezentat o comunicare la Congresul jubiliar de la Mainz și am publicat două articole în România. La mijlocul anilor ’80, am realizat, în colaborare cu Thomas Kleininge, o nouă traducere a Prolegomenelor lui Kant, cu un studiu introductiv și note. Iar în 1991 și 1992, am susținut comunicări la două reuniuni kantiene, cu participare internațională, organizate la București și Iași. Astfel, cu trecerea anilor, numărul textelor pe care le-am scris pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în cadrul unui program al Fundației Alexander von Humboldt din Bonn. Atunci am recitit textele pe care le scrisesem despre conceptul de fizică pură și ideea științei naturii la Kant. Supunându-le controlului prin reluarea lecturilor din Critica rațiunii pure și Prolegomene și prin studiul lucrării lui Kant Principiile metafizice ale științei naturii, prin confruntarea cu unele contribuții mai recente la cercetarea kantiană, îndeosebi în literatura de limbă engleză, am constatat că unele dintre ideile pe care le urmăream erau pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucru poate fi corect în teorie, însă nu funcționează în practică (1793) sau Despre un pretins drept de a minți din iubire de oameni (1797). Dar în lucrările care stabilesc contururile arhitectonicii atât de complexe a sistemului, în Critici, în Prolegomene, în Principiile metafizice ale științei naturii, scrisul lui Kant este dominat de preocuparea de a integra fiecare concept, fiecare teză și observație, într-o țesătură tot mai complexă. O operație care, cu trecerea timpului, s-a dovedit a fi tot
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Biblioteca Facultății de Filosofie a Universității București, mi-a înlesnit accesul la multe lucrări din literatura pe care am studiat-o. februarie 2005 Autorul PRESCURTĂRI ALE TITLURILOR UNOR LUCRARI ALE LUI KANT IN TRADUCERE ROMANEASCA CRP - Critica rațiunii pure Pr - Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p. 63. 39. Vezi în această privință M. Flonta, „Newtonsche Physik und reine Naturwissenschaft in der Kritik der reinen Vernunft”, în G. Funke (ed.), Akten des 5 Internationalen Kant-Kongresses, Teil I, Bouvier Verlag, Bonn, 1981, pp. 22-26. 40. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 96. 41. În „Cuvântul înainte” la Metaphysische Anfangsgründe, există un pasaj în care autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale căror obiecte pot fi construite în intuiție și pot primi, în consecință, o descriere matematică. A doua precizare este că filosoful contrastează enunțurile fizicii propriu-zise cu enunțurile a priori. Iată două formulări semnificative, în acest sens, din § 36 al Prolegomenelor. „Există multe legi ale naturii pe care nu le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le putem cunoaște decât prin mijlocirea experienței, dar legitatea și corelarea fenomenelor, adică natura în genere, nu o putem cunoaște prin nici o experiență, deoarece experiența are ea însăși nevoie de asemenea legi, care întemeiază a priori posibilitatea ei.” (Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, București, 1996, p. 121.) „Trebuie să deosebim însă legile empirice ale naturii, care presupun întotdeauna anumite percepții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu Kant und Wittgenstein, Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgessellschaft, 1970, p. 20.) 56. Pentru toate aceste observații și precizări vezi § 18 și 19 din Prolegomene. Ele se găsesc în traducerea citată mai sus la pp. 99-100. 57. Ibidem, p. 100. 58. Ibidem, p. 102. 59. Ibidem, p. 103. 60. H. Hoppe, Kants Anwort... , pp. 340-341. 61. P. Guyer, Kant and the Claims of Knowledge, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dat de intuiție de către o formă reprezentată de conceptele gândirii cunoscătoare. Conceptul cunoașterii orientat spre formă a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia teoretică a lui Kant. Un număr mare de pasaje din Critica rațiunii pure și din Prolegomene pot fi invocate pentru a susține această afirmație. În cele ce urmează vor fi menționate doar câteva din cele mai semnificative. O determinare pur negativă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
G.B. Jäsche, pe baza însemnărilor făcute de Kant pentru cursurile sale, se afirmă că prima întrebare a filosofiei este „Ce pot să știu?” și se precizează că la această întrebare răspunde metafizica 71. Metafizica este, așadar, filosofia transcendentală. Iar în Prolegomene Kant subliniază că obiectul metafizicii îl constituie rațiunea pură, adică întreaga noastră cunoaștere independentă de experiență care face posibilă experiența. Propozițiile metafizicii sunt propoziții sintetice a priori 72. Toate aceste afirmații sunt în deplin acord cu precizări pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, p. 146. 70. Kant și metafizica ..., p. 173. 71. Vezi Immanuel Kant, logica generală, traducere de Al. Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 78. 72. Vezi Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa ca știință, traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, pp. 185-186, Editura All, București, 1996, pp. 184-185. 73. Critica rațiunii pure, Editura IRI, București, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p. 23. 73. Ibidem, p. 593. 76. C. Noica, Kant și metafizica ..., p. 145. 77. Ibidem, p. 148. 78. Ibidem, p. 150. 79. Critica rațiunii pure, p. 138. 80. Ibidem, pp. 16-27. Pentru reluarea acestei idei, în partea finală a Prolegomenelor, vezi Op. cit., p. 171 și, respeciv, 172. 81. „Și de altfel Kant însuși a conceput Criticile sale ca fiind doar o intreprindere în formal, în pregătirea analitică de mijloace pentru edificarea unui sistem filosofic (doar Critica puterii de judecare a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o justificare și la o întemeiere pe mai multe planuri a stării permanent «creatoareă a omului.” („Ființa istorică”, p. 498.) 30. Progresul în această direcție este numit, astăzi, globalizare. 31. În Cuvântul înainte al scrierii sale, intitulată atât de semnificativ „Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință”, Kant observa: „Pare aproape de râs că în timp ce orice altă știință merge înainte fără încetare, tocmai în aceea care pretinde a fi ințelepciunea însăși și pe care orice om o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care pare să-i aibă în vedere Kant atunci când vorbește despre „judecata mulțimii, a căror încuviințare îl face pe filosof să roșească, dar care-l încântă pe neghiobul dornic de popularitate și îl face să stăruie în eroare”. (I. Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, trad. M. Flonta și Th Kleininger, Editura All, București, 1996, p. 55.) Mulți comentatori sunt de acord că în acest punct Kant a resimțit puternic influența răsunătoarei contestări de către
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
teme, vezi M. Flonta, Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, îndeosebi capitolul „Două culturi filosofice”. Aceasta ne aduce aminte de o remarcă a lui Kant, în „Cuvântul înainte” al Prolegomenelor sale: „Nu este dat oricui să scrie într-un mod atât de subtil și totodată atât de atrăgător ca David Hume sau atât de temeinic și, totodată, atât de elegant ca Moses Mendelssohn; însă îmi place să cred că aș
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
4/1981, pp. 440-450. - „O explicație a conceptului „fizică pură” în Critica rațiunii pure”, în (coord.) Al. Boboc, M. Flonta, R. Pantazi, I. Pârvu, Immanuel Kant. 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, pp. 38-51. - „Prolegomenele și Critica rațiunii pure”, Studiu introductiv la traducerea românească a Prolegomenelor, Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Critica rațiunii pure”, în (coord.) Al. Boboc, M. Flonta, R. Pantazi, I. Pârvu, Immanuel Kant. 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, pp. 38-51. - „Prolegomenele și Critica rațiunii pure”, Studiu introductiv la traducerea românească a Prolegomenelor, Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București, 1991, pp. 80-102. - „Zwei Erkenntnisbegriffe”, în Rodica Croitoru (ed.), Critic and
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
slujitorilor științelor exacte. Dar mai sunt de reținut și întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri și eseuri Exerciții de naivitate, „prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane”, fiind conceput ca un dialog cu spiritul filosofului Constantin Noica. Creație a unui erudit, dar și a unui istoric al științelor și al literaturii, Exerciții... își rezumă conținutul în unul dintre titlurile sumarului: Încălcând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]