71 matches
-
în nu-l vezi tu pe Ghiță că e mereu pe gânduri?, unde apare prolepsa lui Ghiță. Întrucât în fraza fără prolepsă propoziția subordonată este completivă directă iar în fraza cu prolepsă propoziția subordonată a devenit predicativă suplimentară, înseamnă că prolepsa reprezintă un mijloc de transformare a unei propoziții subordonate în propoziție predicativă suplimentară (cu precizarea că există predicative suplimentare și fără prolepsă). Relația gramaticală dintre predicativa suplimentară și subiectul sau obiectul din principală fiind atributivă, Gh. N. Dragomirescu propune ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziția subordonată este completivă directă iar în fraza cu prolepsă propoziția subordonată a devenit predicativă suplimentară, înseamnă că prolepsa reprezintă un mijloc de transformare a unei propoziții subordonate în propoziție predicativă suplimentară (cu precizarea că există predicative suplimentare și fără prolepsă). Relația gramaticală dintre predicativa suplimentară și subiectul sau obiectul din principală fiind atributivă, Gh. N. Dragomirescu propune ca „în locul termenului de „predicativă suplimentară” să se folosească acela de atributivă predicativă”. III.7 Circumstanțialul de mod acordat Intervenind în discuția privitoare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al unei dezbateri amicale cu lectorul său: "Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa pierde". Enunțul traduce, totodată, prin uzul falsei prolepse, intenția de a para, în avans, o eventuală obiecție, fie ea și ironică, din partea unui destinatar imponderabil, în care se poate regăsi chiar un alter ego al polemistului. Considerată, la modul general, de Marc Angenot drept cea mai uzitată dintre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a para, în avans, o eventuală obiecție, fie ea și ironică, din partea unui destinatar imponderabil, în care se poate regăsi chiar un alter ego al polemistului. Considerată, la modul general, de Marc Angenot drept cea mai uzitată dintre figurile dialogice, prolepsa argheziană, deși frecvent întrebuințată în polemica antiiorghistă, depășeste limitele elocvenței, complinindu-se într-o poză artistică. Prin ea, polemistul construiește imaginea virtuală a unei posibile reacții din partea adversarului sau a publicului susceptibil de desolidarizare (cum am văzut mai sus), tocmai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
recitator. Se întâmplă ca acest recitator să descrie, în anumite momente, gândurile și mobilurile personajelor: este un procedeu de îndepărtare care încearcă să păstreze libertatea de gândire a spectatorului. El poate anticipa uneori și informa publicul asupra deznodământului. Datorită acestei prolepse, spectatorul, debarasat de neliniștile referitoare la viitorul eroilor, are spiritul liber pentru a reflecta asupra desfășurării acțiunii. Cu adevărat, Brecht crede că lucrul cel mai important în teatru este acțiunea. Noțiunea de "fabulă" sau de "istorisire", la Brecht, a înlocuit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Precizează două teme literare prezente în fragmentele date. 2. Ilustrează două particularități ale romanului modern. 3. Menționează tipul de memorie la care se referă naratorul-personaj în enunțul: ...pe neașteptate, amintirea mi-a apărut. 4. Analizează elementele de cronologie (analepsă și prolepsă) prezente în cele două fragmente. 5. Comentează conceptele timp obiectiv - timp subiectiv, cu referire la cele două citate. 6. Prezintă problema raportului dintre timpul „pierdut” și cel „regăsit”, așa cum apare în fragmentele date. 7. Notează un element al esteticii simboliste
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ideilor. Simbolul asigură accesul către o semnificație care codifică transcendentul sau imuabilul, în timp ce semnul intensifică raportul cu i-mediatul și cu realitatea. Simbolul mai curând recuperează și sedimentează un sens, este retroproiectiv (prin analepsă), în timp ce semnul este prevestitor sau prospectiv (prolepsă). Imaginile literare sau ansamblurile plastice complexe care oglindesc structurile imaginarului conțin atât imagini-simbol, cât și o "signaletică" ce trimite la aspecte sociale, identitare și la programe politice și religioase relevante pentru receptor (prezența unor indicii culturale în figurarea iadului din
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de 200 de ruși. Asta e, pe scurt, trama. Mai important e că bătrânul Tolstoi reușește să creeze, fără mari dificultăți Ăaparent), o atmosferă sumbră, încă de la prima pagină. Întreg romanul e un marș funebru, fără ca nici o aluzie de tip prolepsă să ne prevină în mod direct. Mândrul Hagi-Murad e un erou reținut, plin de eleganță, un luptător experimentat care a ieșit mai întotdeauna din capcanele cele mai dibace puse în cale-i de dușmani. Pare să nu aibă defecte... De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui eveniment care, în chip logic și firesc în istorie, precede morții lui. Dar anacronismele din narațiunile extinse sînt mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și proiecțiiîn- viitor, sau ceea ce Genette numește analepse și prolepse. Analepsa este o retrospecție care face ca o întîmplare petrecută mai devreme să apară mai tîrziu în text. Prolepsa este o anticipare, pentru ca o întîmplare ulterioară să apară „prematur” în text, înainte de prezentarea evenimentelor cronologic-intermediare (care sfîrșesc prin a fi
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai complexe decît acel exemplu. De obicei, ele se împart în întoarceri-în-trecut și proiecțiiîn- viitor, sau ceea ce Genette numește analepse și prolepse. Analepsa este o retrospecție care face ca o întîmplare petrecută mai devreme să apară mai tîrziu în text. Prolepsa este o anticipare, pentru ca o întîmplare ulterioară să apară „prematur” în text, înainte de prezentarea evenimentelor cronologic-intermediare (care sfîrșesc prin a fi narate mai tîrziu în text). Orice dezvăluire întîrziată este astfel analeptică (cititorul se aștepta ca, pe baza secvenței cronologice
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
evaziv. Dar și în operele literare mai simple se folosesc frecvent astfel de posibilități. Romanele polițiste, cît și multe alte tipuri de texte construite în jurul misterelor, farselor și încurcăturilor, adoptă această tehnică ca un mecanism structural important. (Bal, 1985: 61) Prolepsele, mult mai rare ca analepsele, exclud sau elimină suspansul prin aceea că dezvăluie cititorului împrejurări viitoare cu mult înainte ca acestea să fie impuse de ordinea cronologică. Ele încurajează o astfel de confuzie: cititorul devine conștient de potențialul lor în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de confuzie: cititorul devine conștient de potențialul lor în acest sens, prin modul în care personajele și întîmplările pot evolua de la situația actuală la una viitoare, dezvăluită prematur, și este din ce în ce mai intrigat să cunoască întîmplările care au survenit între timp. Prolepsa este specifică narațiunilor la persoana întîi, care îi permit naratorului să treacă uneori la întîmplări ulterioare, mai aproape de prezentul său. Prolepsele, ca și analepsele, pot fi homodiegetice sau heterodiegetice, după cum implică îndreptarea atenției asupra unui alt personaj sau fir narativ
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
situația actuală la una viitoare, dezvăluită prematur, și este din ce în ce mai intrigat să cunoască întîmplările care au survenit între timp. Prolepsa este specifică narațiunilor la persoana întîi, care îi permit naratorului să treacă uneori la întîmplări ulterioare, mai aproape de prezentul său. Prolepsele, ca și analepsele, pot fi homodiegetice sau heterodiegetice, după cum implică îndreptarea atenției asupra unui alt personaj sau fir narativ; ele sînt interne, externe sau mixte, în funcție de relația lor cronologică și de punctul final al intrigii. Se poate face o observație
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fi homodiegetice sau heterodiegetice, după cum implică îndreptarea atenției asupra unui alt personaj sau fir narativ; ele sînt interne, externe sau mixte, în funcție de relația lor cronologică și de punctul final al intrigii. Se poate face o observație cu privire la anumite exemple de prolepsă, cum ar fi cel de mai jos, extras din romanul lui Muriel Spark, The Prime of Miss Jean Brodie: - Vorba este de argint și tăcerea, de aur. Ești atentă, Mary? Ce-am spus? Mary Macgregor, stîngace, despre care se poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
În sens larg, ea socotește romanul pe ansamblu ca o narațiune cu structură foarte ciudată: cîteva prezentări destul de amănunțite ale unor momente din copilărie, de asemenea trăirile adolescentine ale lui Pnin, deseori limitate temporal și întrerupte în mod repetat de „prolepse” extrem de lungi privind viața lui Pnin între 1950 și 1951, și - ceea ce pare cel mai ciudat - foarte puține referiri la ce se întîmplă de-a lungul unei perioade lungi de timp, din 1920 pînă în 1950. Și, în special, timpul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
schimbarea anotimpurilor, Tomești strat paralel DN 12, movile de gunoi pe ogoarele slabe, gheața pe scobiturile mai adînci, Izvorul Oltului pînă la închidere în obloane de stînci, gîlma de piatră între ele, țintă pe Hășmaș, urma de creion a liniei prolepsă, execută traseul la vreme din puterile soarelui sus, căzînd tot așa ca fețele de piatră, eteric semn că dau din veșnicie numele lucrurilor, la lunecare oblică pe lîngă ele, iar acum pe superlative, cum te încălzești în sînul lor vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
urmă și desăvârșită, sălășluind în acel templu șapte ani." (p. 22) Fără a constitui, din punct de vedere integralist, un textem propriu-zis, replica Magului funcționează ca un textem în ansamblul romanului. În plan compozițional, fragmentul citat reprezintă ceea ce naratologii numesc "prolepsă", adică o relatare a unui eveniment viitor. Acest eveniment se va desfășura - aflăm din capitolele următoare - întocmai cum a fost prezis, fără nicio abatere de la scenariul tipic al inițierii. Așadar, replica Magului este, aidoma altor "ziceri" din romanul sadovenian, un
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului, 40, respectiv 42 de ani), cu exagerările de rigoare, prototipul occidentalului contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Astfel Steve Reece remarcă pe bună dreptate că această familiaritate a audienței lui Homer permite aprecierea nuanțelor și conotațiilor de dicție a formulelor, recunoașterea secvențelor semnificative și a modelelor în combinații variate. Fapt capital în discernerea aluziilor, ironiei, parodiei, umorului, prolepselor conținute în aceste scene. Dacă așa stau lucrurile, ce ne învață multiplele variații ale scenelor de ospitalitate din Odiseea (și putem număra vreo douăsprezece)24. Mai întâi diversitatea dorințelor și a practicilor reale într-o scenă ideală, rar sau niciodată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
putea fi un omagiu adus tradițiilor trecutului, dar și o distanțare de ele, pentru că, așa cum afirma T. S. Eliot, "Boii soarelui" denunță „futilitatea tuturor stilurilor din limba engleză”. "Eol" este un adevărat compendiu de figuri retorice, unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis etc.
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]