521 matches
-
ul a fost o mișcare politico-ideologică lansată în Rusia sovietică imediat după victoria loviturii de stat a partidului bolșevic în octombrie 1917, în domeniul lingvistic, cultural, literar și chiar științific. Ideea de bază a proletcultismului este cultul proletariatului. este un cuvânt telescopat, specific limbii de lemn din Uniunea Sovietică, obținut din comprimarea celor doi termeni ai sintagmei "proletarnaia kultura" (în ). Această limbă de lemn i-a inspirat autorului George Orwell, "novlimba" din romanul său "1984
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
proletarnaia kultura" (în ). Această limbă de lemn i-a inspirat autorului George Orwell, "novlimba" din romanul său "1984", publicat în 1947. Principalul teoretician al Proletcultului a fost Aleksandr Bogdanov. În studiile de specialitate din România mișcarea a primit numele de proletcultism. A afectat în mod egal toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
1984", publicat în 1947. Principalul teoretician al Proletcultului a fost Aleksandr Bogdanov. În studiile de specialitate din România mișcarea a primit numele de proletcultism. A afectat în mod egal toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă. În fapte, așa cum reiese din studiile istorice acumulate din 1991 încoace, revoluțiile populare, ca cea din februarie 1917 în Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniști
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
lovituri de stat posterioare revoluțiilor, ca cea din octombrie 1917 în Rusia, s-a arătat la fel de coercitiv cu proletarii, precum și cu celelalte clase sociale. Dar, conform doctrinei care stă la baza proletcultului, „revoluția proletariatului” este urmată de: În domeniul artistic, proletcultismul a produs, între altele, realismul socialist, iar în domeniul științei a dus la derive grave cum a fost „genetica proletară lîsenkistă”. În domeniile literaturii, teatrului și cinematografului a produs creații de „agit-prop” (alt cuvânt telescopat, format din comprimarea termenilor sintagmei
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
sau de proslăvire a liderilor (fie personaje istorice reinterpretate, fie liderii comuniști) într-un stil care a fost judecat de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat-a a fi<br>Elemente tot mai dușmănoase.<br><br>Astea le
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
(n. Dan Beșleagă, 31 august 1927, București - d. 4 septembrie 1992, Neptun) a fost un politician comunist, actor și poet român adept al proletcultismului. A studiat la Liceul „Matei Basarab” din București, la Liceul de Aeronautică din Mediaș, la Liceul Industrial și de Construcții din București și la Conservatorul de Arte Dramatice din București. A lucrat ca actor la Petroșani și București (1946-1948). A
Dan Deșliu () [Corola-website/Science/311932_a_313261]
-
Călinescu. Publică primul său volum în 1949, „Goarnele inimii”, în perioada de instaurare a comunismului în Republica Populară Română. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist (denumit proletcultism) și poate cel mai de succes poet al vremii. Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare”. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80
Dan Deșliu () [Corola-website/Science/311932_a_313261]
-
în care se impune în literatură „Generația optzeci”, recunoscută drept cea mai orgolioasă dintre manifestările artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. După o modernitate manifestată și dezvoltată organic, în perioada interbelică, a urmat epoca neagră a proletcultismului, când au fost scrise foarte puține opere literare de valoare. În anii 1960, tradiția modernistă a fost reînnodată prin apariția unui curent denumit de Mircea Cărtărescu în studiul său, „Postmodernism românesc”, tardo-modernism, iar în alte surse, neo-modernism. Excepție făceau prozatorii
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
revendicându-se ca evrei, au fost acuzați că ar fi "naționaliști mici-burghezi" sau mai rău, "cosmopoliți fără conștiință de clasă". Unii ajung astfel în lagărele din Bărăgan. Consolidându-se, regimul comunist promovează cultura yiddish și muzica klezmer, dar excluziv în cadrul proletcultismului oficial, pentru a proslăvi Partidul și conducătorii săi. A apărut astfel un folclor evreiesc „socialist” care, aidoma folclorului românilor, sașilor sau maghiarilor, nu reușea să ascundă înăbușirea intelectuală și economică a majorității cetățenilor țării, evrei sau nu. Astfel, ca și
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Federală a Germaniei. 4-11 septembrie 1978 - Începe disidenta lui Victor Frunză, autor al „Istoriei stalinismului în România“, lucrare de sertar elaborată în România. Și el va fi obligat să părăsească țara. 1979 - M. Nițescu, istoric literar, scrie lucrarea „Sub zodia proletcultismului“, Dialectica puterii, care face apoi obiectul unui șir lung de memorii, scrisori, cereri, proteste adresate la toate forurile care resping publicarea ei. Va vedea lumină tiparului abia după 1989, cănd autorul nu mai există. 1979 - Înființarea Sindicatului Liber al Oamenilor
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
corelată cu noțiunea de manea, vehiculată anterior; lăutarii o numeau chiar „manea turcească”, probabil pentru a-i sublinia caracterul străin de muzica țigănească. Ea făcea parte dintr-o categorie ritmică distinctă, împrumutată din muzica turcească de petrecere - çiftetelli. În avântul proletcultismului, conducerea socialistă din anii 1950 a dispus organizarea unor mari ansambluri de muzică populară (incorect denumite folclorice), pe model sovietic. După 1960, s-au constituit ansambluri mai mici, în numeroase localități ale țării. Mulți dintre membrii acestor orchestre erau romi
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului "Panorama poeziei universale contemporane", un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit in cutremurul din 4 martie 1977.
Anatol Baconsky () [Corola-website/Science/299609_a_300938]
-
din București (numit pe atunci Regal) la secția canto. A activat alături de frații săi Cezar și Angel de la finele anilor cincizeci și până la jumătatea deceniului 1960 în formația Trio Grigoriu, oglindire a evoluției culturii românești între cele două decenii, de la proletcultism la o oarecare libertate (stilistica ultimelor înregistrări ale formației aduce mult cu muzica rock, o achiziție foarte nouă a muzicii românești la vremea respectivă). În continuare, George Grigoriu s-a dedicat compoziției de muzică ușoară și muzicii de film (Dragoste
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, multe dintre aceste creații literare fiind dedicate elogierii Partidului Muncitoresc Român (PMR), a lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej. Pentru contribuțiile la realismul socialist și proletcultism, lui Alfred Sperber i-a fost conferit în 1954 Premiul de Stat clasa I (alături de Mihai Beniuc, Valeriu Emil Galan, Mihu Dragomir, Dumitru Almaș, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Ion Vitner etc.).
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
ori după Al Doilea Război Mondial și stabilit în 1956 în incinta Palatului Suțu, a fost deschis în noul sediu la data de 23 ianuarie. Aniversarea trebuie privită în contextul politic și cultural al momentului - regimul comunist aliat Moscovei, respectiv proletcultismul, generator al realismului socialist. Astfel, tuturor realizărilor culturale li se imprima un caracter propagandistic, fapt care le cenzura libertatea de exprimare și le scădea valoarea estetică. Prin coincidență, în anul 1959 a fost sărbătorită și împlinirea unui secol de la Unirea
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
un progres tehnic, științific etc. Și în cazul operelor dedicate Bucureștiului la aniversare s-a ținut cont de aceste directive, fiind ilustrate orașul istoric în așteptarea desăvârșirii contemporane și noul București, aflat în neîntreruptă dezvoltare. „Ruperea cu trecutul” impusă de proletcultism îi împiedica pe creatori să reprezinte orânduirea vechii capitale cu tot cu aspectele ei pozitive, însă evocarea unor tablouri - deci desprinderi din context - cu distracții publice, meserii și obieciuri ieșite din uz (subliniindu-se ieșirea lor din uz) era posibilă. De altfel
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
sigiliu personal, după cum spun confrații mei, un sigiliu inconfundabil, iar pentru mine asta înseamnă enorm. " Tot în acest an este prezent cu poeme în Poezia pădurii, antologie inițiată și îngrijită de Radu Cârneci, Editura Orion, București. În „Poezia română după proletcultism - Antologie comentată", Editura „Ex Ponto", Constanța, Constantin Abăluță îi acordă un spațiu consistent, considerându-l unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii. Colaborează cu articole și poeme la revistele „Flacăra", „Kitejgrad", „Literatură și artă". Boala de
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
în educație, presă și publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă inițial cu caractere chirilice - pentru acomodarea populației, iar mai apoi cu alfabetul latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
(n. 26 iulie 1939, Mălinești-Hotin - d. 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist și tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează - între anii 1955 și 1960 - cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la "Luceafărul" (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la "Viața românească". Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, "Comuna de aur", volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi, „decada de aur“ a volumelor sale de versuri cuprinde: Eseistul se remarcă prin "Paradoxul semnelor" (1996); iar tâlmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade - "Istoria credințelor
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
(n. 21 septembrie 1911, Iași - d. 10 noiembrie 1988, București), (nume la naștere Solomon A. Jacob (pseudonimul literar al lui Alexandru Avram), scriitor evreu român. Inițial, a fost un apologet al proletcultismului, dar ulterior a criticat această atitudine. a fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra militantă Olga Bancic, care a fost pedepsită de naziști cu
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
de presă al acesteia, „Gazeta literară”, a publicat mai multe interviuri cu diverși scriitori, printre care și unul cu Alexandru Jar („Gazeta literară”, III, 1956, nr. 15 din 12 aprilie, p. 1), în care acesta a exprimat o atitudine ostilă proletcultismului și ingerințelor partidului în artă, opinii pe care le va dezvolta și în cadrul unei ședințe de partid de la începutul lunii mai 1956, a comitetului PMR al raionului „I.V. Stalin”. De față fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, Leonte Răutu și Miron Constantinescu, vorbitorul
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]