520 matches
-
propagandei comuniste. Antologia e utilă, fie și numai din rațiuni de ordin practic: cele mai multe articole sînt intruvabile astăzi. Și, desigur, pentru că ne împrospătează memoria, nouă, celor mai vîrstnici, sau o alimentează cu noi cunoștințe pe a tinerilor, pentru care realismul-socialist, proletcultismul, sociologismul vulgar și celelalte reprezintă deja istorie. Felul în care dl Ungheanu se folosește de aceste documente și imaginea pe care o lasă despre trecut ridică însă mari semne de întrebare. Sînt de acord cu d-sa că putem vorbi
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
cărți poate provoca prin simpla alăturare a două nume: G. Bacovia de Radu Petrescu. Predarea lucrării și examenul de obținere a diplomei au avut loc în 1970, la optsprezece ani de la terminarea facultății. Alungat de valul de apărători neînduplecați ai proletcultismului, Radu Petrescu pleacă din București ca să predea în câteva sate uitate de lume. Va renunța la meseria de profesor la reîntoarcerea în capitală - așadar diploma nu mai avea nici o importanță. Și totuși, când vremurile s-au mai îmblânzit, când decan
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
stăteau în puteri. În consecință, judecată trebuie ferita de simplificări maniheiste. Categoriile tranșante - alb sau negru - nu-l epuizează tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o distanta superior-ironică vis-à-vis de directivele oficiale. Bunăoară, după ce cu chiu cu vai se îngăduise reabilitarea lui Macedonski, profesorul forță procesul reconsiderărilor obligatorii și făcea vehement elogiul lui Ion Barbu, spre stupefacția lui M. Novicov, martor
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
decupata într-o manieră mult mai simplă decît în toate istoriile literare pe care le avem. E foarte posibil ca "stilizarea" perioadelor să arate așa: neoclasicismul tardiv (1800-1840), romantismul (1840-1883), junimismul (sau victorianismul) (1867-1900), parnasianismul și simbolismul (1880-1918), modernismul (1912-1948), proletcultismul (1948-1966), neomodernismul (1966-1980) și postmodernismul (1980 și astăzi). E la fel de posibil ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în modernism. Și
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că la o biblie a domeniului sau. Nici structuralismul, nici celelalte curente antiistoriste din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea se mai
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
înlocuitor al "trecutului negru". În felul acesta se șterge trecutul, dar numai în mințile celor care nu-l au încă. Noi, ceilalți, vom rămâne până la capăt nu chiar robii lui, dar, oricum, legați cu fire mătăsoase, catifelate, de el. De proletcultism, de realism socialist, de evadarea în cultură, de tot ce am fost și, vai, nici nu mai suntem.
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
preferabil dominației celor dinții, ca și exceselor celor din urmă. Dînd cuvintelor nu sensul religios, bizantin, ci un sens cultural mai larg, trebuie să spunem că, în comunism, a existat inițial, de pe la sfîrșitul anilor ^40, o formă de iconoclastie numită proletcultism. "Icoanele" multor scriitori și artiști români (și străini) au fost sfărîmate în numele așa-zisei culturi proletare, de partid. Generația mea nu i-a învățat la scoala, și nici la facultate, pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în artă, iar răul, cu atît mai puțin. Este uimitor să constați că proletcultismul, în anii '50, si national-comunismul, în anii '70-'80, dar și după revoluție, s-au folosit uneori de exact aceleași argumente idealiste, cînd a fost vorba să manipuleze artă în scopuri proprii. Campania contra lui Arghezi, bunăoară, a început, în
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
binecunoscută confraților de generație, atestă, când și câtă s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care tânărul poet pregătea o veritabilă "lovitură de stat" ămpotriva poeziei oficiale, reabilitând aventură liricii moderne ostracizate de mai bine de zece ani de proletcultism. Cititorii și critica au receptat imediat noutatea și subtextul acestui debut neobișnuit, desi an economia volumului tributul plătit comandamentelor timpului era masiv cantitativ și vai! aproape an totalitate inconsistent calitativ. Trei ani despart tipărirea celei de-a doua cărți a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a s-au trezit, în condițiile libertății cuvîntului tipărit, dobîndite după 1989, că au ceva de spus contemporanilor. De acord; însă e inadmisibilă nu atît desconsiderarea acelei științe a scrisului, dobîndite prin studii filologice (atîta lucru intuiseră pînă și adepții proletcultismului, înființînd acea contestabila "Școală de literatură"!), cît sfidarea normelor de scriere în limba standard! De aceea, înainte de întreprinderea anevoiosului drum către public, veleitarii ar trebui măcar să aprofundeze cunoștințele elementare (i.e. gimnaziale) de limbă română... În planul conținutului, Frumosul divin în
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
surpriza de a asista, în scrierile lui, la reabilitări măcar parțiale ale unor personaje marcate îndeobște negativ. A cunoscut îndeaproape și poate vorbi cu înțelegere, de pildă, despre drama unui Ion Vitner, cărturarul trezit prea târziu din somnul dogmatic. Girase proletcultismul, îl exaltase pe D. Th. Neculuță, văzuse în Eminescu și Caragiale exponenți ideologici ai clasei muncitoare, spre a se revizui târziu, mai târziu decât alții pentru păcate de același calibru sau aproape. Va veni după 1968 cu studii substanțiale dedicate
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
ai clasei muncitoare, spre a se revizui târziu, mai târziu decât alții pentru păcate de același calibru sau aproape. Va veni după 1968 cu studii substanțiale dedicate lui Camus și altor mari francezi dar era târziu, „ștampila de campion al proletcultismului îl va urmări toată viața“. Reabilitată pe jumătate, am putea spune, este Constanța Crăciun, cu „o atitudine în general reformistă și liberală”, opusă echipei Chișinevschi - Răutu, dogmaticii intransigenți. O doză de simpatie pentru Constanța Crăciun transpare și în portretul pe
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
garda jos. Era de așteptat, prin urmare, să se dedice rânduri bune intervenției, de ecou considerabil la vremea ei, a lui Cristian Tudor Popescu, lansat într-o filipică de unde rezultă că „starul“ a fost cel mai de seamă reprezentant al proletcultismului ceaușist. Asocierea cu prestația lui Adrian Păunescu era la o jumătate de pas și a fost făcută cu dezinvoltură de temutul jurnalist. Tema rămâne de discutat, dar nu spre a forța verdicte și a lansa superlative relative, ci mai ales
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere, pe de alta libertatea lui. O libertate ce nu admite a fi
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere, pe de alta libertatea lui. O libertate ce nu admite a fi negociată, a fi condiționată. Și oare vestejirea proletcultismului nu alcătuiește unul din obiectivele majore ale revizuirilor? Oare actualele comentarii postideologice, "apolitice" și "echidistante", pentru a nu mai vorbi și de cele extremiste, care au măcar avantajul sincerității răului, nu sînt, ele, reminiscențe, fie și îndepărtate, ale proletcultului, recoafat
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
necesar sau că ele... (lipsește) (1953). Lecturi filozofice intense. Teama de... * Anii 1954 și 1955 anteriori revoluției maghiare din 1956, cînd Ion Negoițescu era sigur că vom fi eliberați,... că va veni regele,... că literatura va scăpa și ea de proletcultism și că el, Negoițescu, va scoate în fine revista lui mult visată Euphorion, de care avea știință și N. Balotă... An euforic, acest 1956, toamna lui pînă la finele lui noiembrie și decembrie cu valurile de arestări. Cu I. Negoițescu
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera contrafacerile, indiferent de marca sub care sînt livrate. Conștient că amnezia e un factor nociv, care aduce servicii impostorilor și abuzivilor, Cassian Maria Spiridon nu pierde din vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea comunistă a supus cultura. La puțin timp după instaurarea comunismului, manualele școlare au fost "purificate", anexate noii ideologii "infailibile". A. Toma, autor și al Imnului R.P.R., constituie un caz emblematic, întrucît bardul "a
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
cu toți cei ce impuseră cu fervoare stalinismul la noi. Aceștia au dat ori dau azi dovadă de același fanatism cînd nu admit să fie puse pe aceeași balanță Holocaustul cu Gulagul stalinist, în mod clar ambele condamnabile. Pe vremea proletcultismului, de pildă, în edituri, evrei de proastă calitate intelectuală, niște învîrtiți, făceau propagandă, traduceri... Unul îmi tot vorbea, mie, de împăratul Alexandru Macedonski, sau de Margareta Navarskaia. Sau făcea: "Aveți voi așa, la voi, un poet Macedonski?! Între timp, în
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
se acuză: Dincolo de efectul său principal - șireata evitare a păcatului privind ipostaza de îndrumător politic al literaturii -, concentrarea pe chestiunile materialicești ale Uniunii Scriitorilor aduce o contribuție decisivă la explicarea misteriosului proces de înrolare a marilor scriitori interbelici la jugul proletcultismului. Noul regim a avut viclenia de-a le satisface din plin nevoia de a trăi boierește după anii de trudă interbelică, perioadă în care banii se obțineau cu mare greutate. Sadoveanu, Arghezi, Călinescu s-au văzut potopiți cu bani în schimbul
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
totdeauna de natură mai mult sau mai puțin religioasă. Ideologiile extremiste au funcționat ca niște religii. Și au încercat să-și creeze cultura potrivită scopurilor, modificînd ori inventînd tradiții, și amenințînd cu represiunea cultura și tradițiile rebele față de acest proiect. Proletcultismul din țările comuniste a vrut să lichideze trecutul cultural. Talibanii au dinamitat statuile uriașe ale lui Buddha, vechi de un mileniu și jumătate, găsindu-le blasfematoare. Pe scurt spus, talibanizarea este, la origine, o calibanizare. Regimul actual de la Kabul a
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
împiedica să alunec pe panta satanică, spectaculoasă, a poeziei. Mult mai târziu, pe la începutul anilor șaizeci, în plină degringoladă, aveam să mă conving că în literatură, totuși, prea multă claritate strică, mai ales că și-o revendica și realismul socialist, proletcultismul, în general. Era ca o pavăză, nu numai în contra poeziei vremii, propagandistice, dar și împotriva realismului liric clasic, izvor al atâtor abuzuri. Într-un eseu, apărut prin 1971, intitulat Cearta eternă, încercam să-mi susțin convingerea. După mine, cei dintâi
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
și 8 mari carnete erau ocrotite mai cu seamă: "de felul său de a fi: modest, retractil, marginal (și marginalizat), pe scurt, o persoană neimportantă și, prin urmare, inofensivă." (Cuvânt înainte, p. 6). Primii patru ani ai jurnalului în plin proletcultism, sunt mai puțin demni de atenție - ei acoperă, de altfel, un număr redus de pagini (vreo 20) în comparație cu ceea ce urmează. Autorul își pune fără acuitate întrebări asupra creației, are unele proiecte etc., totul într-un stil evaziv și șters. Singurul
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Nicolae Manolescu În numărul 7-8 din 2001 al revistei clujene Apostrof, am citit un interesant articol al d-nei Sanda Cordoș intitulat Proletcultismul n-a existat. Titlul poate să inducă în eroare. E vorba de fapt în articol despre necesitatea de a se renunța la termenul proletcultism, cînd ne referim la literatura publicată între 1948 și 1949, fiind el greșit folosit, dacă îi
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
din 2001 al revistei clujene Apostrof, am citit un interesant articol al d-nei Sanda Cordoș intitulat Proletcultismul n-a existat. Titlul poate să inducă în eroare. E vorba de fapt în articol despre necesitatea de a se renunța la termenul proletcultism, cînd ne referim la literatura publicată între 1948 și 1949, fiind el greșit folosit, dacă îi avem în vedere sensul istoric, și chiar nepotrivit în contextul românesc de după război. Sînt de acord cu d-na Cordoș, care nu este cea
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
pe larg în volumul al treilea al seriei Literatura în totalitarism (tipărită la Sibiu) critica foarte severă la care conceptul a fost supus deja în 1951 de către ideologii români ai vremii, dar n-a explicat îndeajuns faptul că așa-zisul proletcultism românesc era respins de pe pozițiile ortodoxiei staliniste celei mai retrograde, ceea ce nu reprezenta nicidecum un progres în mentalitatea literară. Liviu Țenghiu, în schimb, nici el menționat de d-na Cordoș, recurge la termen chiar în titlul cărții sale de la Editura
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]