604 matches
-
Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase - altfel spus. Așadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de „literatură subiectivă” - cum ar
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorii_file_de_jurnal_confesiuni_de_l_al_florin_tene_1356762529.html [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
Sunt în roman rețele de simetrii, de corespondențe, care trimit la acest sistem de valori împărtășit de întreaga generație '60. Romanul fixează totodată și un canon literar de referințe prin trimiteri frecvente la operele marilor scriitori interbelici, interziși în perioada proletcultistă. Val Tomiță are de asemenea un model real. Un sculptor: Val Chende, prieten în perioada de tatonări artistice cu Sorescu și căruia scriitorul îi atribuie tema primei sale perioade de creație: «Speranța». Posibil să fi fost tema amândurora. Din păcate
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_sorescu_ironistul_sin_ion_ionescu_bucovu_1384598369.html [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
A: TOMA -sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română Cine și-a făcut studiile liceeale prin 1950 a avut ocazia să învețe despre poezia lui A. Toma, unul din cei mai înverșunați proletcultiști ai poeziei românești. Născut la Urziceni în 1875 și mort în 1954, „ poetul ” , A. Toma a deschis larg porțile realismului socialist în literatura română, dispunând de o toată autoritate a partidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori spre nouă linie
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Atoma_sau_cum_a_patruns_pro_ion_ionescu_bucovu_1394351159.html [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
clasic, durabil, nu mai trebuie să rămână. Privind în urmă eminescologia, remarcăm că fiecare epocă a dezvoltat ce i-a convenit din Eminescu. Fiecare epocă s-a înfruptat și s-a justificat prin Eminescu. Și conservatorii și țărăneștii, legionarii și proletcultiștii, comuniștii ultimului sfert de veac XX și postcomuniștii l-au revendicat ca fiind al lor. Eminescu a avut biografie sub grele tare ereditare, a fost mare patriot, român „verde”, poet proletar, spirit enciclopedic. Cuvintele lui N. Iorga, spuse la începutul
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1497525190.html [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
estetice față de el. De unde, în biblioteca părinților mei din perioada interbelică, devorasem cu împătimire și fără obiecțiuni traduceri proaste, cele de acum, furnizând și venituri de subzistență unor scriitori adevărați, care se descurcau mai greu să-și găsească propriile subiecte proletcultiste, întruneau toate cerințele limbii literare privind o transpunere măiestrită, căpătând uneori chiar scântei de talent în sine. Din acele traduceri ale aparițiilor interbelice, prin care venisem prima dată în contact cu literatura străină, eu înțelesesem doar conținutul unor viziuni scriitoricești
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
-și dădeau cu presupusul, tăiau, adăugau sau corectau câte ceva, așa că, până la urmă, forma acceptabilă tot o căpăta. Era cam ca la întrecerea nituitorilor de pe șantierele navale, despre care, la debutul meu eu am scris o nuvelă deosebit de romanțioasă și de proletcultistă, împletind chiar și o poveste de dragoste cu accente principiale: Era adevărat că, întrecându-i pe toți, nituitorul erou depășea norma cu patru sute la sută; dar, în spatele lui, nenormați, câțiva ucenici la două forje încingeau niturile până la incandescență, alții le
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
în limbile cărora scriau; sau generația de după dezgheț, care corespunde oarecum generației mele... Dar acum nu-mi mai permiteam o asemenea catalogare superficială, punându-mi întrebarea dramatică despre ce s-o fi petrecut în sufletul fiecăruia, fie el entuziast sau proletcultist; rafinat în exercițiile de început ale literaturii adevărate sau măcar cunoscător de literatură sperând să depășească faza „de serviciu” căreia îi plătea tributul; sau tineri încrezători, cu aripile frânte de malaxorul acesta în care critica nou inventată omogeniza totul într-
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
operă stabilă, Constantin Simonov cronicar memorabil al aceluiaș război. Tot pe aici poeți ca Antokolski, Tihonov, Isakovski, Surkov, Dolmatovski, cu versuri mobilizatoare sau duioase puse pe muzică. Margareta Șaghinian face legătura între această categorie de eroism armat și celelale exagerări proletcultiste, cu triumfalismul și măreția construcției socialiste. Pentru că ea a scris și despre revoluția din octombrie și o trilogie despre„Familia Ulianov” și „Hidrocentrala”, ilegalistele cu nume românești de la „Cartea rusă”, care erau și activiste la propagandă, dându-ne-o de la
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
în timp ce al doilea ciclu este închinat luptei revoluționare a Partidului Comunist. De asemenea, a publicat articole și reportaje, grupate în culegerea "Din cronica acestor ani" (1955). Maria Banuș s-a încadrat în doctrina realismului socialist prin creațiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul "Ție-ți vorbesc, Americă!" (1955). Alte volume înscrise în aceeași orientare sunt: "Despre pământ" (1954), "Se-arată lumea" (1956), "Torentul" (1957) și "Poezii" (1957). Poezia întitulată ""Patronul"" făcea parte din textele obligatorii pentru
Maria Banuș () [Corola-website/Science/299610_a_300939]
-
din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele școlare au pătruns doar cîteva texte, printre ele poezia „Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Maria Veniamin, cu traduceri din Georges Rodenbach și din Christian Morgenstern. Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste "La scara 1/1" În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa ei, începe să scrie treptat și poezie proletcultistă. După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive și compromisuri, începând din 1956 se întoarce la poezia autentică. Începe să scrie în paralel și literatură pentru copii, atrasă de posibilitățile estetice ale
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]
-
Hai Leano la vot!". După moartea lui Stalin și o dată cu procesul de destalinizare, obligativitatea realismului socialist a început treptat să piardă din severitate, nemaifiind impus cu atâta constrângere creatorilor de literatură și artă. Totuși, apar o serie de articole vehement proletcultiste semnate de tineri critici precum Nicolae Manolescu care în perioada 1960-1965 semnează o serie de articole având un conținut vădit propagandistic în articole precum "Tineri muncitori în creația literară contemporană" ("Contemporanul", nr. 18, 14 mai 1962), "Înnoire" ("Contemporanul", nr. 34
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
creației" ("Contemporanul", nr. 44, 1 noiembrie 1963), "Realism - realism socialist" ("Gazeta literară", nr. 22, 28 mai 1964), ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere a omului nou, a Partidului, a marxism-leninismului și a tot ceea ce este realism-socialist. Se trece la „reconsiderarea” operelor multor scriitori din
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere a omului nou, a Partidului, a marxism-leninismului și a tot ceea ce este realism-socialist. Se trece la „reconsiderarea” operelor multor scriitori din literatura română și universală, până acum interziși, care se publică în ediții critice. Noua generație de scriitori
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
, subintitulat " Amintirile unui pescar cu undița", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist a câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Cu toate acestea, Matei Socor s-a remarcat în principal prin compozițiile sale muzicale, în care se remarcă măiestria polifoniei și subtilitatea armoniei. Compozițiile sale muzicale s-au inspirat din actualitatea socialistă a Republicii Populare Române, încadrându-se în muzica proletcultistă. Matei Socor este autorul muzicii pentru două imnuri de stat a României: "Zdrobite cătușe" (imn național între anii 1948 și 1953, pe versuri de Aurel Baranga) și "Te slăvim, Românie!" (imn național între anii 1953 și 1977, pe versuri de
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
de șase mii de gradeCelsius...!“ (Un psalm în fața Cărții-Haos...). Iată de ce Cartea-Haos, în spirit paradoxist, este, totodată Cartea împotriva Haosului. într-o astfel de Carte, pasărea Arheop terix, strămoașa, este clonată într-o ființă „frumoasă ca Nina Cassian / ce zbura proletcultist, / din Casa Scânteii, în Pădurea Băneasa, / ca, apoi, târziu de tot, / pe la gurirea de ziuă, / să facă superb pluta pe Dunăre / și pe mișcătoare bărăgane-ale Apei, / cu tot cu Phoenix-neamul ei, / cu vaporul ei foarte „Titanic“ și trans atlantic...?!“ (Clonă). Poetul nu
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
despre Omul și Opera Savantului. în ceea ce mă privește, am ținut să-mi motivez, cu diferite argumente, titlul comunicării - Mircea Eliade, pulsațiile spiritului creator. Se știe că receptarea lui în România, înainte și după Î89, a fost ba eclipsată (de proletcultiști), ba trecută prin furcile realismului socialist, și respinsă, chiar adusă la tăcere. Ș.a.m.d. Acolo, în depărtare, peste ocean, am dezvoltat, cu nenumărate ramificații, interpretarea titlului cărții lui Eugen Simion Mircea Eliade - un spirit al amplitudinii. Mi s-a
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică "Inimă de câine". Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
lexic, la angrenajul clasicilor ro mâni ori străini - de la trubadurii fran cezi, până la modernii sec. al 20lea. Odată cu producerea Evenimentelor din Decembrie Î 89, unii dintre cei care se ocupă și de cultură au chibzuit să înlăture ori să măture proletcultist tot ceea ce se crease până atunci în lite ratură, de la Eminescu, Arghezi, Blaga până la G. Bacovia și Marin Sorescu. Poate că vârsta lui Virgil Pătrașcu (58 ani), experiența profesională și cea de viață (incluzând și clipele tragice care au stins
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
fie liderii comuniști) într-un stil care a fost judecat de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat-a a
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
de poezie, care avea să fie interzisă, atât din cauza prezenței poeților condamnați în cadrul așa-zisului proces al ziariștilor fasciști din 1945 și a celor din exil (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Aron Cotruș, Ștefan Baciu), cât și din cauza absenței unor scriitori proletcultiști ca Mihai Beniuc și Eugen Jebeleanu. Acest episod este semnalat de Monica Lovinescu în revista "Destin" apărută în Spania, care face o analiză a polemicii iscate atunci în România. Împotriva lui George Ivașcu, înverșunat contestatar al antologiei semnate de Manolescu
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
la Moscova. Ceea ce nu reușise un conflict mondial, au izbutit câteva zeci de comuniști, având ca „zid de apărare” tancurile și trupele sovietice invadatoare: suspendarea manifestărilor neaservite și terorizarea scriitorilor. Faptă culturală s-a transformat În sfidare și nimicire. Scrierile proletcultiste, de sorginte bolșevica, au luat locul adevăratei literaturi. Spațiul de refugiu al Etei Boeriu din fața urgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-a lungul secolelor, și-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
comasarea lor în gospodării administrate de stat. Începută în 1949, colectivizarea a cunoscut o perioadă de stagnare între 1953 și 1956, după care a fost reluată agresiv, consecințele fiind dintre cele mai dezastruoase. Mireasa desculță respectă canoanele ideologiei și esteticii proletcultiste, centrate pe teme și idealuri muncitorești, pe coborârea artistului din „turnul de fildeș” în fabrici, uzine, șantire, cooperative agricole de producție, și pe un stil realist frust, care să reflecte viața de zi cu zi a oamenilor muncii. Spectacolul Mireasa
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
individuală a omului, germanul consideră că omul are valoare doar ca element constitutiv al unei colectivități. Pictorul german Kurt Wann renunță treptat la sentimentele umane și își construiește un discurs format din fraze adecvate politic, devenind, după cum îl considera criticul proletcultist român Mihail Novicov, un „mecanism viu de orientare constantă”. Personajul începe să judece evenimentele cu sânge rece și își ucide prietenul pe care-l considera un trădător al Revoluției. Aflat într-un antagonism de clasă cu Starțov și Wann, markgraful
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]