604 matches
-
este Dincolo de pădure, 1943 comparabil cu volumul Cântece de pierzanie al colegului său de generație, Mihai Beniuc. Se observă că de la acest volum și până la următorul, Poemele verii, este un interval de peste două decenii. Trebuie să înțelegem că în perioada proletcultistă poetul fie că n-a putut publica, fie n-a vrut să-și înstruneze lira pentru false note triumfalist-socialiste. O mențiune aparte merită volumul Cele mai frumoase poezii, 1968; Nu este un volum, ci o antologie de autor, așadar un
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
Iași, în special pentru activitatea sa dinainte de decembrie 1989, o fac prin invective, care în fond dezvăluie tot un partizanat politic, acela sugerat de mai marii „cunoscători” ai istoriei românilor din afara granițelor noastre și care seamănă leit cu ceea ce făceau proletcultiștii obsedantului deceniu al anilor 50. Dacă astfel de critici sunt minoritari și joacă după partituri sugerate din exterior, majoritatea istoricilor români, și nu numai, îi apreciază opera și mai ales dăruirea cu care și-a dedicat întreaga carieră în slujba
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Ștefan Cazimir In anii studenției, Cazimir abandonează versificările proletcultiste și se dedică intermitent unui soi de lirism parodic, pe care îl va cultiva și mai tîrziu. Iată, de pildă, un peisaj hibernal, schițat în februarie '52: Crochiu Mai ieri prin preajmă vînturi mari Parfum de ghiocei suflară Și te
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
ci de Radu Voiculescu. Radu Voiculescu fusese condus la Mihai Beniuc de fostul său coleg de facultate și prieten din tinerețe, Ion Wittner. în 1941, în timpul rebeliunii legionare, Wittner fusese adăpostit în casa lui Voiculescu. în 1958, devenit critic literar proletcultist, Ion Vitner a fost singura persoană care nu i-a întors spatele lui Radu Voiculescu, atunci cînd acesta, disperat, a apelat la vechi prieteni și admiratori ai tatălui său: Ion Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, A. Margul Sperber, Geo Bogza. Faptele
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
veritabile agresiuni, în 1947-1948, apărute în Scânteia, contra încolțitului Tudor Arghezi - nu-l scuză nici măcar faptul că, personal, el îl detesta pe acesta încă din tinerețe...). El servise regimul chiar și în creația sa poetică, cu o tentativă de epopee proletcultistă Cântarea României (1951). Mai târziu, prin 1953, situația sa de "eretic" abia tolerat de regimul comunist e limpede pusă în lumină de "toboșarul timpurilor noi", Mihai Beniuc, care nu se jenează să-i spună: "Tu ești printre cei care au
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
atât mai obsedant cu cât fusese și foarte lung, dacă putem vorbi astfel, un "deceniu" care a durat cam cincisprezece ani. Întâlnirea din Pământuri a apucat, în acele condiții, să vadă lumina tiparului, dar nu să se și sustragă criticilor proletcultiste, acuzației de naturalism și de reprezentare falsă a țăranului și a relațiilor de clasă din lumea țărănească. Atacurile acestea nu l-au lăsat chiar impasibil pe Marin Preda care, parcă pentru a se reabilita, produce în anul următor nuvela Ana
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
o luptă pe viață și pe moarte cu elementele naturaliste. În Desfășurarea, datorită concepției despre lume a clasei muncitoare, aceste elemente au triumfat" (citat după Ion Cristoiu, din studiul introductiv la ediția mai sus amintită). Dincolo de susținerile inflamate ale criticului proletcultist, cu viziunea sa apocaliptică despre lupta pe viață și pe moarte a realismului cu naturalismul, rămâne incontestabil un fapt: realismul într-adevăr învinge în Moromeții și în celelalte scrieri de după Întâlnirea din Pământuri, impunându-se ca formulă stilistică dominantă a
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor proletcultiste, până la eliminarea din viața publică pentru aproape un deceniu.Dar este greu azi să pricepi după ce criterii erau alese victimele campaniilor pedepsitoare, din moment ce nici G. Călinescu, aflat, s-ar fi zis, în grațiile regimului, nu a fost ocolit. Cu atât
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
lupta de clasă, ca armă de luptă, ca principal instrument de analiză "literară". Cum se vede, ideile erau mereu cam aceleași, de fapt, lozinci propagandistice debitate cât mai des, cu patos "revoluționar", până la saturație. Marele "îndrumător" era cel mai agresiv proletcultist, Nicolae Moraru, care decreta: Nu există o neutralitate a omului de artă". "Poetul, literatul este ideolog". El cerea urgenta revizuire a literaturii interbelice, "pe fondul crizei culturii burgheze", a "putrefacției ideologice, care duce la rândul ei la descompunerea formei artistice
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
Arghezi și Ion Barbu; altă dată, împotriva "Junimii", care "nu a fost în fond decât o școală reacționară pentru apărarea intereselor burghezo-moșierești". Concepția ei idealistă a ajuns, bineînțeles, și ea "în faza de descompunere". Am spicuit câteva dintre inepțiile criticii proletcultiste, pe care Ana Selejan le pune încă o dată în evidență spre informarea mai ales a tinerilor. Cu acestea, bagajul de idei al activiștilor-îndrumători s-a cam epuizat, ei fiind mult mai aplicați în "vânătoarea de vrăjitoare", de care vorbeam, și
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
ianuarie 1948, în Scânteia. Autoarea cărții precizează că reproduce "documentul nud, așa cum a fost, lăsându-l, pe cât posibil, să se prezinte singur, cât mai complet". Să urmărim deci opiniile "revoluționare" ale lui Sorin Toma. El afirmă, în spiritul cel mai proletcultist, că T. Arghezi "se cantonează definitiv în lumea morală a burgheziei", că scrie "pentru burghezie" și "pe gustul burgheziei". De aceea l-a idolatrizat "critica burgheză". Repetarea cuvântului-cheie îi aparține. Mereu falsificator de cea mai joasă speță, ajungând să comenteze
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze românești." Odată lipită această etichetă infamantă pe versurile lui T. Arghezi, critica proletcultistă își atingea apogeul. Opus igne auctor patibulo dignus. Poetul era eliminat pentru o bună bucată de vreme (6 ani) din literatura română. Ana Selejan trage concluzia că studiul-pamflet al lui Sorin Toma a reprezentat instaurarea criticii literare marxiste, atât de
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
reiese mai vechea pasiune și îndelunga cercetare în domeniu. Eseul debutează cu un capitol "biografic", intitulat Telefonul lui Stalin, în care sunt reconstituite momentele dramatice din existența lui Bulgakov. Supus încă de la începutul anilor '20 ai secolului trecut unor critici proletcultiste acerbe (pentru Ouăle fatale sau Diavoliada), după seria de anulări ale pieselor Zilele Turbinilor, Fuga și Insula purpurie, Mihail Bulgakov atinge în 1929 cel mai negru an al vieții sale, anul "catastrofei" personale, intrând din acel moment într-un con
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
muncitori la fabricile din apropiere, putane obosite cu termen de funcționare expirat, puștani jegoși și traficanți de droguri". Nici zona culturală nu face o figură mai favorabilă. în același an, 1996, scriitorul află că o bibliotecară a primit ordinul (neverosimil, proletcultist post festum!) de-a arde fără discernămînt toate cărțile apărute înainte de 1948: "Sînt siderat. Pierdut o zi în bibliotecă, răbduliu, cotrobăind prin rafturi colbuite, citind la întîmplare pagini, casete editoriale, mîngîind coperte și legături în pînză, socotind cam ce-aș
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
se declarau comuniști, dar susțineau o ideologie naționalistă". Producțiile înaintașilor, frecvent incomode, nu puteau fi înlăturate pur și simplu, nu din prețuire față de importanța lor, ci pentru a urma o "prețioasă indicație" a lui Lenin care i-a condamnat pe proletcultiștii nihiliști în raport cu trecutul, în frunte cu A. A. Bogdanov (în realitate, a fost gelos pe inițiativa lor!). Proletkultul provenea din spiritul revoluției bolșevice și oricît de "democratice" opinii ar fi afișat Lenin sau Troțki în legătură cu operele clasice sau cu scriitorii
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
artelor. Episodul polemic cu Bogdanov și companionii săi are ca explicație dorința liderilor comuniști supremi de-a nu lăsa Proletkultul într-o relativă independență față de Partidul Comunist, de a-l subordona Comisariatului poporului pentru educație. Ieșirile lui Lenin împotriva radicalismului proletcultist n-au luat sfîrșit decît după înlăturarea concurenței... Constantin Pricop îl citează pe M. Nițescu, autorul unei prime scrieri de referință în domeniu, elaborată în condiții riscante, la finalul "epocii de aur", potrivit căruia "valorificarea moștenirii culturale" s-a operat
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
Scriitorii epocii se întreceau să descrie fericirea care a coborât pe pământ, prin prisma realismului socialist și să aducă osanale Marelui Stalin, Părintele Popoarelor, care veghea la fericirea supușilor, obligați să fie deosebit de mulțumiți. Ca exemple se pot cita poeții proletcultiști, Dan Deșliu și Nina Cassian, din a căror perle proletare redau câte o strofă: (...) Darurile-acestea nu poți să le asemeni/ Cu nici o vistierie de crai sau împărat/ Căci n-a fost om pe lume să-nalțe pentru oameni/ Atâta fericire
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
lexic, la angrenajul clasicilor ro mâni ori străini - de la trubadurii fran cezi, până la modernii sec. al 20lea. Odată cu producerea Evenimentelor din Decembrie Î 89, unii dintre cei care se ocupă și de cultură au chibzuit să înlăture ori să măture proletcultist tot ceea ce se crease până atunci în lite ratură, de la Eminescu, Arghezi, Blaga până la G. Bacovia și Marin Sorescu. Poate că vârsta lui Virgil Pătrașcu (58 ani), experiența profesională și cea de viață (incluzând și clipele tragice care au stins
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
despre Omul și Opera Savantului. în ceea ce mă privește, am ținut să-mi motivez, cu diferite argumente, titlul comunicării - Mircea Eliade, pulsațiile spiritului creator. Se știe că receptarea lui în România, înainte și după Î89, a fost ba eclipsată (de proletcultiști), ba trecută prin furcile realismului socialist, și respinsă, chiar adusă la tăcere. Ș.a.m.d. Acolo, în depărtare, peste ocean, am dezvoltat, cu nenumărate ramificații, interpretarea titlului cărții lui Eugen Simion Mircea Eliade - un spirit al amplitudinii. Mi s-a
Trăind lângă modele. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
de șase mii de gradeCelsius...!“ (Un psalm în fața Cărții-Haos...). Iată de ce Cartea-Haos, în spirit paradoxist, este, totodată Cartea împotriva Haosului. într-o astfel de Carte, pasărea Arheop terix, strămoașa, este clonată într-o ființă „frumoasă ca Nina Cassian / ce zbura proletcultist, / din Casa Scânteii, în Pădurea Băneasa, / ca, apoi, târziu de tot, / pe la gurirea de ziuă, / să facă superb pluta pe Dunăre / și pe mișcătoare bărăgane-ale Apei, / cu tot cu Phoenix-neamul ei, / cu vaporul ei foarte „Titanic“ și trans atlantic...?!“ (Clonă). Poetul nu
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
acest rol nu poate să ne apară decât cu preponderenta negativ. A fost astfel? N. Manolescu, de pildă, este de altă părere și a vorbit de curand despre ărolul excepțional" jucat de marele critic în ărelansarea literaturii române după colapsul proletcultist". (România literară, nr. 24/1999). La fel și în privința celorlalți importanți scriitori amintiți la început. Tot reprosându-li-se repetat, obsesiv, colaboraționismul din anii postbelici, nu li se creează o imagine disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
ne referim doar la cele eminesciene (Vianu, Călinescu). Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale afară de prudent, cînd încă "linia" proletcultista nu putea fi bine dibuita, ci doar presimțita! Paginile de Jurnal intim, din 1951, suferă, la rîndul lor, de un întristător impact dogmatic (eventual o timorare sau o disimulare!), iar încercările scriitorului de a se conforma cerințelor "literaturii noi" nu
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
degradarea generalilor Stănculescu și Chitac a eclipsat, pentru o clipă, enormitatea ieșirii antioccidentale a d-lui Emil Constantinescu. Împrejurările sunt, de-acum, cunoscute, ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
tot inedită. Amîndouă se publică acum după manuscrisele foarte citețe ale autorului. Nu știu cîte scrieri literare inedite mai sînt de apărut (autorul a scris mult în anii războiului, neputînd valorifica producția să și, se pare, chiar în anii înghețului proletcultist) și nici dacă Editură Minerva are de gînd să continue ediția, inclusiv prea multele volume conținînd publicistica. Normal ar fi fost ca de prin anii șaptezeci, să se fi pornit o ediție critică din opera părintelui Agârbiceanu, însoțită de întreg
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]