70 matches
-
pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos pentru copii, / gușa ciocîrliei, limpede de-o spinteci / vei da de pungi sonore de lapte cristalin" (Laptele). Viclenia dezarticulării consistă în mimarea proceselor proliferante, a unei germinații ostentative: În orice urmă / orbecăie sămînța cu labe reci de cîrtiță" (Pas de pas).Pămîntul însuși, cu toate mările și pustiurile sale, n-ar fi decît "ugerul cel mai năzdrăvan", chiar mărul lui Adam se coace în
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
sine, al degradării și ororii... Surîs - la relatarea ororii. Cu/ senzația aceea de uscăciune în gîtlej, de care nu/ mai scapi. Căință,/ speranță... Pe/ aceleași două dale de pietre de rîu, după/ cîteva sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului e proliferantă: "Zale înmuiate în venin de viperă". Sau: "Mătușa ta de 27 de ani, în zale/ transparente, complet goală pe/ dedesubt, cu trupul bogat în petrol și minereuri de fier, cu/ bigudiuri pe cap, scoțînd/ limba". Sau: " Noaptea în care vîntul
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard din Capitale de la douleur, despre afinitatea paradoxală dintre „poezia pură” a neoclasicului, intelectualizatului Valéry și cea „proliferantă” a lui Tzara, „antologhează” în Integral poezia modernisto-avangardistă a franței contemporane). Însă, deși „nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei, după cum observă același Michel Carassou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiecare dintre ele drept fir conducător al demersului său decât rezultatele dobândite și posibilitatea de a dobândi altele prin utilizarea de metode împrumutate și puse pur și simplu, din acel moment, la încercare. Vidului tematic care constituie adevărul acestei dezvoltări proliferante i se adaugă astfel, pe planul metodei, aceeași incertitudine și aceeași anarhie. Pentru același motiv ca și o știință și pentru că se confundă la urma urmei cu aceasta, orice metodă se definește și ea de fapt pornind de la obiectul a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
60. Proliferarea noilor discursuri teoretice a luat mai întîi forma febrei teoretice, în care fiecare idee nouă sau nou descoperită provoca un entuziasm febril, de parcă noul virus teoretic ar fi pus totală stăpînire pe gazda sa. Apoi, această febră teoretică proliferantă a luat forma "războaielor" dintre teoriile rivale, reducîndu-le adesea pe acestea la nivel de modă. Această febră a izbucnit prima dată în Franța în anii '60, o dată cu proliferarea discursurilor emanate de ideile post-structuraliste. Respingînd abordarea totalizatoare, universalistă și scientistă a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este vorba despre Înlocuirea unui anumit concept temporal cu un altul al spațiului. Durata devenirii, În reprezentarea ei de cale inițiatică, viza atît individul, cum s-a Întîmplat În existențialisme, cît și societatea, cum apare În utopiile de tot felul, proliferante după secolul al XVIII-lea. În ambele variante, individul sau mulțimea urcă În timp, pe treptele unor revelații, spre emancipare (acesta este rezumatul metanarațiunii emancipării). Dar nimic nu se Întîmplă cu spațiul ocupat de ei, care, În calitate de substanță - conform dualismului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", Într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, “individul este masă”. PS Numele celor două autoare din care am citat fragmente exemplare pentru ceea ce consider a Însemna autoficțiune sînt Christine Angot (Sujet Angot, Fayard, 1998) și Elena Vlădăreanu (Pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noastră, oare va anihila timpul: Noi n-am câștigat partea de izbândă/ și de viitor. Timpul pentru noi e/ Fără putere" ("Comuna de aur", 1960). De remarcat încercarea lui de a depăși formele exterioare ale poeziei, formele facile, versificațiile goale proliferante mai ales până în 1960, în poezia de după 1942. O anume sentință repede confirmată, definiții ale unor stări banale, tratarea cuminte, canonizată a unei teme promovate oficial dau sentimentul unei poezii "făcute" într-o imagistică comuna. Destul de frecvent simțim la acest
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
biblice, motive folclorice, evocă martirajul eroilor naționali, și prin "Judecata de apoi" rostește osânda celor care au săvârșit masacrul din 1907. Poemul "1907" este un model de căutare a unei autenticități lirice, de investigație și cizelare superioară, în contrast cu rudimentaritatea estetică proliferantă în anii 1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru a construi societatea bună: „mâna invizibilă” guvernează singură fără greș „societatea comercială”, antrenând și asanarea ei morală - stimulând probitatea și punctualitatea, în orice caz; din păcate, nu și elevația spirituală, eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e scăpat din frâul mecanismelor limitative intermediare (checks and balances). Potrivit multor anglo-saxoni, societatea bună se construiește pe baza unui problematic (și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de o exactitate aforistică și de o poezie sfâșietoare în ciuda unor ocazionale accente (auto)ironice, scrie Bloom, în continuarea cărții sale, despre: sine („substitutul modern al sufletului”, „mai mult sentiment decât rațiune”); „dezordinea intelectuală a lumii noastre”; cultură, de la subculturile proliferante - rock, droguri etc. - la „eșecul culturii”, care „e acum cultură”, de la separarea ei de politică, urmată de absorbția politicii în subpolitic (economie) și suprapolitic (cultură), la apariția antinomiei americane economie/cultură; valori, care „iau locul binelui și răului”; religie, înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sine înțelese. Dintr-un anumit unghi de vedere, fiecare din noi este purtă torul propriilor topologii și geografii, ai unui anume climat și ale unei anumite societăți. Inventați pentru a fi parte dintr-o lume, inventăm la rândul nostru lumi proliferante și schimbătoare, în care numai unele arhetipuri și scheme funcționale, reflexe și gesturi subîntind mișcătoarele ansambluri. Chestiunea, cât se poate de serioasă, a fost, deocamdată, prea puțin studiată, deși ar merita întreaga atenție. Când pornim dimineața pe strada bătută de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal lînced, rămîn În gît...” Bolintineanu este, În fond, un „simțualist”, simțualismul fiind, dacă-i traducem bine formula, o manifestare liberă a emoțiilor. Heliade, Alexandrescu, Alecsandri vor să zăgăzuiască, prin retorică, dialectul nostru proliferant. Bolintineanu lasă simțurile să vorbească, nu meditează prea mult (ca să nu zicem deloc) la greutățile limbajului, prinde după ureche sun-urile divine și ochiul lui Întîrzie cu voluptate pe lucruri. Este primul poet cu o mentalitate integral romantică. Miturile clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firește, pentru asta alarmate procese de conștiință, procedează oare și ai noștri tineri similar? Se fac ei a nu vedea mizerabila prelată sub care se mișcă? Au posibilitatea s-o vopsească mai atrăgător? Nu. În afara unei categorii (din păcate, din ce în ce mai proliferantă), deși află rosturile în umbra manipulatorilor de vîrsta babacilor, restul populației tinere/ foarte tinere e total insensibilă al componenta politică. Dacă nu ține neapărat să se salveze într-o Canadă Eldorado, atunci această populație crudă își scenarizează aici viața zilnică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce bine era cînd era rău!... Mintea nu-i duce, săracii de ei și săracii de noi! să năzuiască la altceva. Nu-i de mirare că elanurile lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai bine te Întorci În Europa. (Om de afaceri maghiar, sondaj de opinie, 2004) Societatea modernă... este o societate democratică ce trebuie analizată fără accese de entuziasm sau de indignare. Raymond Aron Europa era, la sfârșitul mileniului, de o diversitate proliferantă: geometria variabilă a regiunilor, a țărilor și a Uniunii Europene; perspectivele și dispozițiile contrastante ale islamismului și creștinismului, cele două mari religii de pe continent; viteza fără precedent a comunicațiilor și a schimburilor În interiorul și În afara granițelor Europei; multitudinea diferențelor care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]