302 matches
-
a doua conflagrație mondială. Poeta încearcă să își apropie, patetic, evenimentele, dar modalitatea e mereu discursivă și retorică, iar eposul, menit să constituie nervul poemelor, se diluează într-o frazare greoaie, perifrastică, monoton tânguitoare. Z.R. alternează, într-un discurs prolix - Șerban Cioculescu observa „excesul vocal de «haut parleur» care-i sonorizează sensibilitatea” -, versurile scurte cu cele foarte lungi, operează cu o topică secționată inadecvat, întârziind ideea prin acumulări eliptice și descifrări amânate, amintind epigonic de topica lui Tudor Arghezi. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un comic de limbaj greoi, prolix. În povestirile din Oameni și ape (1989) renunță la caricatură pentru un ton sumbru, dar lumea de aici rămâne tot grotescă. Romanul Pescarii (2003) prezintă istoria unor oameni năpăstuiți dintr-un sat din Delta Dunării și, sub forma unui metaroman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
atașamentului față de patrie. Textul lui Barrès suferă de caricaturi și de poncife referitoare la spiritul teuton greoi și la finețea spiritului francez, stereotipe de propoagandă care îngreunează considerabil această mică poveste a unei ospitalități efemere. Povestea lui Vercors, mai puțin prolixă și locvace, comparată cu cea a lui Barrès este de o factură incomparabil superioară prin finețe, subtilitate și o forță care, în vremea celui de al Doilea Război mondial, nu au fost de altfel întotdeauna înțelese. Jean Bruller intră în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
incontinență. Aceleași carențe apar și în O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (2003). Urmărind să realizeze o „teorie a atitudinii critice”, în fapt o dislocare a conceptelor critice uzuale, P. lansează un contradiscurs care, dorindu-se subversiv, rămâne doar prolix, fără a reuși să fundamenteze o alternativă viabilă la critica tradițională. Această ambiguitate funciară este și motivul pentru care lucrarea nu reușește să justifice de ce modelul critic pe care îl promovează („E timpul pentru discursul critic de a muta accentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
antrenați În a observa fenomene sociale și În a le evalua, să propună fiecare cinci cuvinte care ar caracteriza mai bine ceea ce s-a petrecut la Iași. Făcând sinteza, am constatat o plajă extrem de Întinsă - fenomenul e deci atât de prolix, Încât nu poate fi surprins În câteva trăsături definitorii. Am numărat nu mai puțin de 51 de cuvinte-definiții. Cu greu am putut selecta câteva care au revenit mai frecvent. Și, surpriză sau nu, dintre primele cinci, numai unul ține de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Lixandru. Tot demersul narativ nul din punct de vedere informațional, dar spectaculos în ceea ce privește detaliile își atinge scopul prin apariția din final a lui Lixandru. Felul în care scrie Fărâmă este "frumos", "curgător", "artistic", dar "greu de citit"415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în mod obișnuit. Foarte liniștit, pasiv, răspunzând monosilabic, lui Alain nu-i place să fie împreună cu ceilalți; el preferă singurătatea. Trăind la țară într-un cătun izolat, este însoțit la fiecare consultație de mama sa care este foarte prezentă, chiar prolixă, considerând că este responsabilitatea sa și vina sa pentru tot ceea ce i se întâmplă fiului ei. Tatăl este descris ca fiind prea puțin prezent, aflându-se fie la serviciu, fie la subsol pentru a meșteri ceva, dar, precizează imediat mama
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Viața românească”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Contrapunct”, „România literară” ș.a. În contrast cu moda textualistă din anii ’80, M. scrie o proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică și prolixă valori, mituri, simboluri etnice românești. Cu timpul, tema erotică devine centrală în poezia și proza lui D., dovadă și titlurile unor volume de versuri printre care și Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
Răzbat ecouri din poezia de dragoste a epocii, adaptări ad-hoc ale unor versuri din balada Zburătorul („fruntea mea Îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate”) a lui Heliade, dar suferința lui e numai și numai fizică. Rică e prolix, confundă lirismul cu verbiajul, intensitatea trăirii e Înțeleasă de el ca stare analogă nebuniei; iubirea este supliciu („Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferița mea...”) din care se salvează prin căsătorie. Declarația lui de amor angajează asociații absurde, neconvenționale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
care exprima aceeași noțiune (fr. stylo < stylo[graphe]; rom. grep < grep[fruit], roșie < [pătlăgică] roșie). Exemplele din prima categorie relevă intenția vorbitorului de a se exprima nu numai cât mai lapidar cu putință, ci mai ales de a evita formulările prolixe și redundante, folosindu-se în acest scop de cunoștințele, simțul lingvistic și implicarea receptorului mesajului în descifrarea acestuia. Pentru realizarea acestui obiectiv, elementele care pot fi subînțelese, deci superflue, ale propoziției sau frazei, deși ar fi corecte gramatical, sunt lăsate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
politice, culturale și literare la ordinea zilei. Un editorial din 1888 subliniază nevoia dezvoltării gustului pentru lectură, în scopul consolidării sentimentelor naționale și al cultivării datinilor strămoșești. Beletristica inserată se circumscrie acestui program. Th. Alexi este autorul unor nuvele istorice prolixe, al unor comedii (Vistavoiul Marcu), pe care le traduce și le localizează fără a indica sursa, al unei tragedii (Domnul Tudor) și al unui vodevil, Lăcustele, în care printre personajele principale figurează Al. I. Cuza și Moș Ion Roată. Alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
Din piramidă-ncepe să răsară.” Uneori, aceste lungi cicluri de poeme închinate Transilvaniei, Moldovei, Țării Românești, Maramureșului, locurilor celebre și eroilor naționali, ca și unor sate neștiute și unor oameni anonimi, capătă un ton de predică, au un stil oral prolix și o retorică tumultuoasă convențională, sugerând un fel de „neosămănătorism antropologic și etnografic” (I. Negoițescu). Dar când, purificat în asceza gândului întors în sine, aprins de lumina adevărului transcendent, poetul indică drumul mântuirii eliberatoare de propria individualitate inconstantă și efemeră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Night the First, el pretinde că este nici mai mult, nici mai puțin decât "God from Eternity to Eternity" (E: 307). În continuare, în Night the Third, pretențiile urizenice de autoritate supremă se fac auzite în note retorice chiar mai prolixe: "Am I not God said Urizen. Who is Equal to me / Do I not stretch the heavens abroad or fold them up like a garment" (E: 328). 44 Pentru mai multe amănunte, cf. Abrams, 1973, p. 295. 45 Cf. analiza
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Tours, o biografie în versuri a celui mai faimos sfînt din Gallia, adică Martin. E vorba de un poem scris în hexametri și compus din șase cărți, din care primele trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă, dar lungă și prolixă, a Vieții Sfîntului Martin compuse de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de versuri în care se povestește cum sfîntul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulinus din Périgueux nu ne trezește entuziasmul: imitator al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus și Sedulius, el scrie o poezie prolixă și emfatică, repetitivă; Fontaine observă că insuccesul său se datorează faptului că a rescris în versuri un text în proză de o valoare mult superioară. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci considera că sînt destinate doar lecturii și meditației; scrierea nu e un adevărat comentariu științific, ci constă într-o serie de considerații cu caracter moral, prezentate așa cum îi veneau în minte, așadar cu numeroase digresiuni, într-un stil destul de prolix. Și totuși, tocmai aceste digresiuni conferă o caracteristică precisă textului gregorian, atît în această operă, cît și în omilii: textul sacru nu solicită numai agerimea criticului, ci și dispoziția spirituală a celui care îl citește în mod repetat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștin (scrisoarea 81). Ca scriitor, Chiril nu e deloc atrăgător. Formația sa culturală, potrivită pentru acea epocă, îl determină să caute termeni rari și forme și expresii sobre și elegante, însă stilul e sărac, compoziția lipsită de rigoare, scriitura extrem de prolixă, iar repetițiile frecvente. Uneori, ca în descrierile primăverii din epistolele sărbătorești, el dă dovadă de o anumită grijă pentru stil. într-adevăr, chiar genul acestor epistole și caracterul lor de act oficial îl determină pe autor să aibă mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dinafară; în a doua jumătate a secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorie compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui egiptean, în care povestea într-o formă foarte prolixă toate evenimentele legate de conciliul de la Efes; spre sfîrșitul secolului al XIII-lea, Ebed Jesu menționează această operă printre scrierile lui Nestorie. în epoca modernă însă, textul n-a fost găsit decît în 1889, atunci cînd un preot, în secret
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a Occidentului, în afară de istoria Bisericii, povestirea lui Evagrie rămîne oarecum dihotomică, oscilînd între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sînt mai omogene, iar conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, desigur, amplă, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant, deoarece idealul stilistic al autorului este Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie a remarcat și el acest lucru. în cărțile a doua și a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin exemplificare și contextualizare la spațiul educațional. Urmărind anumite definiții și noțiuni derivate, constatăm o bogăție și o ierarhie a cadrului conceptual dezvoltat în jurul actului de evaluare. De altfel, ca simplu „cititor” al literaturii în acest domeniu, sesizez o literatură prolixă, deosebit de deturnantă, fiecare autor propunând clasificări, viziuni, valorizări ce pot fi cu greu compatibilizate, sintetizate. Iată cadrul problematic așa cum apare el la Gilbert de Landsheere, care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: Docimologia este știința care
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
accentuase și mai mult neîncrederea în posibilitatea comuniunii sufletești comuniune care, pentru el, ajunge să fie în primul rând comunicare verbală! Pe Mab o iubise fără să vrea și fără să-i înțeleagă sufletul, discursul femeii părându-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau urma vreunui sistem, se poate exprima numai prin episoade 140. Este vorba despre o ipoteză care trebuie verificată, întrucât faptul de a spune că adevărul nu poate sta în fragment echivalează indirect cu faptul de a presupune că discursul prolix îl conține în întregime. Dar ceea ce contează este că, în fața dezorientării și vidului cauzate de nihilism, Benn reacționează, pe urmele lui Nietzsche, cu forța creativității artistice, cu metafizica expresiei și a formei. Arta este atitudinea capabilă să corespundă impulsului forței
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse de Wilhelm Schneider în Ausdruckswerte der deutschen Sprache (Valorile expresive ale limbii germane - 1931). In funcție de relațiile dintre cuvinte și obiecte, stilurile pot fi împărțite în conceptuale și senzitive, succinte și prolixe sau în minimalizatoare 237 și amplificatoare, categorice și vagi, liniștite și agitate, vulgare și elevate, simple și înflorate : în funcție de relațiile dintre cuvinte, ele pot fi clasificate în : tensionate și destinse, plastice și muzicale, netede și aspre, incolore și colorate ; în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
spiritul lui Béranger, izvodește un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]