109 matches
-
Aristotel nu numai că cedează unui fel de principiu de economie de gândire ce va favoriza dezvoltarea științei, dar, mai mult, el ia în mod radical poziție în favoarea unei simplități intime a lucrurilor. Contrar multora din predecesorii săi, ce descriu prolixitatea formelor și forțelor cosmosului, cum ar fi Empedocle sau Heraclit, sau care aplică cuvintelor sau conceptelor deplasări și inversiuni vertiginoase, cum ar fi sofiștii, Aristotel se angajează pe calea unei stabilizări substanțiale a datelor. Câmpul fenomenal al devenirii este, sigur
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-și putea rosti, în felul său, disprețul față de cotropitori chiar în fața Curții Marțiale. După ce, în momentul despărțirii de familie, dovedește o duioșie de care părea că nu e în stare, Silvestru Trandafir moare cu demnitate. Cu toate lungimile, cu toată prolixitatea, Letopiseți, altă piesă a lui S., în versuri, rezistă lecturii, dacă nu și luminilor rampei. Aici se evocă domnia lui Ion-Vodă cel Cumplit și lupta lui împotriva otomanilor. Așezând-o, pe scara valorilor, alături de Vlaicu-Vodă, Ion Trivale observa, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
vitregiilor și hazardului, prinși cu nepăsare în jocul de-a viața și de-a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
mai greu de suportat. Găsea mari satisfacții intelectuale și sentimentale în nimicurile vieții și se simțea dator să le salveze povestindu-le. Prietenește, direct și cald, dintr-o postruă aproape anonimă, fără fițe de artist, neascunzîndu-și propria uimire. O anume prolixitate a lui, reproșată de unii critici, venea, de fapt, din generozitate nu din egocentrism. Scriitorul restituia lumea oamenilor, era un intermediar de o curiozitate extremă, dotat cu fin simț de observație și, mai ales, cu plăcere și talent al spunerii
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
textele în succesiunea lor cronologică este evident faptul că, dincolo de fluctuația conjuncturală a ideilor, eseistica autoarei parcurge un foarte vizibil proces de maturizare, inclusiv la nivel stilistic. În textele de început tonul este ușor exaltat și se simte o certă prolixitate dublată de o anumită prețiozitate științifică (poate că aceasta a și fost cauza reală pentru care, în momentul apariției în revistele timpului o serie de articole au suferit amputări), care se diminuează pe măsura maturizării scriitoarei. Cu timpul stilul se
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
Singura formulare clară din cele două fraze citate este că „epoca... are poezia pe care o merită și care o reprezintă”. Ceea ce, în fond este la fel de ambiguu. Voluntar sau involuntar, Magda Cârneci reușește performanța de a răspunde cu exaltare și prolixitate la întrebare fără a spune absolut nimic despre relația concretă dintre scriitorii tineri și realitatea istorică a României anului 1979. Culmea este că nici măcar astăzi, la vremea reproducerii interviului în volum autoarea nu face necesarul clin d’oeil (fie și
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
desfășurare amplă a pelerinei inspirației care ne încântă când citim Levantul sau Orbitor. Poeto-prozatorii din recentul "volum colectiv" scriu chinuit, mândri parcă de lipsa lor de dexteritate și refuzând cu o grimasa sarcastica orice tentație a măreției. Ei își exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual al cruzimii, delectându-se cu plictisirea cititorilor așa cum sataniștii se delectează cu strangularea pisicilor în cimitire. Dincolo de retorica schimonosita
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
nefavorabilă pe care o autoritate critică a vremii, Johan Ludvig Heiberg, a scris-o pe marginea ei. Heiberg îi reproșa lui Kierkegaard că nu știuse să găsească o formă de expunere mai laconică și mai sistematică. Pe scurt, îi imputa prolixitatea și fuga de idei. Kierkegaard a fost atît de lezat de aceste constatări că i-a purtat ranchiună lui Heiberg pentru tot restul vieții. Tocmai teoreticianul celor trei stadii ale evoluției spirituale - estetic, etic și religios - nu putea să separe
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
i se pot reproșa destule (formulă în două episoade nu e dintre cele mai eficiente, multe lucruri se repetă, declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor - pe atunci un
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
sustras istoriei curente. Pentru a fi plasat, protector și complice, în teritoriul vag al reflecțiilor și divagațiilor pe teme etice, e drept că abundente pînă la inflație în romanul lui Augustin Buzura. Dar abundente cu un anumit rost, nu din prolixitate ori neglijență. Fiecare dintre cele două perspective este în egală măsură falsă și adevărată, fiecare dintre ele are la origine un exces și ambele sfîrșesc prin a se îndepărta, uneori cu totul, de realitatea cărții. Cea dintîi privilegiază pînă la
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
într-un sistem din care nu pot să iasă. Anumite tentative de evadare sînt individuale... Z.T: În tot ceea ce ați scris, frapează extraordinara concentrare: nici un cuvînt de prisos. Nu există descrieri, cum găsim la unii scriitori ce ajung la prolixitate. Cred că lucrați mult pe text. A.E.: Recitesc la diferite intervale de timp. De regulă, scot, rareori adaug. Z.T.: Cînd vă simțiți mulțumit de randamentul unei zile de scris? După două, trei pagini? Cinci? A.E.: Uneori sînt
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
mai profunde, se întreabă în legătură cu "miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate frumuseți sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe care o mai semnalaseră și alții (N. Iorga, G. Ibrăileanu), humuleșteanul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
barbar scrii, lucrează pentru „salvarea” ei, folosind-o în starea ei ingenuă. Mărturisea că scrie „ca într-o meserie”, meseria ei a fost viața: „Scriu ca să nu mor.” Comensualismul dintre viață și cuvânt este miza acestei poezii, de unde prospețimea și prolixitatea izvorâte din bogăția momentului. Datoria ei de poetă este de a ajuta cuvântul să-și ducă la îndeplinire misiunea lui biblică, „la început a fost cuvântul”: „Cred în miracolul cuvântului care dă lumii un trup.” Oare îl va fi citit
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
ci, mai grav, chiar l-a detestat în mod consecvent, în primul rând pentru filogermanismul său vinovat, dar și pentru lipsa intuiției psihologice (acuzată în Amintiri), pentru regionalismul său excesiv, pentru "limba greoaie, provincială, întrun stil demodat și supărător prin prolixitatea și lipsa de relief" din toată proza sa. Numai G. Călinescu, în Istoria... sa din 1941, a putut înfrânge aceste acuze și prejudecăți, foarte rezistente.
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
să credem lipsa lor relativă de ecouri. Cine citește (e totuși o condiție!) cele trei tomuri se va reîntâlni cu ambianța epică brebaniană, cu personajele sale puternice și complicate. Va reîntâlni, ce e drept, și defectele prozei lui Breban, dilatările, prolixitatea, neglijențele de stil și chiar improprietățile verbale, nu știu dacă mai multe decât altădată, dar parcă acum mai vizibile. Acestea îi vor îndepărta odată mai mult de cărțile recente ale lui Breban pe cititorii nepregătiți pentru confruntarea cu o experiență
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate de frică, poate din inconștiență, pentru a nu fi ajunși din urmă, urmăriți sau imitați (?), compozitorii au lansat mode una după alta, în serie, aproape instantaneu. O acută proliferare (dar și prolixitate) care ne îndeamnă, pe bună dreptate, să ne considerăm beneficiarii unei mode a modelor, ca cea mai ridicolă și ruinătoare dintre toate vanitățile, dar și ca tradiție de moment, ce poartă în sine necesitatea extincției. Orice nouă creație se cade
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
fi fost alta dacă autorul ar fi optat pentru calea mai directă și mai nesofisticată a eseului pur și simplu. Romanul presupune o altă grilă de lectură decît eseul. Tehnicile narative și stilistice, specifice romanului, îmbracă ideile într-o anumită prolixitate. Pe alocuri ele devin dificil de urmărit și de interpretat din cauza excesului de cuvinte și a permanentului balans între planul realist și cel fantastic. Narațiunea are regulile ei care, obligatoriu, produc o oarecare disipare a spațiului ideatic în teritoriul mult
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că Ťprolixitateať este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea Ťdisperatăť dorință de epuizare a tuturor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului. Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului. Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o "supralicitare a detaliului", care își
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
acestei tipologii stilistice, avem în vedere acea "disperată" dorință de epuizare a tuturor posibilităților expresive, de unde și multiplicarea la infinit a acelorași efecte pe planul ornamentului retoric. E, altfel zis, o "supralicitare a detaliului", care își are corespondența sa în "prolixitatea" artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
prinsă de elice, până la istovire! Ce artă a repetiției, ce revărsare de cuvinte! Aici Dinu Flămând își vădește și cunoașterea poeziei americane (din care a și tradus); mai ales lecturile din Walt Whitman i-au fost de folos în deslușirea prolixității exaltate a „inginerului”, pentru care, în viața-călătorie, „totul e peisaj - câmpurile, orașele, casele, uzinele, luminile, barurile, femeile.... Ca să pot profita de această călătorie” - se explică Álvaro de Campos - „vreau să pun un număr cât mai mare de lucruri în cel
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
în literatura românească medievală. De altfel, demersul se dorește a fi unul interdisciplinar. Metodă aleasă nu este una de strictă specialitate (poetica), ci un dialog al literaturii, istoriei și filosofiei, care însă nu salvează cartea de la o oarecare senzație de prolixitate. Nonșalanta spiritului digresiv, care se pierde în subtilități teologice și filosofice chiar în cuvîntul introductiv, permitîndu-si luxul plictisitor de a trece în revistă răspunsurile filosofiei indiene și a celei hegeliene la întrebarea referitoare la sensul istoriei, sau alunecarea de la obiectul
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]