274 matches
-
fi cerut, un val puternic, ce sustrăgea fățiș și seren suportul lucrurilor aflate dinaintea lui, convins că i se cuvine (Poseidon avea mai târziu să se răzbune crunt pentru îmblânzirea de către o muritoare a acestui val, varianta feminină a furtului prometeic și cu nimic mai prejos decât el). Din vârful gestului înaripat ce-i ridicase în aer mâna, femeia îi dăruise bărbatului obligația - scara de mătase pe care s-ar fi putut, eventual, înălța până la ea. Nu-i deloc de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași priceperi. Cu înțelepciunea vârstei, hotărâ mai cu cale să cedeze impasibil în fața taurinului său rival, deși undeva în străfundul prometeic al minții lui decise ca pierderea să fie mai puțin totală decât părea. Pasife îi ceruse o mașinărie în care să se împreuneze cu taurul lui Poseidon, iar el avea s-o construiască atât de meșteșugit încât ea să păstreze
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cumva de la sine, motiv pentru care trebuie reîmprospătate continuu pe baza unei evidențe mereu crescânde. Profundă până la pânza freatică vitală a transgresiunii, își spunea că dar din dar se face -, iar dacă din dar nu se poate, atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
comoara. Hyperion va avea În paj un dușman neîmpăcat care nu va lăsa din mînă comoara și care va face totul ca să Împiedice acțiunile salvatoare. Gilbert Durând analizînd fenomenul conștiinței romantice găsea definitoriu că „În căutarea inițiatică sau mai adesea prometeică una din axele mitologice ale romantismului „religia” femeii „scop al bărbatului”, cum a scris Novalis, „spărturi către celălalt tărîm prin care se afundă sufletele” cum scrie Regnierva fi din totdeauna cealaltă dimensiune esențială a sufletului romantic”. Eminescu cunoștea teoria stoică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sus, purtată și motivată continuu de sentimentul revoltei sau poate să coboare, redirecționându-și focalizarea spre înainte și înapoi, de-a lungul culuarului labirintic în care se află. Opțiunea pentru desprinderea de ținuta revoltatului și repoziționarea privirii interioare dinspre perspectiva verticalității prometeice către proiecția atenției orizontale determină procesul invers al înlocuirii sentimentului resurecționar cu pulsiunea liantului ce-i apropie afectiv pe cei dragi, cu inteligența de acționare, curajul nativ și răbdarea calm-rostuitoare. Așa cum aceste elemente s-au retras în locul lor survenind tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
creator "se dispensează pe cât posibil de mașinăria limbajului, fiindcă aceasta este asociată cu înțelegerea coruptă, informată de judecățile rațiunii. [...] Imaginația este viziune imediată, iar rațiunea și înțelegerea, uzurpatori ai momentului poetic" (1995, p. 11). Fiindcă limbajul trebuie supus de mâinile prometeice ale vizionarului, acesta devine mai mult decât un simplu dialect poetic. În cazul lui Blake, cuvintele reprezintă vehicule puternice ale Eternității. Rândurile introductive la Chapter 1 conțin un incitant exemplu de Produktionsästhetik sau de teorie a procesului de creație artistică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
limbă;/ echerul și compasul te-au urnit./ Pe drumul meu de astre-mpodobit/ aș fi vrut să fii cu mine/ în acea măreață clipă.548 După cum spuneam, fără a pătrunde într-un spațiu meditativ, în gălbenușul matrice sălășluiește o greșeală furtul prometeic din Olimp. Și acolo contemplarea nesfârșitului erodează coaja oului ce ține prizonier focul și îl eliberează ca o transmutare a păcatului în lumină, în acea lumină pe care întunericul n-o poate cuprinde. Dalai Lama consideră că oamenii îmbrățișează o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Platon și Părinții Bisericii Creștine. Hinduismul și taoismul sunt specific metafizice, de fapt primul e tradiția completă în timp cel al doilea e partea superioară, calea, acea parte exoterică prin care Confucius a încercat să dezvăluie lumii înțelepciunea zeilor, focul prometeic, ros lynn al celților. O bibliotecă, iată ceea ce ne ne trebuie, aceasta fiind un spațiu magic în care spiritele așteaptă vraja care să le descătușeze. Vibrația cuvintelor are nevoie de o chemare. Iar cei care știu să o facă înțeleg
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bănui o secretă, vagă aspirație de transcendent, comună romanticilor, sau poate mai curând un joc literar de diletant subtil, comunicările mistice neacordându-se cu o natură prin excelență extrovertită. Eroul faustic apare în poemul Geniul, o palidă replică a temei prometeice din vasta arie a tratărilor romantice; apropieri s-ar putea face cu Hyperion al lui Keats. Povestea de dragoste a lui Pygmalion cu Galathea nu atinge relieful statuar și perspectiva tridimensională a modelelor franceze. Imaginea, metafora, abstracte, neprecizate, neconforme cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Reformei. Pe baza acestor legende Faust-ul goethean este structurat într-o formă involtă tipic barocă, încapsulând trei mituri distincte : componentele theophiliană, paracelsiană și simoniană. Mitul theophilian, componenta cadrului central al tragediei Faust, constituie motivul rebeliunii, dar, spre deosebire de cea a titanilor prometeici îndârjiți împotriva zeilor , aici se reduce totul la actul de încălcare a perceptelor olimpiene prin asocierea cu spiritul răului, în vederea obținerii tuturor privilegiilor oprite de justiția divină. Mitul paracelsian curge paralel cu existența autentică a lui Faust; acțiunile sale urmăreau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
valorile morale selectate de către Eul meu și care sunt În legătură cu Supra-Eul moral. Din acest motiv, nu se mai poate vorbi despre o situație oedipiană În ceea ce privește alegerea modelului ideal. Cred că, În acest caz, avem de-a face cu o situație prometeică, raportată la valorile morale, interlectuale și sufletești, pe care Eu le aleg, conform dorințelor și aspirațiilor mele, nefiindu-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideal. Cred că, În acest caz, avem de-a face cu o situație prometeică, raportată la valorile morale, interlectuale și sufletești, pe care Eu le aleg, conform dorințelor și aspirațiilor mele, nefiindu-mi impuse de nimeni. Opțiunea mea pentru condiția prometeică a Eului meu este exprimată de Lamartine În admirabilele sale versuri: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L'homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dieu tombé qui se souvient des cieux. Preferința interpersonală este, În plan ideal, nostalgia originilor, În plan interior, nevoia plenitudinii, iar În plan exterior, nevoia de a-fi-conform-cu o anumită imagine exemplară, respectată și admirată. În felul acesta pusă problema, situația prometeică se dovedește a fi cu totul altceva decât situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt atras de un anumit model uman ideal În mod forțat. Eu nu lupt Împotriva acestuia, pentru a mi-l substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt atras de un anumit model uman ideal În mod forțat. Eu nu lupt Împotriva acestuia, pentru a mi-l substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective. Nu Îmi este impus, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vine din partea Supra-Eului meu. Ea reprezintă tendința mea de depășire și de Împlinire a propriei mele condiții umane, ca ființă interioară și ca persoană, În exteriorul meu, prin identificarea cu un model exemplar de referință către care aspir. Realizarea situației prometeice este un act de Împlinire interioară, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral. Ea este realizarea unei aspirații care Îmi dă mulțumire, deschidere, autoritate, prestigiu și siguranță. A. Adler a vorbit despre nevoia de autoritate, iar F. Nietzche
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a Supra-Eului poate fi comparată cu pulsiunile Inconștientului. Ea este Însă de o altă factură. Existând latent În interiorul persoanei, ea așteaptă momentul realizării. Această așteptare este starea de neliniște legată de Împlinire și pe care o putem considera un complex prometeic, de data aceasta cu aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceeași semnificație pe care o are În formarea persoanei umane și complexul oedipian. Putem afirma, din acest moment, că preferința interpersonală depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
depinde de factori externi, circumstanțiali, dar și de factori interni, reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentați atât de complexul oedipian, cât și de complexul prometeic. Pe aceste considerente, Eu Îmi aleg partenerul, sau am anumite preferințe În sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui model ideal negativ. În orice caz, alegerea sau asocierea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sensul acesta, În raport cu modul de realizare al complexului prometeic personal. Ca și În cazul situației oedipiene, și situația prometeică are un dublu caracter: pozitiv și negativ, În raport cu modelul ideal de referință personală. Dacă am un model de ideal pozitiv, situația prometeică va fi pozitivă, și invers, În cazul unui model ideal negativ. În orice caz, alegerea sau asocierea mea cu celălalt, sau cu ceilalți, nu este Întâmplătoare, ci dictată de o atracție care Își are rădăcinile În Supra-Eul meu moral și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plan general, Eu prefer persoane care Îmi sunt asemănătoare, În care mă recunosc și cu care, din acest motiv, mă pot ușor identifica. În cazul acesta, se stabilește rapid un acord reciproc. Dar aceasta nu reprezintă o lichidare a complexului prometeic. Eu mă pot recunoaște și mă identific cu persoane care adesea au aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești să te identifici, la care aspiri și pe care lupți să-l poți dobândi. De regulă, ca cel mai general exemplu, acest tip de preferință interpersonală este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin deschidere, lipsă de prudență și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin deschidere, lipsă de prudență și de măsură, cel care Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]