273 matches
-
încercat să discute fenomenul Eminescu după moartea lui și amploarea operei lui în posteritate. A. Dupont, președintele Universității, spunea despre Eminescu: „Mai întâi drama prodigioasă a acestei vieți prea scurte, culminând în rătăcire și nebunie, și care atestă un destin prometeic, al umanității contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor și sistemelor, să-și găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoașterii, dorința de a da plenitudine și sens vieții, descoperite sau căutate, sfâșie inima lumii noastre.” Deși un
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
și cele de luptă aprigă pentru supraviețuire, trebuiau săpate în stâncă pentru a sta mărturie destoiniciei și vitejiei dobândite în lupta cu necunoscutul, cu dușmanii și - de ce nu? - cu el însuși. Astfel, acele insinuări de fresce, emoționante dovezi ale zbaterii prometeice a omului primordial (mitul prometeic este cu siguranță cel mai reprezentativ mit al civilizației umane!), se constituie în repere luminoase pe traseul pieptiș al istoriei omului și artei sale. 2. Imită arta realitatea? Fără-ndoială, natura rămâne inepuizabilul izvor din
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
pentru supraviețuire, trebuiau săpate în stâncă pentru a sta mărturie destoiniciei și vitejiei dobândite în lupta cu necunoscutul, cu dușmanii și - de ce nu? - cu el însuși. Astfel, acele insinuări de fresce, emoționante dovezi ale zbaterii prometeice a omului primordial (mitul prometeic este cu siguranță cel mai reprezentativ mit al civilizației umane!), se constituie în repere luminoase pe traseul pieptiș al istoriei omului și artei sale. 2. Imită arta realitatea? Fără-ndoială, natura rămâne inepuizabilul izvor din care se alimentează arta. Din
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
au asumat-o geniile umaniste ale vremii, cele ce au relansat pentru aceasta „Omul și omenescul”, ca valori universale esențiale ale vieții, în toate domeniile lor de afirmare creativă. A fost o perioadă de muncă titanică, de înflorire proteică și prometeică, una care a demonstrat dimensiunile extraordinare ale creatului om, ființă în care Tatăl Divin a sădit, încă de la facerea lumii lui, formidabile virtuți și haruri. Iar pentru a ilustra convingător acest fapt vom cita doar câteva nume strălucite care s-
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
un spațiu subiectiv, acesta este fenomenul credinței, al diversității credințelor și al punerii chestiunii credinței, ceea ce duce la o formă de pozitivism în secolul al XIX-lea care face ca omul să se viseze demiurgul lui însuși: își împropriază puteri prometeice și se vede într-un anumit fel dumnezeu. De asemenea, începutul secularizării poate fi identificat fie în orizontul social unde se voia crearea unui om nou, fie în domeniul tehnic, fie sub forma imperialismului occidental, față de cultura mondială, în noțiunea
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
folosește autorul în cartea de față, este o poezie a Vieții și a Morții care nu pune punct creației divine. „Prima privire în sus a Creatorului a creat aripile(....)” iată un gând de care omul Salvomir Almăjan îndrăznește, aș zice, prometeic, să se apropie ca de soarele dumnezeirii. Această lucrare, cartea, este ca un poem în proză, are puterea de-a despica frumos apele neliniștii noastre generale, să ne facă părtași la aventura prin care Știința și Lucrarea Divinității sunt Alfa
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
să tac, nu mai pot nici să plîng, Îmi iau partea de lume și degeaba o strîng, Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, Măi respir o secundă, dacă mai am noroc, Eu sînt muntele aprig încolțit doar de zei, Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, Eu pășesc peste dealuri, cad în floarea de crin, Mă aud deodată galopînd și suspin- Eu sînt ultima ceață, sînt ciulinii de foc, Măi respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ... & POEM ABISAL Pentru iubita
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
despre Eminescu prezentate la Colocviul de la Universitatea din Paris-Sorbona din 12-15 martie 1975. A. Dupont, președintele Universității Sorbona, spunea despre Eminescu: „Mai întâi drama prodigioasă a acestei vieți prea scurte, culminând în rătăcire și nebunie, și care atestă un destin prometeic, al umanității contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor și sistemelor, să-și găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoașterii, dorința de a da plenitudine și sens vieții, descoperite sau căutate, sfâșie inima lumii noastre.” Deși un
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
transfigurată de acum încolo, văzută cu alți ochi”.(A.Béguin). Pentru a nu ne mai lăsa întru dezlegarea ,,enigmelor Sfinxului, poeta ne scoate din labirinturile numai cu intrare, luminându-ne nedumerirea: ,,deșertul e un vampir (nelegiuit)” - cam lugubru, antropofagic, imagine prometeică în înlănțuirea de stâncă. ,,...atât a mai rămas într-un deșert de gânduri/...prin această întindere liniștită, pustie/și primejdiaosă/se mai rotesc vulturii din când în când.../” , iar ,,privirile se lovesc de lumina aspră,/apăsătoare/îmi stăpânesc lacrima ce
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
române, influențând literatura de la noi, a fost faima câștigată în Europa prin mitologia romantică propagata, făcându-l unul din autorii cei mai populari pe continent. (Oxford Historoy of English Literature, Oxford, 1963, vol.X, p.415.). Byron reprezenta mitul eroului prometeic în slujba umanității înrobite, „un fel de zeu tutelar al literaturilor din ținuturile sud-estice ale Europei”, cum scria D. Popovici. Prima mențiune descoperită până acum a numelui Byron pe teritoriul românesc este scrisoarea consului francez Hugot către Chateaubriand din 9
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
piele, pe neștiute se infiltrează în sânge, dă în clocot, pulsează în inimă și de acolo în tot corpul străbate drumul de la suflet spre spirit ... dansează în stomac coboară, se împletește cu dragostea în pântecul iubirii ... îți dă fiori focul prometeic arde ființa, te transformă în flacără incendiază fiecare particulă și atom, te dezintegrează te transformă în pasărea Phoenix renaște din propria cenușă și se purifică în lacrima ta ... iți cotropește mintea ochii tăi văd lumea magică prin ochii timpului o
GHEAŢĂ ŞI FOC.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357997_a_359326]
-
ilustrat, într-un roman de un realism dramatic, visul american - luminos și radios, ca o dimineață de primăvară, și, după cum se poate anticipa, la fel de lipsit de consistență și iluzoriu. Evident că romanul aruncă o umbră de îndoială de-a dreptul prometeică asupra a ceea ce reprezenta în perioada respectivă visul american pentru majoritatea acestei nații, devoalându-l ca fiind ceea ce este de fapt orice vis - o himeră. Iar problema cea mai gravă nu o constituie faptul că visul american rămâne până la urmă doar
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
Castelul și Colonia penitenciară sau în orice caz o operă cu un fond ideatic similar chiar dacă s-ar fi născut la Londra, Paris, București sau Ocna -Șugatag, indiferent de timpul sublunar care i-ar fi măsurat trecerea pentru că humorile, natura prometeică, intuițiile abisale, metabolismul său spiritual l-ar fi condamnat la un astfel de demers creator. Literatura lui Kafka are un înțeles secund care se origineză în metafizica iudaică, în Tora, în Talmud, în Cabala sau în Epistola lui Pavel către
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
sumă, nu o persoană. Josef K. are o sensibilitate sporită pentru birocrația invizibilă a legii. Toți suntem acuzați însă nu toți realizăm acest lucru. Conștientizarea efectivă a vinei și a momentului arestării survine doar în cazul ființelor ultrasensibile, faustice, hiperlucide, prometeice, a spiritelor bântuite de daimonul neliniștii și interogațiilor ultime, mai exact în cazul oamenilor de excepție pe care îi numim convențional genii. Acest concept, rodat de romantism este folosit adesea cu sensuri imprecise. Geniul e o problemă de luciditate, de
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
privirii devine căruntă...// Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii...// Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară...” Theodor RĂPAN Ori de câte ori mă apropii de Poezie, și se întâmplă mai tot timpul, simt cum o necesitate intrinsecă articulează dimensiunile creativității: e chemarea spre deschidere, dar și ispita transgresării cadrelor convenționale. Aventură personală
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
un crocodil sfios”, „Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii ... / Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „în cel ce nu-s Poetul tot plinește ... ”, „Poet de sunt ursesc doar bucuria ... ”, „Citește-mă și-nvață-mă la flacăra uitării ... ”, „...în sângele Visului doarme un prunc”, „Vrednic ești Tu, neînjunghiatule Poet
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și varii problematici ale existenței lumii actuale, erudiție, talent teosofic și, mai presus de toate, Hâr, nu atât în lămurirea sinelui asupra stării de fapt, ci în redarea și explicitarea inteligibila, cu deosebită acuratețe a tainelor, spre a face - din prometeica să truda - un mijloc de salvgardare a decadentei naturi umane contemporane. Armonii culturale și spirituale necesare, de mare utilitate, scrise cu verva inițiatica, truism, altruism și respect față de om - în genere. O epistemologie eseistica rară, pozitivă și sinergica, un sinestezic
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ, ÎN COLECŢIA CREDO A EDITURII ARMONII CULTURALE: STELIAN GOMBOŞ – ARMONII CULTURALE ŞI SPIRITUALE CONTEMPORANE (ESEU ISTORICO-TEOLOGIC) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 627 di [Corola-blog/BlogPost/343617_a_344946]
-
Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului DE VORBĂ CU BRÂNCUȘI DE VORBĂ CU BRÂNCUȘI - Ce mai faci, bunul meu Brâncuși? Te văd zburând printre astre - Privesc spre Pământ, în căutarea zâmbetului prometeic! - Vino cu barda ta și-nvie pământul adormit între ape! - Dar tu, Poetule? În harpa ta de gânduri aud numai o melodie.. - Am pătruns în noaptea cerului prin ochii Domnișoarei Pogany! - Aha! Mereu singur, scoți de sub unghiile timpului miez de
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
din oglinda “Coloanei Infinitului”- fulger vestitor! - Mda! În osia luminii sale, Poetule, simți început de trăznet?! - Doar în apa Jiului văd imaginea Timpului. Tu lucrezi zboruri?! - Modelez zboruri, nu păsări! Semnele negării Labirintului... - A, în Stâlpul Infinitului. Curbele sufletului, sfârtecat prometeic. - Cu ele traversez Oceanul Cerului! In zbor de zodie - un Pește! - Tu ești deschizător de zodie, dragul meu, Brâncuși. Ce vezi? - Zbor inițiatic în ceafa zilei, ieșind din Labirint! - zise dispărând. ELISABETA IOSIF Februarie, 2012 Referință Bibliografică: DE VORBĂ CU
DE VORBĂ CU BRÂNCUŞI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346796_a_348125]
-
Astfel că, dincolo de opiniile convergente sau nu, ale exegeților mei, eu sunt al lui Goethe, den Weimar, ci nu al lui Eminescu- via Schiler și Sapho! Suntem vechi, cu nu bătrâni, cum splendid a definit G. Călinescu; orfeici, ci nu prometeici , nu pedepsiți de zei, cu “ vultur propriu”... ( Câțiva dintre contemporanii mei, stinși, de asta au murit: de cancer la ficat: arta lor, în mare parte, revizită, este un simptom al suferințelor TUMORALE, sau , dacă vreți, simptome ale organului amputat” ( mutatis-
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
un spațiu subiectiv, acesta este fenomenul credinței, al diversității credințelor și al punerii chestiunii credinței, ceea ce duce la o formă de pozitivism în secolul al XIX-lea care face ca omul să se viseze demiurgul lui însuși: își împropriază puteri prometeice și se vede într-un anumit fel dumnezeu. De asemenea, începutul secularizării poate fi identificat fie în orizontul social unde se voia crearea unui om nou, fie în domeniul tehnic, fie sub forma imperialismului occidental, față de cultura mondială, în noțiunea
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care le înalț / din nisipuri cântătoare” (Ziua care vine). Venită ca o pedeapsă prometeică, fulgurația simptomului (lacunar), de sorginte simpatetică, estompează secvențele fluxului imaginativ al ipostazierii leitmotivului expulzându-l „În afara visului”: „Adorm mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
constrîngeri pentru unii și indispensabil pentru alții la o ingerință externă. Cetățenii români sînt asistați din afară, însă ei au simultan oroare și nevoie de această asistență. Neliniștea rezultă, pe de altă parte, dintr-o sărăcie inexplicabilă. Cînd și de ce prometeica provocare comunistă a eșuat? Această întrebare declanșează nesfîrșite analize. Intîrzierea nu datează de la deriva anilor '80, nici din urmările războiului din 1941-1945. Aceasta era evocată de socialiști în anii sfîrșitului de secol XIX, era deplînsă de revoluționarii de la 1848, era
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]