423 matches
-
aduci alinare... ― Cât de frumos vorbești tu, tati! Mă simt mai motivată și mai hotărâtă să fiu cea pe care ai definit-o tu... Cum să nu te asculte și să nu te urmeze studenții și colegii tăi? Acum - grație Proniei Cerești - și ai mei. ― Mă bucur tare că gândești așa, Despi. ― Altfel nu se poate, tati. Dar nu mă Întrebi de ce am venit la tine? ― Nu. Dar un șef de salon - ca tine - are mereu probleme profesionale și uneori Își
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ nu este pregătit temeinic nici pentru a o face pe turnătorul. Se afla În fața pericolului cu mâinile goale, cum se spune... ― Ei? Ai totuși un răspuns la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al secției financiare trecu în contul pagubelor colaterale și fu înlocuit, fără multă tevatură, nu peste mult timp, cu un gard nou și solid, de beton armat. Destinul de funcționar și de stâlp de familie, hărăzit lui Virgil de milostiva pronie cerească, își continua cursul așa cum se putea... CAPITOLUL II 1 De când fusese dat afară de la radio, mutat chipurile în interesul serviciului, Sever trăia într-o stare de nemulțumire și de revoltă permanentă. Cu toate că trebuise formal să se conformeze deciziei luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
învățase bine de la viață: că, dacă cineva vrea să supraviețuiască, trebuie să se adapteze. Pe când Grigore Gospodin, Fănel Trifu și chiar Virgil credeau cu nonșalanță că supraviețuirea era posibilă și fără adaptare. Ei își puneau speranța în propria istețime, în pronia cerească sau în minunile pământești. 2 Iarna acelui an îl pusese pe Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor și al secretarului Girolteanu, care-i trimisese în două-trei rânduri acasă lemne de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost - am arătat -, iar viața este crudă întotdeauna și nu iartă niciodată; și doar mult prea arareori ea se îndură să-ți mai ofere o a doua șansă, însă, atunci când o face, să știi că poți s-o numești direct pronie cerească! Eu chiar nu știu dacă acest Silvestru este de compătimit ori nu, dar un lucru este limpede știut și să nu ne îndoim nicio clipă de el: aici, destinul nu a urmărit vindecarea păcătosului, ci condamnarea lui! ianuarie, 2013
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în conformitate cu sloganul pus pe manșeta ziarului, a doua zi după alegerile care dăduseră, pentru prima dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență că România ajunsese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
centură, îl ironiză femeia. Un bărbat adevărat luptă până în ultima clipă. Bart clătină din cap și o privi în tăcere pe femeia aceasta, apărută nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
atunci, Arcadie Suceveanu. Jandarmul călăuză mergea înaintea lor. Semn de recunoaștere - o furcă pe umărul drept, acte nu, lucruri de preț - nu. Mergem la strâns fânul", vor spune dacă dau peste ei vreo patrulă sovietică. Norocul lor, al meu, planul Proniei. Mama și fiul cel mare - adică bunica mea, văduvă, cea care vorbea nu numai dulcea limbă a }ării de Sus, dar și rusește, poloneză, ucraineană, idiș, germană, e drept cu accent bucovinean - și tata au reușit, cu ajutorul Domnului, să treacă
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
va dobîndi vreodată încrederea poporului german într-o măsură egală cu mine. Nu va exista, probabil, niciodată în viitor un om cu aceeași autoritate ca a mea."11 Ceaușescu, la rîndul său, „se credea alesul, omul de stat chemat de pronia cerească, de istorie, de fatalitatea legică a lumii, să fie marele combatant în lupta cu ceea ce considera a fi răul principal în omenire la momentul dat"12. Nu o dată, în forul suprem al partidului, își mustra sever acoliții pentru lipsa
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
semantic referitor la noțiunile din sfera actelor intelectuale" - cunoaștere, a ști, a înțelege, minte, gând, cuget etc. - și cel în care este investigată "lexicalizarea în limba română literară a câtorva concepte de sorginte biblică": aproapele ("noțiune centrală a gândirii iudeo-creștine"), pronia, pâinea cotidiană, urmărite, toate, în manieră monografică, de o atenție specială având parte conceptul conștiință: "Cu bogata sa sferă semantică și multiplele aplicații (morală, teologie, filozofie, psihologie, viață curentă etc.), conceptul de "conștiință" ocupă un loc central în perceperea morală
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
Simona Vasilache Aș putea spune, cu destul cinism, că Vasile Cârlova e poetul care rămâne în amintire prin rima unui critic. Călinescu îi deplânge dispariția nu de romantica ftizie, ci de prozaica dizenterie. Și dacă pronia nu i-a dat un destin romantic, nici memoria literaturii n-a fost cu mult mai îndurătoare. În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova sunt dintre acelea care se trec iute cu vederea: „L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
societății, prin dregătorii de provincie, și devin ceva mai puțin stridenți. Așa îi găsește Caragiale. Și greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân niște nenorociți, indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc, o diferență de umoare. De slujnicari se tem și unul, și altul. Doar că primul ca un provincial călcat de hoți, celălalt ca un confrate care strigă șase.
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul între două prăpăstii, scriitorul conchide: cine știe câtă filosofie nesărată și câtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gândul în fața amorțitei vieți universale, dacă pronia cerească nu m-ar fi dăruit cu o neprețuită însușire; ori de câte ori mă găsesc în fața priveliștilor mari ale Naturii liniștite, mă cuprinde numaidecât sau melancolia, sau... somnul (249). Tot astfel, descrierea grandioasă a furtunii eșuează în glumă: Cum însă sufletul meu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
cărți noi sau îți trezește surprinderi nu doar amuzante, ci și semnificative: Timpul nu ucide chiar totul, în unele cazuri trezește la viață ceea ce am ignorat sau am trecut cu vederea în modul cel mai culpabil. Întrucât în cazul meu Pronia Divină a hotărât, împotriva previziunilor mele, că voi trăi mult, unele lecturi îmi oferă acum ocazia ultimă (oare, chiar ultima) a unei confruntări cu ceea ce părusem a-mi „aminti” foarte bine. E vorba de o carte și un autor de
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
său, el însuși dorindu-se un „unicat”, așa cum Dumnezeu e Unicul. Creată fiind după chipul și asemănarea Domnului, creatura de tip aparte care e scriitorul nu primește, prin acest atribut personal către care tinde și care-i încunună strădania, reflexul Proniei? Creația literară nu imită, grație impulsului său cosmogonic, Creația lumii? Pe de altă parte, arta, ca și religia, nu operează oare cu materia cea mai sensibilă a ființei noastre care este emoția? Disprețuită, relegată de excesul pozitivist al prezentului, această
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
acceptă legământul, cu un presupus sentiment de recunoștință: Eu fac ce vrei dumneata; îmi ești ca și un frate mai mare., cumnatul mai mare invocă protecția supremă: Ei! să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia. Într-o construcție textuală receptată, până acum, aproape exclusiv în perspectiva pitorescului și care furnizează din belșug argumente unei astfel de interpretări, termenul Pronia poate părea destul de puțin obișnuit; greu de crezut că ar putea face parte din vocabularul curent
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
invocă protecția supremă: Ei! să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia. Într-o construcție textuală receptată, până acum, aproape exclusiv în perspectiva pitorescului și care furnizează din belșug argumente unei astfel de interpretări, termenul Pronia poate părea destul de puțin obișnuit; greu de crezut că ar putea face parte din vocabularul curent al unui negustor ca Titircă, cuvântul, invocat tocmai în momentul de alegere și definire a înțelesurilor majore, are, în textul piesei, cea mai generală
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
autoritatea divină supremă. El poate fi acela care domină și conduce, împărățește asupra nu numai a unui singur nivel de realitate, dar a mai multor sau chiar a tuturor; într-o construcție formată dintr-un ansamblu de astfel de niveluri, Pronia pare cea mai potrivită și mai îndreptățită să vegheze și să conducă, încât, în concretețea puțin obișnuită a termenului și în pe cât de larga, pe atât de înalta lui accepțiune, el pare a fi rostit mai degrabă de autorul decât
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
prin intermediul unor ediții și studii confidențiale, insuficient receptate, trebuiau reluate. Și, mai ales, trebuiau puse în legătură cu proza sa edită, împreună cu care alcătuiesc deja o operă notabilă, cel puțin în raport cu scurtul interval de creație care i-a fost îngăduit autorului de către Pronie. În fine, ediția critică integrală era necesară și pentru că edițiile parțiale (cea din 1965, îngrijită de Cornel Regman, și cea din 1976, alcătuită de Nicolae Florescu) apăruseră cu mult timp în urmă. Meritorii și importante, ambele, pentru consolidarea poziției lui
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
n-a dat vreo relație concretă asupra acestui episod). Să se înțeleagă oare că Ilderim Rebreanu regretă faptul de a fi ratat Liviu Rebreanu o carieră militară, mai de vază, în Armata Imperială? Cred că dimpotrivă, trebuie să fim recunoscători proniei care i-a deturnat astfel destinul tânărului Liviu Rebreanu, către scris în limba română, pentru că altfel, mai mult ca sigur, publicând în limba maghiară ar fi putut deveni un important prozator, într-o altă cultură (alături de Moritz Zsigmond, să zicem
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
e condiția preliminară a filosofiei. Așa cum în teologie providența e premisa obligatorie, tot astfel în filosofie sensul e fermentul fără de care o teorie nu poate fi legată. Unde nu e sens nu e legare a gîndurilor, după cum unde nu e pronie nu e coerență a faptelor. Împingînd nuanța spre o simplificare drastică, sensul e echivalentul secularizat al prevederii divine: presupui o coerență inițială și apoi treci în revistă toate cazurile vacante de ea. La final te vei alege cu o cazuistică
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
al morții omul se apropie de tenebrele ei. Venind din vremuri ancestrale, tradiția ritului de prag include un bocet al zorilor și la fel de impresionantul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine..”) Este invocată pronia cerească pentru iertarea păcatelor, acum când viața se curmă. Ceremoniile stabilesc diferențele dintre categorii de oameni pe sexe și generații. Îndepărtarea de sacru prin frivolitatea tinerilor este o formă de grabă ce afectează individul trecând prin crize existențiale. Se apelează
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare, triumfător, celălalt privește cu năduf și răutate, înfrânt“. S-ar putea glosa, desigur, că necăjiții de la început sunt ajutați de pronie, în spiritul ardelenesc, moralizator, vizibil încă de la Slavici. Ipoteza prinde putere dacă evaluăm și proza intitulată Bator, unde năpăstuitei Fefeleaga i se adaugă șansa de a-și recupera calul bătrân și orb de la cumpărătorul inițial, care, impresionat de suferința femeii
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
fără să i se forțeze mâna și să fie consiliat chiar de preotul din Vărăști) că soluția supraviețuirii este adaptarea la noua istorie (ideologie, putere politică), deși alte personaje (copii, cunoscuți sau rude) exclud adaptarea, sperând în propria inteligență, în pronia cerească sau în ,Venirea americanilor" mai puțin într-o opoziție fățișă, solidară, de proporții. Episoade sporadice, da, au fost, ca, de pildă, faptele de arme ale unor luptători din Munții Muscelului, ajunși și prin sudul țării. Importantă rămâne însă strădania
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
integrare (intervalul ce urmează după consumarea evenimentului).’’ Ritul de prag al morții se apropie de tenebrele ei, implorând cu dramatismul îngenunchierii, prin bocetul zorilor și cutremurătorul bocet al drumului (,, Rămâi, drumule, cu bine,/ Că n-oi mai păși pe tine...’’) pronia divină pentru iertarea vreunui păcat, pentru frângerea vieții. și peste toate acestea se așterne tăcută lacrima Liei Lungu, care stă culcată pe scenă, cu mâinile împreunate pe piept, în liniștita pace eternă, așteptând reînvierea. Vineri 12 iulie 2013 încet, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]