5,338 matches
-
lor de sudură, analogie etc. În mai multe situații, DOOM-2 a decis scrierea fără blanc: carevasăzică. Nu sînt totdeauna absolut de acord cu inovațiile propuse: mi se pare bine-venită recomandarea de scriere odată (cu), dar nu și cea privind scrierea pronumelui și a adjectivului negativ niciunul, niciuna, niciun, nicio: justificată din punct de vedere gramatical, al gradului de sudură (cele două componente, nici și un(ul), formează într-adevăr o unitate; justificată în parte de tradiție (acest gen de scriere a
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
iar fotografii cu ea pozând drept Orlando sunt diseminate în ediția originală a cărții (deși nu în cea românească). Potter elimină însă toate referințele specifice la Vit Sackville-West. Revenind la biograful imaginat de Woolf, el nu trebuie desemnat prin acest pronume pentru că nu beneficiază nici de gen, nici de sex. Cititorul e conștient de prezența sa pentru că i se adresează direct atunci când comentează ironic dificultățile inerente scrierii unei biografii. Vocea face anumite aluzii la viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
curînd experiența pasivă a unui stimul extern, și a băga în seamă "a da atenție", în care componenta intențională e mult mai puternică. Probabil că la transformarea sintactică și semantică a locuțiunii a băga în seamă într-o construcție cu pronume reflexiv (mai curînd de tipul "reflexivului dinamic", cu sens intensiv, participativ) au contribuit și unele verbe cu sens apropiat: a se afirma, a se remarca, a se impune etc. În limbajul juvenil al momentului actual, construcția reflexivă a se băga
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
p. 85), 19, 4 (p. 87) etc.<footnote În același sens, ediția lui Arieșan - p. 97, 103, 105 footnote>. De altfel, traducătorul dă dovadă de-o ușurință condamnabilă, căci și-a permis să înlocuiască acolo unde a crezut de cuviință pronumele cu nume proprii, fără ca acestea să fie marcate prin ceva<footnote Din acest punct de vedere, Arieșan este mult mai corect. footnote>. O regulă elementară de editare, neamintită, din păcate, în Notă asupra ediției (p. 7), este aceea de a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând mici distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Inf. XXXIII, 80) "șilț bel paese là dove il sì suona", — "frumoasa țară unde sì răsună". (Limbă de sì, spaniola e amintită doar în treacăt, iar portugheza, ignorată). riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele adjectival demonstrativ ille "acela"); sì, din adverbul sic "așa", "(într-) astfel". În virtutea faptului că "da"-ul romanilor fusese sic
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
răsună". (Limbă de sì, spaniola e amintită doar în treacăt, iar portugheza, ignorată). riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele adjectival demonstrativ ille "acela"); sì, din adverbul sic "așa", "(într-) astfel". În virtutea faptului că "da"-ul romanilor fusese sic, Dante înclină să acorde o anume preeminență (sau întîietate) limbii lui materne, italiana. Potrivit clasificării
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
amintită doar în treacăt, iar portugheza, ignorată). riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele adjectival demonstrativ ille "acela"); sì, din adverbul sic "așa", "(într-) astfel". În virtutea faptului că "da"-ul romanilor fusese sic, Dante înclină să acorde o anume preeminență (sau întîietate) limbii lui materne, italiana. Potrivit clasificării amintite, româna (pe care Dante o
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
vieții universitare, la începutul și la sfîrșitul fiecărui semestru. Într-un asemenea moment inaugural, la seminarul de istoria limbii tocmai se împărțeau temele. I-a căzut - sau și-a ales el, mai puțin tentat de disparițiile declinării și de evoluțiile pronumelui - o prezentare a volumului, de abia apărut, în 1979, Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea. După cîteva săptămîni, evenimentul prezentării era așteptat cu emoție și curiozitate de noi toți, nu numai pentru că îl aducea pe Bogdan în
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
și făcut, trimițînd fără întîrziere articolul meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment, spre măgulirea mea, a fost selectat pentru coperta a 4-a a noului volum.) Acest articol era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a singular - acel "tu" cu care te adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al jurnalului suedez - trimis de Editura Polirom prin poșta electronică - și l-am
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
fost selectat pentru coperta a 4-a a noului volum.) Acest articol era, cel puțin în parte, o scrisoare deghizată în care pronumele la persoana a 2-a singular - acel "tu" cu care te adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al jurnalului suedez - trimis de Editura Polirom prin poșta electronică - și l-am citit, în pagini tipărite de imprimanta mea din Statele Unite, cu aceeași adîncă implicație personală cu care citisem primul
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
grea pentru el (e un exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee bună). Că a trăit evenimente importante și în unele a fost personaj principal (23 august). Dar... să scrii nu numai “Regele”, “Majestatea Să” dar până și pronumele referitroare la el cu majuscula, ceea ce nu se face decât pt Iisus Hristos ?! La urma urmei, a fost un om destul de obișnuit pus într-o situație foarte neobișnuită. Un om relativ bun dar relativ slab (dar cu unele pusee de
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot mai abstract. Așa au devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența e de lungime a corpului sonor. e un cuvînt bisilabic
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
se înmulțesc precum iepurii" (Gardianul, 15.05.2006); "România a început să-i atragă precum un magnet pe investitorii imobiliari din Europa" (europeanhouse.ro). Un semn al extinderii e apariția (încă destul de rară) a lui precum prepozițional, urmat de un pronume în acuzativ: " Dacă se cred precum mine sau chiar mai buni, le doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
înțelegerea specificului limbii române, comparația romanica (sînt dese referirile la dialectele italienești) și balcanistica. Studiile mai "tehnice", de fonetica istorică și de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul, structurile partitive, comparația, ordinea cuvintelor. În analize de o remarcabilă finețe și complexitate, descrierea strict gramaticala se completează prin disocieri stilitice și de uz - și, mai ales, evadează în explicații de natură socială și culturală. În cazul dativului posesiv
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
Rodica Zafiu În limbajul contemporan, în formele lui scrise dar și în cele orale, unul din rolurile textuale tradițional îndeplinite de articolul hotărît, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de elemente lexicale specifice. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitînd relațiile dintre elementele evocate, un cuvînt o dată introdus reapare însoțit de
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
Rodica Zafiu În limbajul contemporan, în formele lui scrise dar și în cele orale, unul din rolurile textuale tradițional îndeplinite de articolul hotărît, de pronumele personale de persoana a III-a, de pronumele sau adjectivele demonstrative este preluat destul de des de o întreagă serie de elemente lexicale specifice. Pentru a asigura coeziunea textului, explicitînd relațiile dintre elementele evocate, un cuvînt o dată introdus reapare însoțit de un semn de recunoaștere sau e substituit de
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
normal ca un cuvînt fundamental precum om să intre în numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple pentru asemenea "devieri" se găsesc din plin, cum bine se știe, la Arghezi. În volumul citat, autorul amintea și de separarea elementelor componente ale unei locuțiuni sau ale unui cuvînt
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
orice liniște. Pe parcursul zilei al carei jurnal se declară a fi această carte, autoarea - sau eul liric androgin, ca să respectăm indicațiile - citește Spinoza și Dostoievski, notează aproximativ din Thomas Mann și Emerson, își amintește de Kierkegaard. Poemele, indiferent de persoana pronumelui, șunt confesiuni în tonalitate foarte gravă, problemele pe care și le pune poeta șunt pe coordonatele absolutului. De cele mai multe ori tensiunea este între Dumnezeu și Diavol, cu majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv - si inversiunile de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "și-a purtat picioarele-i încălțate cu o stranie
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
țină aureola din jurul capului cu mâna, ca să nu le cadă la cea mai mica adiere a spiritului critic. Gabriel Plesea, însă, este mai comic decât ei, întrucât se poartă că un om care are în spate grandioasă civilizație americană. Acuzativul pronumelui "care" Volumul Corespondențe din New York cuprinde articole scrise de Gabriel Plesea între 1993-1999 pentru publicații din România (România liberă, Luceafărul, Ziua), ca și pentru unele, tot de limbă română, din străinătate (Lumea liberă românească din New York, Dorul din Danemarca). Cu
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
parte dintre aceia care, personal, îi prețuiesc în mod deosebit". Problemele actuale ale umanității sunt prea mari și stringențe pentru a-i mai îngădui lui Gabriel Plesea să deschidă o carte de gramatică și să afle cum se formează acuzativul pronumelui "care". Războiul vesel cu România literară În volumul recent apărut sunt incluse și documentele unui război pe care Gabriel Plesea îl duce de mai mulți ani cu revista noastră. Războiul se desfasoara astfel: Gabriel Plesea ne atacă furibund, iar noi
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
lexical: există chiar structuri sintactice, marcate cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu intenție ironică în vorbirea curentă și familiară. Una dintre acestea e construcția cu dativul posesiv, în care pronumele apare ca determinant al unui substantiv: "s-a agitat în permanență, în stilu-i deja cunoscut" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000); într-un alt exemplu, alături de dativul posesiv găsim și forma veche a prepoziției pe: "o societate non-profit, cică, pre
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]