237 matches
-
organizări catalaniste, a dus să se dezvolteze sprijinul pentru independența Cataloniei printre comuniști. În 1926 Francesc Macià a încercat să organizeze o insurecție armată pentru independență în Prats de Molló, dar a eșuat, evenimentul întreg schimbandu-se oricum în reușita propagandistă, Macià devenind o icoană populară după exilarea lui la Cuba. Acolo, Macià a organizat Partit Separatista Revolucionari de Catalunya, luând inspirația din Partidul Revoluționar Cuban de José Martí și Maximo Gómez. Evenimentul cel mai important a fost proclamația Constituției de la
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
regiune autonomă. După Războiul Civil Spaniol, controlul central asupra regiunilor - incluzând Catalonia - a devenit mai strâns. Front Nacional de Catalunya — grup de forțe organizate în vederea unei lupte pentru a reobține dreptul regiunii de a autoguverna - a întreprins o activitate intensă propagandistă și de rezistență, colaborând cu forțele aliate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu speranța de a primi beneficiile și sprijinul pentru cazul catalan după învingerea fascismului. Totuși, strategia catalanilor a fost distrusă când aliați au început să coopereze
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
pe 13 ianuarie 1945. Acest atac a fost încununat de succes. După aceea, Ministerul German al Propagandei a raportat comiterea unor crime de război în satele est-prusiene, în particular în Nemmersdorf (azi Maiakovskoe din regiunea Kaliningrad) și Gołdap. Conform spuselor propagandiștilor naziști, locuitorii acestor sate au fost uciși. Acest lucru era doar parțial adevărat, soldații sovietici ucigând 23 de locuitori din Nemmersdorf, în vreme ce alți câțiva au scăpat. Cum efortul de război german făcuse ca majoritatea bărbaților din zonă să fie mobilizați
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
precum Lotte Reiniger, și Walt Disney, cu filmele „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” (""Snow White and the Seven Dwarfs"") și „Frumoasa din padurea adormită” (""Sleeping Beauty""), printre altele. Spre mijlocul secolului XX poveștile au fost folosite în scopuri propagandiste de către cel de-al Treilea Reich. Mai târziu, în același secol, psihologi precum Bruno Bettelheim au reafirmat valoarea basmelor fraților Grimm, în ciuda cruzimii și violenței din versiunile originale ale unora dintre basme (ce au fost de atunci adaptate în acest
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
chiar comparat cu Tolstoi etc. Toate acestea explică, desigur, ostilitatea ori ignorarea cu care a fost tratat în anii ’90, când și-a pierdut calitatea de autor agreat - și „protejat” - de oficialitate. Este neîndoios că scriitorul nu a fost un „propagandist” oarecare, de duzină, cu limbaj grosier și cu ideație vulgară sau nulă, adoptând docil o doctrină oficială. Dimpotrivă, a fost un om de idei - și de condei -, care a împărtășit, poate în deplină sinceritate, o anumită ideologie. Care ideologie s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
a îndemna la difuzarea în URSS a unor opere încă interzise, precum cele ale lui Joyce, Bataille, Breton, Leiris. Refugiul în Franța al unui disident ca Andrei Siniavski a prilejuit, de asemenea, gesturi semnificative de apărare din partea criticului, devenit și "propagandistul" unor scriitori opozanți precum cehul Kundera, maghiarul Tibor Déry ori albanezul Kadare, abia tolerați în țările lor. Un chestionar adresat scriitorilor comuniști francezi, cerându-le reacția la dezvăluirile celor trecuți prin lagărele sovietice ori atitudinea față de invazia tancurilor sovietice în
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
în sinea ei) contra matadorilor proletcultiști, care terorizau literatura. N-o contrazicem. Dar, ca o comunistă convinsă, ea se gândea să se plângă nu altcuiva decât lui Gheorghiu-Dej, ca și când acesta nu s-ar fi aflat el însuși în fruntea dogmatismului, propagandistul nr.1 al "literaturii de partid", credincios fanatic al cunoscutei și catastrofalei directive leniniste. în jurnal, mai precis în contra-jurnal, Nina Cassian, o poetă și compozitoare talentată, și nu mai puțin inteligentă, exprimă idei foarte importante și de bun simț
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
susține, nici mai mult, nici mai puțin, că trebuie să distingem între Hitler dinainte și de după 1939: „Dacă n-ar fi făcut decât să reunească teritorii, să unifice Germania și Austria, ar fi rămas un politician de primă mână”, scrie propagandistul. Asta, cu două luni înainte ca Putin să se ducă în Crimeea anexată spre a sărbători victoria asupra hitlerismului. Cenzura corespondenței Francezii au cunoscut cenzura corespondenței, uzuală în regimurile comuniste, doar în perioada Ocupației. Cei rămași în țară scriau la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
metode - întotdeauna sovietice - trebuiau promovate în rândurile muncitorilor de către tehnicienii Atelierelor printr-o serie de conferințe tematice. Cei care se vor evidenția în cadrul acestor „activități urmau să fie popularizați prin „gazeta fulger” și „tabla de onoare”. Se căutau asiduu noi propagandiști, veritabile portavoci ale regimului. O dare seamă amintește că, la 17 septembrie 1951, în sala de mese a Atelierelor Nicolina, s-au deschis cursurile învățământului de partid pentru anul școlar 1951-1952, prin intermediul căror se oferea membrilor posibilitatea de a finaliza
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Proca, P.P. Negulescu etc., au trimis o scrisoare lui Al. Marghiloman, locțiitorul șefului partidului, în care și-au exprimat dezacordul față de rigiditatea programului conservator și față de acțiunile întreprinse. În epocă s-a vorbit chiar de crearea unui nou partid conservator propagandist, în jurul intelectualilor care se retrăseseră din Partidul Conservator. Ulterior, pe chestiunea națională, cei mai mulți dintre acești disidenți au revenit în partid. Guvernul liberal și-a asigurat majorități confortabile în ambele Camere, folosindu-se de mijloacele administrative care-i stăteau la îndemână
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia păgână deja se scufundă... în acest timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia păgână deja se scufundă... în acest timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o țară din est, câștigată, o vreme, de sloganuri comuniste și de teze precum aceea a luptei de clasă ca motor al progresului. Cum tatăl tinerei fete refuză să se înscrie în gospodăria colectivă, eroina însăși, care devenise între timp propagandistă, este socotită reacționară și are de suportat consecințele. Textul romanului se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradițiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărții au semnalat frumusețea scriiturii și au considerat romanul o „mină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
despre arta lor și despre artă în general. Rar se întâmplă ca un artist, spre deosebire de "imagierul" medieval ori de un fotomontor à la Heartfield, să se folosească de o imagine pentru a "transmite" o idee. Această premeditare este astăzi caracteristică propagandistului sau publicitarului, iar ieri autorilor de alegorii. Totuși multe tablouri clasice Orion orb de Poussin, de exemplu, provenit dintr-un text al lui Lucian sunt puneri în imagine ale unor opere literare sau mituri scrise, preexistente. Fără îndoială, nu asta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împărțire echitabilă a responsabilităților familiale, familia rămânând un spațiu patriarhal. Deși tipologia existentă consideră modelul est-european ca un model separat, ea ignoră legătura cu politicile demografice ale regimurilor comuniste și cu ideologia acestor regimuri. După părerea noastră, obiectivele ideologice și propagandiste au contat la fel de mult ca cele pragmatice, legate de nevoia de forța de muncă feminină. 3. Domenii si instrumente ale politicilor egalității de gen în România, înainte de 1989; situarea lor în raport cu evoluțiile europene din aceeași perioadă Cotele. Adunarea Plenară a
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
natura stipulărilor acestora pot să le asigure Franței sau pe care le-ar dobândi Franța prin implicarea SUA”. Alianțele franco-ruse din 1935 și 1944 și cea anglo-rusă din 1942 sunt alte cazuri similare. Validitatea legală a tratatelor și invocarea lor propagandistă pot induce ușor în eroare observatorii în legătură cu eficiența lor reală. Evaluarea corectă necesită examinarea politicilor și a acțiunilor concrete pe care părțile le-au întreprins pentru implementarea unei alianțe. Aceste considerații au o deosebită importanță pentru alianțele dintre o putere
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cauzate de fluid; interesul pentru ambianță și necesitatea unei circulații a emoțiilor; analogia recurentă cu efectele drogurilor psihotrope; căutarea controlului plăcerii muzicale și tehnice. Mesajele fluidice ale grupurilor oscilează între trei tipuri: cel al "sloganului", care indică puterea sa comunicativă propagandistă, în timpul fenomenelor de efervescență colectivă și a concertelor; modul "muzak", fondat pe exigența comercializării, a difuzării în rîndurile unei mase seriale de consumatori; și modul "devizei", mai apropiat de dorințele de afiliere, de expresie, de amprentă personală și de recunoaștere
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
finalitate instrumentală a propagandei, conform observațiilor făcute de psihologii mulțimilor. * Incitarea la acțiune este un al treilea obiectiv al acestui tip de sistem. Dar acest scop este dependent de alți factori și constituie un fel de armatură retorică a discursurilor propagandiste, al căror fundament conformizator se sprijină pe o cultură tradițională, cîteodată mistificată, și o memorie comună, vie și vivificată în toate felurile. Contrar raționamentului integrator al propagării, propaganda implică o schematizare voluntară, menită să declanșeze reacții pasionale, și o înțelegere
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia păgână deja se scufundă... În acest timp, lipsit de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de altfel, adună articole puse sub semnătura lui Gh. Gheorghiu-Dej, P. Constantinescu-Iași și N. Popescu-Doreanu. Dispariția publicației, ca și încetarea, după un timp, a activității Asociației Franța-România, era inevitabilă în asemenea condiții, deoarece colaborările din exil se răriseră sub invazia propagandiștilor comuniști de la București și de la Paris. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285997_a_287326]
-
bombardați din toate părțile cu mesaje. În fața acestor presiuni, mulți preiau mesajele mai repede și le acceptă fără să le mai ana-li-zeze. Propagandiștilor actuali vicleni le plac foarte mult aceste căi rapide, mai ales cele care ocolesc gândirea logică. Politicianul propagandist exploatează starea de nesiguranță a celor mulți, profitând de ambiguitățile limbii, de generalizări pripite și anumite epitete, mai ales negative, adaptează logica după bunul său plac, se străduiește să stârnească sentimentele care pot întuneca Minciuna, în general, și minciunile politicianului
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ea trebuie să se adreseze cuiva și să fie crezută. Minciuna este, prin excelență, apanajul politicii și al puterii. Politicul este un model de simulare Oamenii politici cunosc acest secret. Prin acest vicleșug de inducere la mase a . iluzie Politicianul propagandist nu ne arată cum să gândim, ci ne spune i „realității” și „adevărului”, prin acest simulacru, puterea se perpetuează și devine uneori, astfel, eficientă. CE să gândim. El „cerne” faptele, exploatândule pe cele care îi sunt utile și ascunzându-le
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
și care sunt relațiile și implicațiile sociale ale operei unui autor, dar și care ar fi trebuit sau care ar trebui să fie. *2 Ei nu se mărginesc doar să studieze literatura și societatea, ci sunt și proroci, îndrumători și propagandiști ; și anevoie izbutesc să separe aceste două funcții. Relația între literatură și societate este de obicei studiată plecând de la afirmația, împrumutată din scrierile lui De Bonald, că "literatura este o expresie a societății". Dar oare ce înseamnă această axiomă ? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
nu doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed of Mr. Hobbes examined a viitorului arhiepiscop de Canterbury, Thomas Tenison. În același timp, propagandistul anglican Samuel Parker, în scrierea Discourse of ecclesiastical polity, a deschis o altă pistă, utilizând o versiune alternativă a teoriei dreptului natural. Parker spunea că starea de natură nu mai este o stare de război și, prin urmare, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative” (burghezi, „foști”, care se opun, sabotează etc), conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte și dure, un limbaj accesibil, pigmentat cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]