75 matches
-
cronologic și bibliografie de Constantin Mohanu, Editura Eminescu, București, 1977, p. 114. 16 Ibidem. 17 Octav Botez, "Slavici romancier. Mara", în Adevărul literar și artistic, anul VI (1925), nr. 24, p. 2. 18 Nicolae Davidescu, "Ioan Slavici: Din bătrâni", în Propilee literare, anul III (1928), nr. 8 (1 iunie), p. 21 apud Ioan Slavici interpretat de..., Antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie de Constantin Mohanu, Editura Eminescu, București, 1977, p. 120. 19 George Marinescu, op. cit., pp. 65-66. 20 Mihail Dragomirescu, op. cit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Și idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Și de sfinxuri lungi alee, Monoliți și propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă țară moartă. {EminescuOpIV 293} Intri-nuntru, sui pe treaptă, Nici nu știi ce te așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. {EminescuOpIV 294} VIS Ce vis ciudat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amintesc că începuse să scrie poezii aproape de copil. Publică articole pe subiecte diverse, mai cu seamă cronici dramatice, în „Curentul nou”, „Gazeta evreească”, „Lumea nouă”, „Lupta”, „Cronicarul”, „Lumea israelită”, „Facla”, „Adevărul literar și artistic”, „Puntea de fildeș”, „Mișcarea”, „Rampa”, „Vremea”, „Propilee literare”, „Noua revistă română”, „Adevărul ilustrat”, „Adam” ș.a. În 1910, în „Facla” îi apar fragmente din poemul dramatic în versuri „Să nu-ți faci idoli!...” (dedicat actriței Elvira Popescu), editat în 1914 și pus în scenă în 1920 de Compania
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
și pitorească, în ciuda distrugerilor provocate de cutremure și invazii străine. Acropola din Baalbek constituie unul dintre locurile deosebite în istoria umanității. Un minimum de temple întrec, prin dimensiunile lor, cele mai mari temple ateniene. Ruinele existente încep prin intrarea în propilee, denumită și Intrarea Exterioară. Acest edificiu este orientat spre Orient. În timpul trecut, intrarea consta în scări monumentale, pe care arabii le-au distrus pentru a construi o fortăreață. Misiunea arheologică germană a reconstruit Intrarea Exterioară în anul 1905. La vârf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și pe trei din ele se poate citi o inscripție latină. La extremitățile intrării (porți) se află două pavilioane, decorate în interior cu pilaștri corintieni de înălțime mare: aceștia arătau ca pilonii templelor egiptene, având peste 5 metri deasupra plafonului propileelor. Pavilionul de sud este afectat; cel din partea de nord se prezintă mai bine conservat. Se poate intra în acesta prin trei intrări separate prin piloni pătrați, marcând o jumătate de înălțime; pavajul încăperii și al pivniței nu mai există. Decorația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
găsit în apropiere de izvorul Lejouje, la o distanță de 9 km de Baalbek. Acesta prezenta un Jupiter-Heliopolitan într-un mod conform descripției lui Macrobe. Partea vestică era ocupată de trei largi intrări având platforme monolite de piatră, în fața porților propileelor; aceste intrări permiteau accesul la spațiul dinaintea marelui Templu. În marea curte a Panteonului se afla o zonă semicirculară, în care era situată curtea pătrată, având exhedrae ale unei zone semicirculare și o nișă restaurată în curtea pătrată; pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu criticii generației sale - Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, G. Călinescu și cu bunul său prieten Șerban Cioculescu, prin însușiri ce fac din această întreagă 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 249 2 loc. cit. 3 Const. Ciopraga - Propilee, Iași, Editura Junimea, 1984, p. 268 13 generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine și o serie de trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
am observat un singur automobil în mișcare. Copii am văzut doar la o școală din Salonic, la o altă școală sub Muntele Lupului și străinii de la locurile istorice. ACROPOLE, ,,acoperișul lumii”, simbolul Greciei, unde zeii mișună printre stânci, coloane și... Propilee, unde limba iute grecească e numai printre restauratori, iar ghizii vând legende și religie în toate limbile pământului. Muntele de sub acest impunător monument seamănă cu Fuji din Japonia, poate de aceea erau mulți, mulți vizitatori galbeni (chinezi, japonezi și multe
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
nceput �n Anglia, �n anii 1750-1760, cu fabrici �ateniene� �n gr?-dini sau cu mobilier inspirat din picturile de pe vasele grece?ți. La trecerea dintre secole, c�?iva arhitec?i folosesc sistematic ordinul doric pentru a interpreta o tem? recurent?: Propileele de pe Acropole din Atena. A?a este cazul lui W. Wilkins (1778-1839) pentru intrarea de la Downing College (Cambridge, 1806), al lui Th. Harrison (1744-1829) pentru porticul de acces de la Chester Castle (1810) sau al lui Th. Hamilton (1784-1858), constructor al
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Durand ?i pe l�ng? Percier ?i Fontaine. (1816-1834). Acest prim muzeu public de sculptur? este o construc?ie orizontal? pus? �n valoare de un corp de cl?dîre axial �n form? de templu ionic octostil. �n apropiere, se �nal?? Propileele (1846-1860), un fel de arc de triumf � monument foarte la mod? pe vremea aceea � dar �n stil scrupulos doric, pentru a celebra alian?a politic? ?i militar? dintre Grecia ?i Bavaria. Monumentul cel mai semnificativ al �n?elegerii dintre stilul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
public― (Pearce 1989: 63). expune În serviciul comunității. Comemorarea artefactelor și a evenimentelor este funcțiunea primară a muzeului, cu rădăcini În perioada Antichității, unde găsim formule premergătoare ale muzeului de astăzi: tezaurul vizitabil de ex-voto-uri din opistodomul templelor, pinacoteca din Propilee sau Acropola Atenei - un veritabil muzeu În aer liber. Un precursor nunumai etimologic este conceptul antic de „mouseion―, Templu al Muzelor, chintesență a caracterului educațional al muzeului de astăzi. Mult mai târziu, În perioada Renașterii, Întâlnim o altă formulă premergătoare
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
Iași 1970; * „Hortensia Papadat-Bengescu“, București 1973; * „Personalitatea literaturii române“, Iași 1973 (versiune franceză 1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997); * „Ecran interior“, versuri, Iași 1975; * „Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978; * „Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981; * „Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984; * „Nisipul“, roman, București 1989; * „Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990; * „Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001); * „Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași 2001; * „Perspective“, studii critice, Iași 2001; * „Baltagul. Privire
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred foarte necultivat" criticul era în necunoștință de cauză... Ne-am referit altădată (în Propilee, 1984) la procedeele citaționale sadoveniene din scriitori sau gânditori români și străini, citate ducând de la Miron Costin, Neculce și Eminescu la Rabelais, la Voltaire, Hugo, Balzac și Maeterlinck, de la Dante la Schiller și Georoge Eliot, de la Dostoievski la Cehov și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dincolo de Podul Dâmboviței, am pornit-o pe cărări turistice foarte puțin umblate, care ne purtau tot în paralel cu Piatra Craiului, până când am ajuns în Curmătura acesteia. Se instaurase septembrie și toamna bătea la ușă... Îmi amintesc de urcușul prin propileele de stâncă ale Pietrei Mari, cu difi cul tățile lor atrăgătoare, care aminteau de Strunga Dracului, iar apoi de muchia ascuțită a crestei. Se lăsase ceață, așa că nu vedeam decât pietrăria imediată a muntelui, fără priveliști largi, desfătătoare, fără viitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Hortensia Papadat-Bengescu. Studiu monografic (1973); Mihail Sadoveanu, evocator al istoriei (1966); Portrete și reflecții literare (1967); Literatura română între 1900-1918 (1971); Personalitatea Literaturii Române (ed. I - 1973, ed. a IIa-1996); Ulysse și Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981); Propilee - Cărți și destine (1984); Poezia lui Mihai Eminescu - Arhetipuri și metafore fundamentale (1990); Amfiteatrul cu poeți (1995); Caietele privitorului tăcut. Memorii (2001); Perspective (2001); Pașcani - municipiul și zona (2001). Este și autorul volumului de poeme Ecran interior (1975) și al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944). A crezut cu sinceritate în adevărata
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
și distinsă cu Medalia Humboldt (1936), apoi lector sau profesor de germană în București, la Academia de Înalte Studii Comerciale, Seminarul Pedagogic Universitar, Școala Politehnică ș.a. Va colabora asiduu la „Revista germaniștilor români”, „Înmuguriri” (1933-1940, al cărei director va fi), „Propilee literare”, „Convorbiri literare”, „Revista limbii și culturii germane” ș.a., cu studii și articole (Eduard Mörike, 1936, Poezia Germaniei noi, 1940, Expresia figurii în plastica Evului Mediu german, 1942, Vechi traducători germani ai poeziei românești, 1969 ș.a.). Printre preocupările sale didactice
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
și face parte din cercul „Brașovul literar și artistic”, care va edita publicația cu același nume, unde este redactor (1931-1933). Până în 1935, când i se pierde urma, mai colaborează la „Cronicarul”, „Carpații”, „Munca literară”, „Omul liber”, „Societatea de mâine”, „Familia”, „Propilee literare”, „Provincia literară”, „Curentul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara Bârsei” ș.a. În presă, va semna articole, note și însemnări, recenzii și versuri, traduceri din Jean Richepin și Charles Baudelaire. În 1934 îi apare volumul de poezii În sus. Lirica lui F., cu
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
Filosofie și Litere din București. Debutează editorial cu un volum scris în dialectul aroman, Cântițe și-ndoauă isturii aleapte, apărut în 1912. Este corespondent al ziarului atenian „Elephteron Vima”, redactor la „Viitorul” din București și director împreună cu Romulus P. Voinescu, la „Propilee literare” (1926-1929). Colaborează la „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Literatorul”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Universul” ș.a. Pentru volumul Spre necunoscut (1924) este distins cu Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români. Temele versurilor lui F. sunt istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile O rătăcire în infinit și Povestea lui Rustem cel înțelept, apărute în „Propilee literare”. Publicistul, care se manifestă cu rezultate notabile ca șef de revista, este preocupat de tradiția literară, într-o suită de foiletoane pledând pentru conservarea unor valori sau pentru restituirea dreapta a altora (că în cazul lui Al. Macedonski). Nivelul
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
înainte. În același an, începe să publice și în „Literatură și artă română”. Cu versuri și nuvele, va colabora și la „Sămănătorul” ori la „Sburătorul”, dar mai ales la „Viața socială”, „Flacăra”, „România ilustrată”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Propilee literare” ș.a. Împreună cu Tudor Arghezi, scoate, în 1904, publicația „Linia dreaptă”, iar din 1923 conduce colecția „Biblioteca pentru toți”. Versurile lui D. au fost strânse într-un prim volum în 1901. Au urmat Trepte rupte (1906), Sonete (1914), Canarul mizantropului
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Cuvântul” (aici și cu pseudonimul Aenius) și în noua serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți ale unui studiu asupra lui I.L. Caragiale
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Romanele lui G. Călinescu: o negație a formelor, DFC, 290-331; Grigurcu, Între critici, 102-106; Cotruș, Meditații, 472-488; Sângeorzan, Anotimpurile, 90-98; Dimisianu, Lecturi, 13-40; Faifer, Dramaturgia, 31-37; Trandafir, Dinamica, 220-236; Țeposu, Viața, 108-117; Raicu, Fragmente, 113-118; Cioculescu, Itinerar, IV, 372-384; Ciopraga, Propilee, 253-265; Scarlat, Ist. poeziei, II, 129-132, 176-180, III, 14-16; Leonte, Prozatori, I, 60-78; Adam, Planetariu, 112-134; Ungureanu, Proza rom., I, 91-116; Tihan, Apropierea, 93-100; Cosma, Romanul, I, 108-114; Vasile, Conceptul, 152-156; Alex. Ștefănescu, Sensul entuziasmului, RL, 1989, 3; Mircea Martin
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Piazza Navona, cel din grădina Boboli de la Florența, cel de la Urbino, cel de la biserica Sfântul Ludovic a francezilor și cel de la München. Toate acestea din urmă au fost găsite pe locul fostului templu al lui Isis, fiind destinate a ornamenta Propileele templelor divinităților egiptene Isis (Iseum) și Serapis (Serapeum), din Câmpul lui Marte, temple amplasate foarte apropiat. Templul zeiței Isis a avut o existență foarte aventuroasă la Roma, fiind de câteva ori distrus. Printre cei care l-au persecutat a fost
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Adevărul literar și artistic", la rubrica "Literatura străină", apropie cititorul român de lirica persană, prin traducerea în proză de către Zaharia Stancu, a altor șapte catrene. Nu consider necesar să înregistrez aparițiile, cu începere din 1927, din "Plaiuri dobrogene" ori din "Propilee literare", ale aceleiași lirici persane. Rețin, pentru a-l repune oarecum în drepturi pe Al. T. Stamatiad, anul 1927. În "Ritmul vremii", din noiembrie 1927 și ianuarie 1928, el publică sub titlul Din literatura persană, 140 de mici poeme. Înainte de
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]