255 matches
-
savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ți se aducă aminte, asta este ancheta unei crime. Acum dă-te jos de pe biroul meu și spune-mi ce dracu’ se întâmplă. El sări de pe birou și luă poziție de drepți: — Gottfried Bautz e mort. Omorât se pare. Proprietăreasa lui i-a găsit cadavrul în apartament azi-dimineață devreme. Korsch s-a dus acolo să vadă dacă e ceva pentru noi. Am dat tăcut din cap. — Înțeleg. Am înjurat și apoi mi-am ridicat privirea spre el. Stând acolo, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
stabilit în Pitești, avusese pe aceeași stradă și atelierele, acum naționalizate, ca și casa. Locuiam acolo mai multe familii , ocupam fiecare câte un apartament, chiar și foștii proprietari plăteau chirie la stat, ca și noi. Mi-amintesc de bătrâna fostă proprietăreasă cum a deschis larg geamurile dinspre șosea, la etaj, când a trecut spre București coloana oficială a lui Gheorghiu -Dej, ce fusese în vizită la Pitești. Nu stiam eu atunci, prin anii '60, ce înseamnă aplauzele ei, scandările și... naționalizarea
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
vrea porc în viața ei, de la accidentul cerebral de acum doi ani) se amăgește cu un șoric în colțul gurii. -Spune-i să ți le taie mărunt, că tu n-ai bardă și cuțite ascuțite la oraș! -Lasă, că de-acum proprietăreasa dictează! schimbă vărul stăpânul comenzilor. Trăiesc un sentiment de fericire...nu știu de ce. Mi-am dorit ziua aceasta! Și când eram copil, fugeam printre picioarele bărbaților care-l ajutau pe tata, mai luam câte una după ceafă de la mama, că
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
straturile corespunzătoare de flori. Dio a fost apreciat verbal de proprietari : o doctoriță super și un avocat pe măsură.Soți.Tineri.Cu două fetițe.De porțelan. Iubire, bibelou de.De două ori. Deocamdată. Într-una din seri, Dio singur cu proprietăreasa, pe trotuarul din fața vilei, i-a recitat o poezie : de atitudine. Proprii : poezia și atitudinea! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (36) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 856, Anul III, 05 mai 2013. Drepturi de Autor
DEŞERTUL DE CATIFEA (36) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348030_a_349359]
-
n-a-nceput Că-i spuse doamna-n grabă: “Gata! Sosește soțu-ntr-un minut.” ...Și a compus Neterminata. Mozart La miezul nopții a sosit Și soața n-ar fi zis nimic Dar ruj zărind, a izbucnit În... Eine Kleine Nachtmusik. Beethoven Proprietăreasa-l aborda O dat' pe lună, dar zic unii, Bani de chirie nu avea Și-atunci i-a spus... Sonata lunii. Ravel O probă practică-am dat, când Designer mi-am propus s-ajung, Însă m-au refuzat, spunând Că
ÎNTÂMPLĂRI ŞI AVENTURI RETRANSCRISE-N PARTITURI de DAN NOREA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350564_a_351893]
-
se întoarse acasă rapid. Era Ajunul Bobotezei. Involuntar, amintindu-și de copilărie, începu să cânte cântecele bisericești, pe care le ascultase din fragedă pruncie și care i se păreau atât de familiare. Nicolae avea și o voce frumoasă. În curte, proprietăreasa începu să-și facă semnul crucii cu evlavie. Emil, medicinistul începu să râdă. - Dar ce faci coană Matilda, de te închini așa cu foc? - Păi e Bobotează și vine părintele! Ce, nu-l auzi? spuse femeia. - Ha, ha, ha! râse
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
un borcan gol în loc de unul plin. Am respirat ușurată când am auzit concluzia finală. La câteva zile, când tataie trecut pe la noi, mami i-a spus: -Bine, tăticule, ai adus un borcan mânjit cu untură, de s-a supărat și proprietăreasa când i-am spus că mi-a dispărut untură. -Aoleu, taică, i-a răspuns acesta fâstâcit, nu eu l-am pus; asta este vina Susanei. Ne-am zăpăcit de cap cu atâtea probleme la țară. Am respirat și a doua
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că este Ionel, i-a răspuns tataie cu o voce ceva mai liniștită. -Eu nu plec! am țipat cu disperare și m-am ascuns sub plapumă. Nu vreau la București să mă certe proprietăreasa în fiecare zi și să mă facă țărancă, pentru că nu-i spun sărut-mâna de câte ori o văd! Eu nu plec! urlam. -Taci, tataie, taci, nepoata lui tataie, că ne aud! Și dacă nu este tac-tu?! mă ruga cu voce care
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
clanul lui Bercea atrăgându-l în afacerile lor murdare!... Și se mai întreba mintea mea dacă, dintre sutele de doamne notar care au câștiguri bune, cu care își pot garanta creditele bancare, toate ar fi fost la fel de tracasate? Se bucură proprietăreasa de la Nana de vreo atenție specială, sau are omul acesta, care cândva pretindea că și pe români îi iubește, darul de a aduce răul asupra celor dragi?! Dar nu numai asupra celor dragi: Să ne gândim la toți mărunții birocrați
OMUL CARE ADUCE RĂUL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341590_a_342919]
-
un lavoar și un șifonier care avea pe una din uși o oglindă ovală de cristal. În afară de chirie, pentru cele două fete, părinții mai trebuiau să aducă alimente și lemne de foc pentru iarnă. Hrana zilnică era pregătită de cucoana proprietăreasă. De multe ori, fetelor în creștere li se părea puțină. Bărbatu-său fusese negustor angrosist și când trăia, boier Alexe numai de la el se aproviziona cu zahăr, untdelemn și gaz pentru prăvălia lui. Acum, rămasă văduvă dar încă în putere
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
Întâlnire Între diferitele cărți interioare. În alt roman al său, Perna din ierburi, Sôseki ne Înfățișează un pictor care s-a retras În munți ca să atingă apogeul În arta lui. Într-o zi intră În camera În care lucrează fiica proprietăresei sale care, văzându-l cu o carte, Îl Întreabă ce citește. Pictorul Îi răspunde că nu știe, căci metoda lui constă În a deschide cartea la Întâmplare și să citească pagina pe care Îi cad ochii, fără să știe nimic
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tineri. Acțiunea, simplă și bine distribuită în timp, este plasată în lumea periferiei bucureștene, de unde sunt luate și modelele pentru câteva personaje de fundal. „Oamenii buni” contribuie la izbânda binelui și a dreptății, între aceștia numărându-se Mama Maria, mărinimoasa proprietăreasă a locuinței lui Dan Prună, ușierul Mareș, coana Silvia, preotul, avocatul, medicul. În economia romanului, narațiunea este subordonată dialogului, oferind o lectură ușoară, plăcută, educativă. Câteva cărți pentru copii, adevărate best seller-uri apărute în ediții succesive, se mențin în sfera
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie bărbată” se crede, ba chiar este, protagonista din Pe valea Oltețului. Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară”, asemenea bunicii lui Anton Holban, și se stinge ca o lumânare (Mama Păuța), ori tușa Uțica
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
de sequoia până la ușa de la intrare și un pâlc de eucalipți chiar vizavi. Cucoana care mi-o închiriase cu mobilă cu tot plecase în Idaho ca să stea un timp la fiica ei rămasă văduvă. Chiria nu era mare, fie din cauză că proprietăreasa voia să se poată întoarce când avea chef, fie din cauza scărilor. Îmbătrânise și nu prea mai era în stare să le ia în piept ori de câte ori venea acasă. Chandler nu se mulțumește, așadar, să ne introducă în mediul privat al detectivului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
proprietara casei lui Marlowe nu joacă absolut nici un rol în narațiunea care abia începe, ea devine un personaj de referință, o oglindă în care se reflectă viața detectivului. Într-un fel, evoluția domestică a acestuia depinde de capacitatea sau incapacitatea proprietăresei de a urca scările sau de simpla ei decizie de a se întoarce acasă. Veritabil ritual de luare în posesie a propriei insignifianțe, gesturile matinale ale detectivului construiesc o ramă existențială în care derizoriul pare să fi învins definitiv: Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare divină scrisă pe bolta străvezie. În chioșcul din aleea trandafirilor, un grup de tineri intelectuali minori îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a doua rămâne mereu de mâna a doua; și dacă progresul nu e posibil, prăbușirea, În schimb, odată plecat de la Luarca, era de la sine-nțeleasă, din moment ce oricine care avea cât de cât ceva de făcut Își permitea să stea aici, iar proprietăreasa nu-i stresa cu chiria decât pe cei despre care știa că-s Într-o situație disperată. În acel moment locuiau la Luarca trei matadori, doi picadori foarte buni și un excelent banderillero. A sta la Luarca pe durata sezonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fără să-l privească. Mersi c-ai venit. Nick ieși din cameră. Când Închise ușa se mai uită o dată la Ole Anderson, Întins pe pat cu hainele pe el, fixând peretele. — A stat Închis În cameră toată ziua, Îi spuse proprietăreasa când se-ntâlniră jos. Cre’ că nu se simte bine. Că i-am și zis: „Domnu’ Anderson, de ce nu ieșiți mai bine la o plimbare, pe-o zi așa frumoasă de toamnă?“, da’ n-avea chef. — Da, n-are chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante, el îi rămăsese singurul auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în penultima clasă de liceu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semnătura ei, citeață dar fără emfază: „Marga Popescu - 1945”; ar fi putut să fie „Profesoara Marga Popescu” dar nu era, ceea ce-mi spori considerația fată de ea. Autorul: Bernardin de Saint Pierre. Zâmbii. - Vă mulțumesc, răspunsei, în timp ce blânda mea proprietăreasă se așeză în fotoliul verzui acoperit cu husă de culoare maro, singurul din camera aceea, e vorba de camera cu ferestrele spre curte și bulevardul mic din fata porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]