158 matches
-
până la 10 000 MHz) folosite pentru ''rachete''. d. Ceramic neîncălzit armat silicon-carbid prelucrabil vrac, folosit pentru vârfuri ale prorei pentru ''rachete''. 1C111 continuare 1C111 Carburanți și chimicale constituente pentru carburanți, altele decât cele specificate în 1C011, ca următoarele: a. Substanțe propulsive: 1. Pudră de aluminiu sferică, alta decât cea specificată în Controlul bunurilor militare, cu particule cu diametrul uniform mai mic de 200 μm și un conținut de aluminiu de 97 % pe greutate sau mai mare, dacă cel puțin 10 % din
jrc4712as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89878_a_90665]
-
("pumnul blindat" în limba germană) a fost un aruncător reactiv de grenade antitanc dezvoltat de Germania nazistă și utilizat pe scară mare în al Doilea Război Mondial. Arma consta într-un tub de lansare care conținea explozivul propulsiv și o grenadă antitanc cu încărcătură de tip cumulativ, stabilizată pe traiectorie cu ajutorul unui ampenaj. nu avea recul, era de unică folosință, ieftin de fabricat și simplu de utilizat, fiind construit în număr mare din 1943 până la sfârșitul războiului. Panzerfaust
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
echipă condusă de inginerul german Heinrich Langweiler a construit primele prototipuri, denumite "Gretchen" ("micuța Gretel"). Panzerfaust nu era o rachetă antitanc, ci un aruncător de grenade. Tubul de metal era încărcat cu praf de pușcă. Dimensiunea tubului și greutatea explozivului propulsiv varia în funcție de model. Focosul era stabilizat cu ajutorul unui ax din lemn care avea aripioare din metal (cu o grosime de 0,25 mm) pliate. Acestea se îndreptau automat în momentul în care proiectilul părăsea țeava. Focosul consta într-un amestec
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
înclinat. Primele versiuni nu aveau un sistem de ochire, iar modelele ulterioare aveau un simplu înălțător mecanic cu distanțe prestabilite. Poziția de tragere era atipică: arma trebuia ținută ferm la subraț. Norul de praf și fum rezultat în urma arderii explozibilului propulsiv deconspira poziția trăgătorului. Acesta trebuia să se adăpostească imediat. Jetul de foc care ieșea prin spatele tubului de metal era periculos. Manualele (deseori o simplă foaie cu instrucțiuni și ilustrații) recomandau menținerea unei distanțe sigure de cel puțin 10 metri
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
bâte.. Germania nazistă nu își putea permite risipa de metal, iar inginerii germani au încercat să proiecteze un model care să refolosească tubul de lansare. Spre finalul războiului, s-a încercat folosirea barelor din aluminiu și folosirea nitrocelulozei ca exploziv propulsiv. Producția de aruncătoare de grenade Panzerfaust scăzuse semnificativ în primăvara anului 1945 din cauza bombardamentelor și fiindcă luptele erau duse pe teritoriul german. Cele mai multe unități au fost fabricate în luna decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
echipaje din cauza avariilor mecanice și a lipsei de combustibil. În practică, vehiculele erau folosite în operațiuni strict defensive din cauza mobilității reduse. Vânătorii de tancuri Jagdtiger aveau o rată de foc foarte mică din cauza tunului PaK 44, care necesita o încărcătură propulsivă separată de proiectil. Vehiculul blindat avea doar 40 de lovituri la dispoziție. Trei vânători au fost păstrați până în prezent: În afară de primele 11 vehicule care aveau suspensie Porsche, singura variantă a fost Sd.Kfz.185, care utiliza tunul PaK 43 (de
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
fanii latino ai lui Jenny”. Rick Florino de la "Artist Direct" a recompensat compoziția cu cinci puncte dintr-un total de cinci, afirmând că „puțini artiști pot pune în mișcare ringurile de dans precum ea, dar prin amestecul de ritmuri house propulsive și arome latino arzătoare, Lopez ne-a adus cea mai sexy piesă de vară”. Acesta a continuat să afirme că artista „captează perfect sound-ul de club chiar înainte ca strofele să înceapă. Vocea lui Lopez pulsează cu o energie proaspătă
Papi (cântec) () [Corola-website/Science/322772_a_324101]
-
(din ), denumită și pânză, este mijlocul de propulsie al unui velier sau al unei ambarcațiuni, constituit din mai multe fâșii de pânză rezistentă, numite ferțe, cusute între ele și formând o suprafață asupra căreia acționează vântul, ca forță propulsivă. Velele sunt întinse pe vergi și straiuri într-un anumit aranjament, formând diferite tipuri de greement (în ). Totalitatea velelor unei nave formează velatura. După formă, deosebim: Părțile principale ale unei vele pătrate sunt următoarele: Aceleași părți principale le au și
Velă () [Corola-website/Science/305942_a_307271]
-
delfin sunt realizate pe verticala, ele creează o diferența de presiune (pozitiv dedesubt și negativ deasupra), care generează portanta, propulsând delfinul înainte. Având în vedere consumul energetic de patru ori mai mare al picioarelor decât cel al brațelor, această sarcină propulsivă este preluată preponderent de segmentele superioare. Acțiunea membrelor inferioare este alternativă și se realizează în plan vertical, sub forma unei mișcări de forfecare, având două faze distincte: faza descendentă și faza ascendentă. Faza descendentă, cu rol în înălțare se desfășoară
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mecanism biomecanic asemănător celor din procedeul craul. Ele asigură înălțarea sportivului, facilitând trecerea umerilor peste apă. De asemenea, mențin echilibrul și aliniamentul lateral, corectând deplasările în plan orizontal produse de mișcările alternative ale brațelor. În general se recomandă conservarea forței propulsive a picioarelor, obținută doar prin lovituri foarte puternice, pentru sprintul final în cursa de 100m și partea a doua a probei de 200m. Acțiunile motrice se realizează în plan vertical, numindu-se și „mișcări de forfecare”, care sunt realizate din
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o versiune răsturnată a procedeului craul. Această convingere a apărut după anularea teoriei propulsiei prin rezistență, mai precis, odată cu aplicarea teoriei portanței asupra mecanismului mișcărilor de înot. Biomecanic, și în procedeul spate brațele lucrează alternativ ciclic, iar rolul lor este propulsiv, mișcările desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Astfel, propulsia se bazează pe portanță și nu pe forța de rezistență. Vâslirea descrie un parcurs sinusoidal, asemănător literei S culcat și urmărește păstrarea sprijinului pe
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
de curent în sensul opus înaintării. Vâslirea este uniform accelerată și se efectuează cu „cotul înalt”, peste nivelul mâinii. Mișcările brațelor sunt favorizare de răsucirea corpului în axul longitudinal Structura globală a acțiunii brațelor include următoarele: a) drumul acvatic, acțiunea propulsivă, care cuprinde trei faze: Intrarea brațului în apă și apucarea apei. Brațul pătrunde în apă înainte, lângă cap, cu palma orientată în exterior. Degetul mic intră primul în apă și, prin ușoara flexie a articulației pumnului, se realizează prinderea apei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în exterior, pregătind intrarea în apă. Coordonarea brațelor: Un braț pătrunde în apă, când celălalt braț finalizează mișcarea în jos, cu rol de înălțare și facilitare a rulării corpului în ax. Astfel este posibil ca un braț să aplice forță propulsivă imediat ce celălalt braț a încetat presiunea pe apă sub coapsă. Greșeli: a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațului în apă în exterior sau în interior, peste linia mediană a corpului, modifică aliniamentul lateral și determină o înaintare șerpuită, prin deplasarea bazinului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
suprafața apei, fără rotarea corpului în ax - mâna este scoasă înaintea umărului și corpul se scufundă. Greșelile amintite mai sus, determină dominația în vâslire a forței de rezistență comparativ cu portanța. în acest caz, crește rezistența de formă în detrimentul forței propulsive. 3.2.4. Coordonare brațelor și picioarelor Coordonarea brațelor cu picioarele în procedeul spate este simplă. Se execută șase bătăi de picioare la un ciclu de brațe, fiecărei vâsliri corespunzându-i trei bătăi de picioare. Suita completa a coordonării este
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
necesar un efort suplimentar pentru a le mișca din nou. Mișcarea de propulsie pe care o execută înotătorii, este o mișcare moderată care crește treptat ca 55 forță, pe măsură ce labele picioarelor se apropie de faza următoare. Faza a doua, faza propulsivă sau împingerea, asigură înaintarea și alunecarea pe apă. Pe parcursul extinderii progresive a genunchilor, tălpile presează apa pe o traiectorie semicirculară, ușor în exterior, în jos și apoi în interior, cu presiuni minime în înapoi. Picioarele acționează asemănător elicei unui
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ughiul de atac. În finalul acțiunii, picioarele sunt extinse și adduse (vârfurile depărtate și călcâiele apropiate la poziția inițialăă. Între cele două faze ale lucrului picioarelor se înregistrează un moment de alunecare, mai ales după terminarea fazei a doua. Faza propulsivă este uniform accelerată și se realizează în interiorul liniei umerilor, printr-o mișcare „îngustă”, de strângere a picioarelor, mișcare foarte importantă pentru realizarea corectă a alunecării și înaintării pe apă. Greșeli: aă în faza pregătitoare: - flexia pronunțată a șoldurilor - coapsele sunt
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și creșterea rezistenței de formă; - menținerea călcâielor apropiate și depărtarea genunchilor - determină rezistența crescută la înaintare, propulsia (faza următoareă fiind realizată direct spre înapoi; - depărtarea călcâielor și menținerea genunchilor apropiați - propulsia va fi realizată mult spre exterior; b) în faza propulsivă: - împingerea cu gleznele în exterior - apa este lovită de sus în jos și spre înapoi, fără efect propulsiv; - orientarea asimetrică a picioarelor - unul lovește apa, celălalt o împinge, (este considerată greșeală fundamentală de tehnică, iar sportivul este descalificat); c) pe
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
următoareă fiind realizată direct spre înapoi; - depărtarea călcâielor și menținerea genunchilor apropiați - propulsia va fi realizată mult spre exterior; b) în faza propulsivă: - împingerea cu gleznele în exterior - apa este lovită de sus în jos și spre înapoi, fără efect propulsiv; - orientarea asimetrică a picioarelor - unul lovește apa, celălalt o împinge, (este considerată greșeală fundamentală de tehnică, iar sportivul este descalificat); c) pe mișcarea în ansamblu: - executarea mișcării la o adâncime prea mare sau imediat sub nivelul apei; - mișcări scurte, cu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
adâncime prea mare sau imediat sub nivelul apei; - mișcări scurte, cu frecvență mare și amplitudine mică; - acțiuni inițiate din genunchi - eficiență scăzută care duce la frânarea alunecării; 3.3.3. Mișcarea brațelor Prin traiectoria descrisă, brațele asigură faza de tracțiune (propulsivă), precum și înălțarea corpului pentru executarea inspirației și diminuarea rezistenței frontale. Mișcarea cu brațele se realizează simultan - simetric, pe sub nivelul apei, pe durata a două faze: Tracțiunea - prin flexia articulațiilor mâinilor se realizează prinderea apei. Apa este împinsă spre exterior, în afara
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
depărtarea mâinilor una de cealaltă - în ambele cazuri crește rezistența la înaintare. 3.3.4. Coordonarea brațe - picioare Sunt practicate trei tipuri de coordonări: continuă, de alunecare și de suprapunere. În coordonarea continuă, vâslirea cu brațele începe pe finalul fazei propulsive a mișcării de picioare. În coordonarea de alunecare există un timp de alunecare a corpului pe apă, între finalul mișcării de picioare și inițierea unei noi vâsliri (Fig. 24). În coordonare de suprapunere, pe timpul fazei pregătitoare a mișcării picioarelor (gruparea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
spre înainte pe sub burtă, la o distanță cât mai mică de corp pentru a favoriza alunecarea și înaintarea înotătorului. Când brațele, în drumul lor spre înainte, ajung aproximativ în dreptul pieptului, începe faza pregătitoare a mișcării picioarelor, care continuă cu faza propulsivă după terminarea revenirii brațelor. Faza de alunecare este mai lungă și este însoțită în a doua parte a ei de tracțiunea brațelor specific procedeului bras. În momentul începerii tracțiunii cu brațele, capul înotătorului trebuie să fie la suprafața apei. Greșeli
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brațelor peste apă. În condițiile orientării corecte a picioarelor în ușoară inversie, aceste structuri motrice asigură propulsia - înaintarea și alunecarea înotătorului pe apă. În coordonarea brațe-picioare, la un ciclu de brațe se realizează două bătăi de picioare; prima lovitură este propulsivă, iar a doua asigură o poziție înaltă a corpului pe suprafață apei. Acțiunea picioarelor este simultană și se realizează în principal în plan vertical. Este inițiată din articulațiile coxofemurale și se execută în două faze: aă Descendentă, cu rol de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
frecvență mare și amplitudine mică; - acțiuni inițiate din articulațiile genunchilor; - menținerea genunchilor în extensie - determină solicitarea inutilă a membrelor inferioare. 3.4.3. Mișcarea brațelor Din punct de vedere biomecanic, în procedeul fluture, brațele lucrează simultan simetric. Ele au rol propulsiv, desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Propulsia este dominată de forța portantă, nu de forța de rezistență, iar structura defalcată a acțiunii brațelor este următoarea: aă drumul acvatic, care este propulsiv, include trei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
au rol propulsiv, desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Propulsia este dominată de forța portantă, nu de forța de rezistență, iar structura defalcată a acțiunii brațelor este următoarea: aă drumul acvatic, care este propulsiv, include trei faze: - Intrarea brațului în apă și prinderea apei. Brațele pătrund ușor în lateral, cu coatele în ușoară flexie. Mâinile, înclinate la aproximativ 66 45°, „taie” suprafa ța apei, degetele fiind primele care iau contact cu suprafața apei. Urmează
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]