98 matches
-
intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
întârziere. Era o zi rece de ianuarie, iar cerul de un albastru deschis era punctat cu nori de ploaie deasupra colinelor din Hollywood. În timpul iernii Howard devenea obsedat de sex. Probabil că avea de gând să-l trimită să recruteze prospături pe la drogheria Schwab și la căsuțele figuranților din preajma studiourilor Fox și Universal - fotografii în sepia, cu fete bine dotate pulmonar, goale de la talie în sus. Ofertă de serviciu în folosul Maiestății Sale, da sau nu, apoi contractele păguboase obișnuite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fără multă vorbă și fără milă; așa, Însă, aveau numai de petrecut zece sau cinsprezece ani Într-o pușcărie militară unde urma să fie sodomizați Încă din prima noapte de condamnații mai vechi, care abia așteptau să le sosească oarece prospătură. Le ceruse apoi și le notase Într-un carnețel numele și adresele părinților, pentru ca bunii cetățeni cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la asigurări după un incendiu. Ne-am săturat până-n gât unul de altul. Am ajuns în punctul în care trebuie să ne despărțim, de dragul copiilor. Se uită afară pe geam, spre Central. Vezi ceva acolo care să-ți placă? Ceva prospături? El se mulțumi să dea din cap. Tot ce văd îmi place puțin mai mult. Când ești tu lângă mine. Cea mai periculoasă pantă posibilă. Cineva care-i face pe alții mai bucuroși că sunt cine sunt - tocmai asta visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
La fiecare trei-patru petreceri din acestea sînt așa de golită de substanță că trebuie să sufăr o refacere chirurgicală. — Chirurgul ei este un adevărat arhitect, intervine doamna Redbone. Te interesează arhitectura, domnule Wakefield? — Da, arhitectura adolescenței. — Ah, te uiți după prospătură, oftează Persefona. — Mielul! anunță bucătarul și un miel Întreg la proțap este adus pe o tavă de argint. Trupul brun-auriu zace pe un pat de orez alb; capul, cu ochii negri albiți la fiert și cornițele care de-abia mijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
M-am gândit că nu mergea ceva în patul lor conjugal și, la început, am crezut că acel lucru depindea de Romilde. Știam că longobarzii sunt niște soți grăbiți, dispuși să-și găsească amante și concubine, având mereu nevoie de prospături pentru a ține trează o carne înclinată mai curând spre lene. Iar femeile lor nu-i ajutau, mărginindu-se doar să li se ofere fără tragere de inimă. Ulterior mi-am dat seama cât de mult îi plăceau ei politețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât de cât. — În concluzie, spuse Bruno gânditor, n-a existat niciodată comunism sexual, doar un sistem de seducție lărgit. — Asta da, fu de acord boșorogul, seducție a fost Întotdeauna. Nu era deloc Încurajator. Totuși era sâmbătă, aveau să vină prospături. Bruno hotărî să se relaxeze, să ia lucrurile așa cum sunt, rock’n roll; astfel, ziua trecu pentru el fără incidente, la drept vorbind fără nici un eveniment. Spre unsprezece seara, trecu din nou prin fața bazinului de jacuzzi. Deasupra apei ce murmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să participe la conversație. Mi-aduc bine aminte. Poate că-i place de vreunul dintre actori, sării și eu. Toată lumea făcu un efort să se concentreze pe această idee; în atmosferă domneau speculațiile. —Lisandru e foarte drăguț. Dacă-ți plac prospăturile, remarcai eu. —E drăguț, nu? spuseră Sally și Sophie, aproape la unison. — Îmi plac la nebunie pistruii lui, adăugă Sophie. Oare le face ceva? — Iar i ragazzini 1 care joacă duhurile sunt mortali, observă Sally. —Oricum, Violet n-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întoarcă acasă, până la urmă și-a adus una de-acolo... - Un luzăr. Vezi să nu ajungi că el! - Eu te iubesc... Vorbesc din nou singur. <mia>: hi <vick45>: hi <mia>: chiar ai 45? <vick45>: da <mia>: ce cauți aici? Vrei prospătura? <vick45>: poftim? <mia>: dacă vrei, facem cybersex <vick45>: nu cred că mă interesează <mia>: batrin nenorocit! <vick45>: hi <george>: hi. Ce vrei? <vick45>: nimic. Să discutăm <george>: ești poponar? <vick45>: nu, desigur nu <george>: atunci ce vrei de la mine? <vick45
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai pâlpâie, sub cenușă... dar singur nu o mai pot ține în viață... - Ce spui? Ce spui? Cum adică nu mă mai iubești? De ce? - Nu știu când și cum s-a întâmplat... - Eu știu. De când ești pe mirc! Îți trebuie prospătura! - Nu e adevărat. Poate de când am plecat spre Nord. Poate mai de mult... - Și de ce nu mi-ai spus atunci? Eram încă tânără. Nu mai veneam în Nord. Nu plecăm de acolo... De ce ți-ai bătut joc de mine? Plânge
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
gândit, s-a sfătuit și cu Chirița: - Soro, ce-ar fi să luăm și noi câte un lighean din nisipul primarului? E bun. Roșu. Nisip de temelie. Punem la iarnă morcovii în el, cum dă primăvara îți mai îndulcești sufletul. Prospătură... Baba Chirița, femeie cu frica lui Dumnezeu: - Nu se poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să ne atingem? - Ce stradă? se mirase văduva. Lasă, că-i știu eu pe mincinoșii ăștia. Or să paveze Cutarida când mi-oi vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură, acum, în martie... Alături, Mița moțăia în scaun. O dovedea soarele moale, care intra prin ferestre, toată primăvara asta, care se așeza în lucruri pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poftelor și instinctelor personale. Mereu încearcă să se disculpe pentru dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mie însămi, înlesnită -/ Har Domnului - cu bruma-mi de avere;/ Tot tinerică, zburd nepriponită:/ Nici gelozii, nici sfăzi și-învăpăiere,/ Nici soț să-mi zică: <<Protos eu, muiere!>>/ Căci soții-s sau geloși peste măsură,/ Sau zbiri, sau umblă după prospătură.”971), iar păstrarea onoarei devine pentru personajul feminin cel mai important deziderat („Iar de-aș iubi, o, trudă ce-ar mai fi/ Să-i îmbunez pe cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poftelor și instinctelor personale. Mereu încearcă să se disculpe pentru dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mie însămi, înlesnită -/ Har Domnului - cu bruma-mi de avere;/ Tot tinerică, zburd nepriponită:/ Nici gelozii, nici sfăzi și-învăpăiere,/ Nici soț să-mi zică: <<Protos eu, muiere!>>/ Căci soții-s sau geloși peste măsură,/ Sau zbiri, sau umblă după prospătură.”971), iar păstrarea onoarei devine pentru personajul feminin cel mai important deziderat („Iar de-aș iubi, o, trudă ce-ar mai fi/ Să-i îmbunez pe cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să cred că nu plătesc degeaba un detectiv particular (cheltuieli nedeductibile, că nu-mi dă factură) și că drumurile noastre se vor încrucișa din nou; sper din tot sufletul ca asta să se întâmple undeva pe lângă un pat... Numărul patru, prospătură de o naivitate delicioasă... Am recitit ce-am scris despre el și-mi dau seama că l-am prezentat un pic exagerat: nu era un exemplar masculin chiar atât de remarcabil, dar tinerețea lui îmi părea pe atunci extrem de sexy
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu specimenele din pegra locală îi serveau numai pentru îmbogățirea stocului lingvistic ? Unii dintre ei desfășurau activități lucrative aflate sub lupa acelorași organe care-i anchetau pe disidenți sau îi speriau pe intelectuali, erau micii "bișnițari", mărunții "pești" furnizori de prospătură de ambele sexe (cei mari nu lucrau la nivel local), "traficanți" a tot ceea ce lipsea de pe piață. Relatarea experienței lor (de care erau mândri) putea fi și ea de folos pentru tehnicile de apărare a pielii ("ce pielea mea"), fie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
naudă dasta. Maisie râde și clatină din cap În timp ce Ray pare În continuare stânjenit. Mă aplec și scot un pix din buzunarul de sus, apoi Încep să bat ușor cu el În tăblia din sticlă a mesei. — Ni măcar pentro prospătură tinerică așa ca sergentul de poliție Raymond Lennox, Maisie? Îl măsoară din cap până-n picioare cu privirea pe Ray, care acum pare că suferă Înfiorător. — Îmi pare rău dulceață, acu o fac numai din iubire, nu pentru bani. Las tineretu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zgomot de fond: furtișaguri din magazine și un jaf la o prăvălie de băuturi din Chinatown. Portiera din dreapta se deschise și Johnny Stompanato se strecură În mașină. Bud aprinse luminile de bord. Stompanato spuse: — Sărbători fericite! Unde-i Stensland? Am prospături și pentru tine, și pentru el. Bud Îl măsură din ochi. Bodyguardul lui Mickey Cohen era pe liber de o lună: Mickey intrase la pîrnă, pe motiv de evaziune fiscală, și avea de stat de la trei la șapte ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de hîrtie și se Întoarse la mașină. Văzu un telefon public și, din instinct, sună. Îi răspunse Sid Hudgens: — Hush-Hush, neoficial și cît se poate de secret. — Sid, sînt eu, Vincennes. — Jackie, te-ai Întors la Narco? Am nevoie de prospătură. — Nu, am ceva pe felie la Moravuri. — Ceva bun? Orientat pe celebrități? — Nu știu cît e de bun, dar dacă iese ca lumea, al tău e. — Vorbești de parcă ți-ai cam pierdut suflul, Jackie. Ai tras la măsea? Jack tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vincennes, tu vii cu mine! Traversară gazonul și Millard spuse: — Chestia asta duce la niște tipi pe care Îi cunoști. SÎnt polițist și am intrare la Hollywood. Cunosc o grămadă de lume și știu că lui Max Peltz Îi plac prospăturile. Și ce-i cu asta? Are șaizeci de ani și nu e un criminal. Vom decide asta după-amiază. Tu ești detașat la cazul Nite Owl, nu? Căutați mașina lui Coates? — Da. — Atunci Întoarce-te la cazul tău și să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în care am fi putut descoperi carnea goală și dedesubturile ei. Dar nici cei care făceau almanahurile nu se născuseră ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați din anii ’70), ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câte ceva despre înzestrări (nu de învățătură, desigur). Așa apăreau inventare întregi, carnețele cu „bucăți“, tocmai bune de comparat, împreună cu índicii de performanță. Mica noastră economie erotică funcționa din plin. Împărțeam cuceririle pe categorii, cu expertiza dezinvoltă a lucrătorilor la bursă: „prospături“, „epave“, „adevărăciuni“, „potabile“, „de cursă lungă“, „piese“ (astea aveau valoare numismatică, de colecție). Se dădeau note, calificative, se distribuiau procente, zgârcit sau cu generozitate. Afacerile mergeau înainte. Se tranzacționau femei întregi sau doar segmente din corpul lor: cutare era „prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]