289 matches
-
Ce suntem gata să jertfim?/ Copiii ne vor întreba/ De-un sfert de secol ce s-a dus/ Și s-a distrus tot ce-a fost bun/ Valorile ce astăzi nu-s?/ Am amuți cu toți de-aici/ Ne-am prosterna în fața lor/ O, de s-ar zgudui/ Azi Munții Tatra și-am vedea/ Că se ridică acești eroi/ Ei într-un glas ne-ar întreba: -Cum este țara? Brazda, cum?/ Ce-am scos-o noi de la dușman!/ Pădurile cât au
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
nos!“, referitoare la un nume de neînțeles, aidoma șuieratului unui șarpe. Aruncă Încă o privire În jur. Era cu putință ca nimeni să nu fi obiectat la acele cuvinte? Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta stătea ușor separat de ceilalți, de cealaltă parte a naosului față de dânsul, cu fața Înfundată În glugă. Tocmai când Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și fără veterani, nu-i sunt absolut indispensabili, are la dispoziție o altă armată! Șantajul (pentru că exact asta era, un șantaj) reușește: soldații macedoneni se prezintă umili În fața regelui, cerându-i iertare și rugându-l să le permită să se prosterneze, asemenea perșilor, la picioarele sale. Alexandru acceptă reconcilierea și, În semn de Împăcare, organizează un banchet pentru Întreaga armată, la care participă și el. Când spun „Întreaga armată”, Înțeleg atât trupele macedonene, cât și acelea provenind din rândul popoarelor cucerite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niciodată să tulbur liniștea atât de agitată a acestui demon suprem, pentru că asta pare să fie și, o Doamne, îmi e atât de frică acum de ceea ce văd, încât bietul meu suflet ar face orice să nu moară, s-ar prosterna, poate, dacă eu i-aș permite, în fața acestei Astarte, numai pentru a mă mai lăsa odată să-i văd pe cei dragi. Ce trebuie să fac, demone, ca să uiți că te-am văzut, ca să nu-ți aduci aminte că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din visul meu să strălucească din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți, care tremură și se prosternează în fața zeului extraterestru, de prea-cumplită teamă? Deși nu pot vedea figura acestui temerar aproape-om, el fiind mereu întors cu spatele la mine, intuiția îmi spune că-l cunosc prea-bine. Dar... el să fie? Ce să caute tocmai aici și acum? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
umilitoare poziții, trecând apoi la o gelozie pe care nu o mai Încercasem și la sentimentul de decepție că existența mea de până atunci fusese complet lipsită de plăceri și delicii. Am simțit dintr-odată dorința impetuoasă de a mă prosterna la picioarele acestei femei. Era o dorință pe care o resimțeam atât de viu, oricât aș fi vrut eu să Îi neg realitatea, și asta mă deprima atât de tare Încât Îmi venea să plâng ca un copil Încuiat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
curgeau valuri-valuri, iar influența sa creștea peste noapte. În asemenea momente uita de orice complex și putea să se transforme Într-un adevărat masochist obedient. Doar În momentele acelea ne puteam bucura de o relație sado-masochistă perfectă. Bineînțeles, atunci se prosterna În fața mea În semn de supunere totală. Într-unul din astfel de momente Îmi spuse: — Următoarea femeie e un pic cam serioasă. Am de gând să merg să mă Întâlnesc cu ea la Nagano. Probabil că va rămâne blocată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a hăituit flota regală. închide ochii; brusc, i-a apărut, preț de câteva clipe, acel tăiș strălucitor al satârului din brațul vânjos al gâdelui, gata să-i arune capul la coșul de gunoi al istoriei. deschide ochii; vede aceeași gloată, prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din securea gâdelui, trăsnit de cel mai drag fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea mai dulce voce, ca un cântec de sirenă
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
a altor continente mai mult sau mai puțin unite fii țăruca mea și a altora similari mie gând la gând țăruca mea rănuca mea țăruco! ÎȘI FLUTURĂ PRECIPITAT STEAGUL voi institui mecanismul fervorii și al atâtor alte paronime ne vom prosterna ne vom angrena și pășune vom afla (de lavandă) ne vom suci ne vom încolăci și nu vom ști de ce de aia! un atavism sentimental singurul rămas se topește de dor îmi face cu mâna ca unei bune cunoștințe își
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]
-
hârtia; Dar nu-ți pricepem modestia De-a fi omis...portretul tău!” Chiar și Nicolae Iorga nu scăpase de ironiile sale, atunci când marele istoric începuse a dori și o carieră politică: „Sorbona-ar vrea ca să-l reție, Miniștri-n cale se prostern... Dar Iorga vrea supremație Nu la Paris, ci în guvern”. Cele mai spirituale epigrame ale lui Cincinat ni se par astăzi cele în care era el însuși implicat. Aici se vede candoarea inteligenței sale, mereu vii cu nemăsuratul orgoliu de
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
să nu rezolvi nici una. Pentru unii cântă cucu, pentru alții cucuveaua. • Unu și cu una fac trei. Doi și cu doi pot face cinci. • Are o inteligențăăă... cu totul neieșită din comun. • Întodeauna prezentul a criticat trecutul și s-a prosternat în fața viitorului. • Femeia nu concepe viața fără scandal: e ca un râu care vine înspumat. ---------------------------------------------------------- Prof. Univ.Dr. Florentin SMARANDACHE Gallup, New Mexico, SUA 8 august 2013 Referință Bibliografică: Florentin SMARANDACHE - AFORISME DE VIAȚĂ (IV) / Florentin Smarandache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AFORISME DE VIAŢĂ (IV) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362900_a_364229]
-
a ajunge să conștientizăm prezența lui Dumnezeu. „Când Dumnezeu îmi devine real și când Îi văd caracterul, nu mai am altceva de făcut, decât să spun: „Te iubesc din inimă!” Și de multe ori, la momentul acela, mă ridic, mă prostern la pământ și zic: „Aici e Dumnezeu” și mă închin.” Relatând experiența părtășiei cu Dumnezeu, Iosif Țon ne spune: „Ce este închinarea în duh și în adevăr? Închinarea este actul prin care mă prezint înaintea lui Dumnezeu, mă deschid lui
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
temperatură, umiditate și tot ce presupun ele, eventual poziționarea noastră astronomică în sistemul solar și galaxie. „Steaua e numai una”, părea a fi sloganul la ordinea zilei a galeriei microbiștilor „politici de ocazie” în fața căreia „mătăniile” se țineau lanț, se prosternau pentru supușii Luminăției Sale! Doar contextul, stăpânul și performanța s-a schimbat... Însă, ele, mai puteau încă „sălășui” în imaginația și uneltirile sinistre și debordante ale unora (care nu se puteau rupe de trecut!) - față de care se promitea cât de
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
sunt facute tot cu aceste cuvinte extrem de grave pentru un rom autentic, dar scandaloase pentru urechile unui ne-rom, sau chiar pentru cele ale unui creștin. În India există Shiva Lingam - Penisul lui Shiva pus în templele lor. Indienii se prosternează și toarnă lapte sau ghi, unt clarificat, pe acest simbol/idol creator de universuri, căci nu-i așa, omul îl imită pe Dumnezeu în actul de creație. Sau cum ar zice Tabulă Smaragdină, ceea ce este sus este asemenea cu ceea ce
JURĂMÂNTUL ROMILOR PE PENISUL LUI DUMNZEU SAU SHIVA LINGAM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368769_a_370098]
-
mai mare liniștea, mă reped la tine cu: "bau" și Tu speriată - tipi, apoi fugi puțin, dar te întorci încrezătoare și spui autoritar: "ai întrecut măsura vasal, în genunchi la picioarele mele!' eu din fugă de după tine, îngenunchez și mă prosternez lângă cizmulițele tale de piele și încep să le deschid fermoarul. Cum se dezvelea un pic din pulpa o sărutăm cu patos, cu foc de nedescris, și o mângâi și cobor sărutând. Tu spui: "mai mult sluga netrebnică!" și mai
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
creației, ale credinței: „Te nchini din nou la zeități păgâne/ Când hieroglifa cărții pare mută,/ Când adevărul nevăzut rămâne,/ Iar cerul înstelat refuză, nu te ascultă.// [...] Atunci rămâi uimit privind în jur/ Și nu nțelegi nici ordinea din stele,/ Te prosternezi în fața zeului Așur/ Și cauți îndreptarul vieții între ele”. Sensul căutat, aici și în alte poeme ale lui Vasile Burlui, este substanțialitatea primă, primordialitatea esențială (apa, focul, pământul, vechimea dinaintea vechimii?) identificată în cele din urmă, firesc, în cuvânt. Dar
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
oameni și prostie-i o idilă, Și ne păstrăm indiferența în formol. Pasivă țara mea, ce mai poți decide, Când anotimpu-acesta imaterial, Ți-a programat morbide genocide Și numele ți-a pus sub un dispreț total? Inutil și cras te prosternezi și-n gânduri Chiar când strigătul se răscolește-n toate, În loc s-așezi politicieni în rânduri Și respectuos să îi poftești la moarte. Referință Bibliografică: Convulsii Interioare / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie
CONVULSII INTERIOARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361931_a_363260]
-
gol, înspumată, de pe creste. În fața ochilor se deschide o panoramă unică și protagoniștii rămân muți de uimire și încântare. Perfecțiunea naturii invită însă, la pietate și smerenie, pentru că, atunci recunoști puterea, generozitatea și bunătatea AtotCreatorului și-ți vine să te prosterni în genunchi în fața creațiilor desăvârșite, dăruite omului. A.P.Cehov în piesa „Trei surori” - are o replică formidabilă: „Ce copaci minunați! Viața ar trebui să fie neasemuit de frumoasă în preajma lor!” În fața templului naturii, omul devine smerit. Elizeu are viziunea unei
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
în conul de lumină al raționalității. Meditația lui nu este fronda unui fanatic hotărât să dea lecții de irațiune veacului fascinat de idolul rațiunii, și nici smerenia obtuză a unui creștin habotnic, extaziat de martirul lui Crist și dornic să prosterne omul în fața crucifixului. Pascal a servit rațiunea astfel, avertizând prevenitor că zeificată, ea se degradează și devine incapabilă să reflecteze asupra propriilor margini. Între apologia religiei și apologia rațiunii, el a ales calea mediană, a înțelege ființa umană; exactitatea observației
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
strânși) Și mi-a venit atunci o idee, să-l sparg cu ciocanul de spart piatra. Turbam și eram fericit totodată, și m-am speriat de nebunia mea, căci trebuia să mă bucur de marea mea faptă, și să mă prosternez în fața ei. (undeva departe se aude sunetul unui corn de vânătoare) DOMNIȘOARA POGANY : (rar) Da, Costache, artistul trebuie să fie înțelept în fața operei sale. Pe mulți îi dezechilibrează asta. Am văzut un poet într-un oraș de provincie al Franței
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
oricând înlăturarea lor prin mijloacele convenite, fără ca această „extirpare a răului de la rădăcină” să fie văzută și taxată drept abandonare, deviațiune de o anumită factură și complicitate cu un trecut sau prezent în fața cărora trebuie să îngenunchem sau să ne prosternăm, menținându-le de dragul tradiției și ale unui conservatorism precar, ineficient și periculos de vicios. În peisajul de necuprins al atâtor frământări care pot fi aduse spre „analiză și tratare” în pagina scrisă a publicației de față (iată cum, dintr-o
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
pluie/ensoleillee/De petales de maïs (Pluie de farine de maïs), Cette femme sèche ne se plaint /Jamais ... Elle se nourrit � peine/Courbee sur son tabouret trop baș“(La Veuve ) sau minimalist : Le grand homme tout de noir vêtu/Est prosterne devant la croix enbois/De l'eglise (Le centenaire, le vieil Ilie) . Poeziile scurte, de notație a trăirii cosmice, pregătesc prin cumințenia lor gravă explozia sentimentală a poemelor mai ample, declamative : Le noir absolu/Baisse șes vitres d'argent./Mes
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
lui Marin Sorescu din volumul La Lilieci , un magistral tablou de viață sătească în care țărăncile, la istorisirea lui Lungu, căruia i se arătase Dumnezeu noaptea în pătul, pe când asculta rumegatul vitelor și sta așa în capul oaselor , nu se prosternă, nu bat mătănii, ci-l trag de mânecă pe fericitul care a avut norocul să stea de vorbă cu Dumnezeu, ba chiar îl admonestează pe vinovat că nu i-a relatat despre necazurile comunei, cum le-a crăpat vaca, li
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]