126 matches
-
și până la Târgoviște, orășelul pustiu și Înecat Într-o bură continuă de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Oradea, care se hârjonea atât de veselă cu mine altădată, în bazinul de la Băile Felix, n-a aruncat nici o privire asupra noastră, n-a scos nici o vorbă de răspuns la cele încurajatoare ale noastre, rămânând tot timpul vizitei într-o prostrație dureroasă, prizoniera catatoniei ei statuare, statuie a mizeriei și pustiului uman. Ca personajele lui George Segal. Când s-a vindecat, după tratamentul de lues la care a fost supusă cu succes, mătușa mea și-a revenit complet, aceeași ca și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cea care nu moare niciodată, câtă vreme numele ei trece ca un fulger, într-un zâmbet, într-un nume, într-o amintire.“ 1/1947 I Marți, 9 septembrie 1947 M-am întors de la gară, draga mea, într-o stare de prostrație și de amorțire nemaiîncercată; văd și-acum trandafirii roșii îndepărtându-se, apoi grupul compact fără fețe distincte și apoi pe Marianne , care m a dus cu mașina acasă. Maria și soțul ei au urcat cu noi; am intrat pe urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cea a bulgărilor de pământ pe un coșciug. Nu, crede-mă, suferința omenească nu are limite, iar mijloacele și motivele sunt dia bolice, nemaivăzute și fără granițe. Îmi descopăr, alături de o imensă capacitate de a suferi, și un fel de prostrație, de amorțire a întregului corp: îmi clănțăne dinții, mi se încleștează Erau și rude, întrucât mama Lilei și Luca Mureșan de la Slatina erau frați (iar Luca Mureșan era ginerele Azotei, soră cu EBL). fălcile, mâinile nu mai știu să apuce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adierea altei primăveri”, a Poeziei, a neînțelegerii”? „Neînțelegerea” voită, Încăpățânată, voioasă, eliberatoare? Într’ adevăr, „neînțelegerea” ca o formă a libertății, individuale, bineînțeles, a „desprinderii” de rigidele convenții, limbaje, necesități, o pregătire, În sfârșit, pentru acea postură ce se apropie de prostrația (aparentă!Ă a sfințeniei sau de veselia nemotivată, „stridentă” a copilului etern, ce refuză să Îmbătrânească, să-și „fibrozeze” reflexele angelice ale candorii și ale mirării perpetue... O, avem enorm de multe „de Învățat” de la acei „nebuni” care ne fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-și intențiile și preocupările, simțindu-se complet în largul său. Se poate spune că în mijlocul lor respira aerul de familie. În chip deosebit, se simțea unit spiritual părintelui Berri, care se oferea frecvent să-l substituie în momentele sale de prostrație și de turmentare. Don Calabria profita pentru a se refugia în conventul de la Santa Teresa degli Scalzi, la părintele său spiritual. Se ținea informat despre studenți, despre vocații, ba chiar și despre studiile care se desfășurau în casa camilianilor. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
tuturor acestor scrisori e mereu același: Biserica, sufletele, Împărăția lui Dumnezeu. Nu au multe ocazii de a se întâlni personal. În ultima vizită pe care cardinalul Schuster a făcut-o la Verona, don Calabria se afla într-o stare de prostrație fizică și spirituală. Cei doi amici se întâlnesc. O fotografie îi surprinde în momentul îmbrățișării fraterne. Dar dacă fotograful ar fi sosit cu mai multă rapiditate ar fi putut fixa un cadru singular: cei doi sfinți bărbați, îngenunchiați unul în fața
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decât colegul său, alternează prestațiile bune de la un turneu cu cele catastrofale de la următorul. Despre Irina Spârlea, jucătoare c-un potențial uriaș, de topul primelor cinci în ierarhia mondială, nu pot spune decât că a căzut într-o fază de prostrație totală. Măcar dacă s-ar găsi cineva să-i spună că fără șepcuța aceea oribilă pe cap, de care nu se desparte parcă niciodată, ar arăta mai drăguță. Păcat... Degustător de tenis cum sunt, am rămas frustrat în acest an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frivolități, printre care domină consumarea unei cantități incredibile de țigări ce ard fără întrerupere. Ce timp mai rămâne pentru afacerile publice și private? Această societate nu e oare curioasă să studieze? Plasându-ne în acest unghi, nu descoperim oare motivul prostrației crescânde a claselor înalte? Nu înțelegem oare de ce spiritul de familie e stins, cinstea în tranzacții, atât de rară, plata datoriilor, imposibilă? De ce gustul pentru studiu, practica artelor și a literelor, dreptatea magistratului, integritatea funcționarului sunt virtuți atât de rare
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece restul nopții împărțit între confortul spiritual al religiei (mai puțin eficient) și cel fizic al alcoolului (vulgar, dar eficace): "Până la ziuă, d. Stavrache s-a plimbat pân odaie de colo până colo; s-a-nchinat întruna rugându-se fierbinte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche". Intrigat de manifestarea hangiului, mezinul încearcă să-l scoată pe acesta din starea de prostrație. Atingându-l pe umăr, Iancu provoacă prăbușirea întregii defensive psihice a lui Stavrache, care se lasă înghițit de nebunia violentă: "La acea ușoară atingere, un răcnet! [...] și omul adormit se ridică derpt în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curînd acest grandios mecanism de diversiune și mistificare, pus cu atîta abilitate în mișcare de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și docil, care apoi îl urmează acasă. Gradual, eroul descoperă asemănarea fizionomică izbitoare dintre această pisică și Pluto, similitudine ce merge pînă la identitate. Absența aceluiași ochi nu face decît să stîrnească vechile antipatii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre sine, despre problemele lui, să deschidă un minim canal de comunicare, Bartleby rămîne impenetrabil și imuabil în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil, în plină cădere în prostrație. Privește în gol, dar "vidul" rămîne aici un referent destul de abstract, fiindcă personajul este înconjurat de ziduri și are o perspectivă volens-nolens limitată. Gradual, naratorul descoperă faptul că angajatul său locuiește în birou, refuzînd să dea vreo explicație în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
surprinzătoare și, în mod clar, simbolice a naratorului. Departe de a fi revoltat de acuzația nedreaptă a competitorului, el pare să și-o asume autopunitiv. Aflat în vădită criză de identitate, avocatul aleargă la fostul angajat, rugîndu-l să iasă din prostrație și oferindu-i chiar propria locuință spre supraviețuire. Deși nu ajunge nici acum la vreun rezultat, el continuă să încerce comunicarea, chiar atunci cînd Bartleby va fi închis în faimosul penitenciar new-yorkez din secolul trecut, Tombs. Deși plătește un intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu un guru al artei, așa cum a încercat să pozeze în ultimii ani. Profesionistă, Fanny își strînge grijulie casetele cu înregistrarea completă a secretelor familiei Ludlow și pleacă să-și redacteze devastatorul articol. Cei doi soți rămîn în stare de prostrație, părînd profund depersonalizați. Finalul romanului aduce și morala propriu-zisă a artefactului simbolic, imaginat de David Lodge. Într-o dimineață de duminică, Sam, Adrian și Ellie așteaptă înfrigurați suplimentul Sentinel, cu articolul distrugător al lui Fanny Tarrant. Odată cu ziarul însă, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e legată de identitatea răpitorului: aflăm că acesta și-a pierdut simțul realității în urma unui accident. Că n-a fost de la bun început psihopatul periculos de acum. Tăcerea lui clinică e o consecință a acelui moment de restart. Ca și prostrația în care pare să-l urmeze pe Cezar. E un om înnoit, unul cu memoria, reflexele și discernământul primenite. Pe jumătate inconștient. În aceste condiții, devine tot mai greu de stabilit (cel puțin de la un moment încolo) cui i se
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
din Palatul Victoria, Guvern, Ministerul Sănătății, directorii de spitale etc., etc., ba chiar și din vreo pasăre de noapte aciuită pe la Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
este acea boală mentală al cărei remediu se pretinde a fi" (citat din dulăul Karl Kraus), iar un răspuns, în felul său, a fost chiar dat de către celălalt prieten comun, junele Otto care, pentru a preveni o moarte stupidă din pricina prostrației de după iluminare, a pus mîna de s-a sinucis. Eu n-aș putea și nici nu m-aș încumeta să-ți dau vreun răspuns, dar pot face o mărturisire care, în mod sigur, îi va fi de mare folos Luminăției
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
în fața camerei de filmat și cred că una din scăpările probabil inerente ale regizorului a constat în această confuzie a registrelor. Nu gesturile exagerate redau cel mai bine tensiunea sau soluțiile de avarie, excesive, ci momentele de calm aparent, de prostrație sau cele în care dialogul se înfiripă natural, chiar dacă deceptiv. Filmul are două finaluri ca și cum regizorul ar fi ezitat, unul magistral și unul total neinspirat, adăugat celuilalt. Ultima scenă îi înfățișează pe cei doi în același spațiu însă, chiar dacă aparatul
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
degenerat la fel de negru pe dinăuntru ca și pe dinafară, dedat patimii beției și viciului, care îl descoperise într-o zi pe neașteptate pe Domnul în timp ce curăța interiorul unui coș. Acesta rămăsese în interiorul coșului atât de mult timp, în stare de prostrație, încât prietenii lui crezuseră că a leșinat acolo. După mult chin, au reușit să-l convingă să iasă; chipul, au afirmat ei, care abia i se vedea de funingine, îi strălucea de parcă ar fi fost un înger. A început să
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că actualul partid de guvernămînt a și declanșat bătălia împotriva lucrărilor de sculptură din centrul Călărașilor, acțiune trecută ca atare chiar în programul electoral, după cum la fel de rapid l-
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
bărbat, are, pe drum, o criză pe jumătate extatică (își imaginează o scenă pe Sfântul Munte), pe jumătate clinică, se pierde într-un orășel nenumit (și, în fond, oarecare), pentru a fi în cele din urmă recuperată și adusă în prostrația maladivă din care plecase. Dacă experiența i-ar fi sedimentat lui Florin Lăzărescu simțul echilibrului (pe care părea să-l posede până acum), cu totul altfel ar fi arătat, cred, acest roman de maturitate.
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
în imprimarea pe bandă a unei vieți care nu duce lipsă de constrîngeri. O voce stăpînită, de om care a înțeles din vreme că pentru vise poți să nu suferi doar dacă nu le ai. Amestecul ciudat de cumințenie, chiar prostrație, și cerbicie întîlnit, îndeobște, la copiii crescuți printre maturi stînjeniți de curiozitatea lor devine, cu timpul, rutină obosită și obositoare. Dublată de încăpățînarea de-a crede că, pe lîngă drumul ales, nu mai șerpuiește altă potecă: ,Era primul roman al
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
nu este că Grigore fură ouă, ci că aceasta este aventura vieții lui, iar că pușcăria pe care urmează s-o facă este aceea a unui găinar mărunt, așa cum aventura celor doi tineri reflectă imbecilitatea concetățenilor lor, starea generală de prostrație a unei societăți redusă la reflexe pavloviene. Niciunde nu există posibilitatea excelenței, "răii" se văd reduși la niște marote, actele lor infracționale devin niște eboșe nefericite, simulări impardonabile prin meschinul lor, ele maschează un bovarism care se descarcă compensatoriu în
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]