264 matches
-
la care a lucrat, cu intermitențe, peste două decenii: „Uite, să-ți spun ceva ciudat în legătură cu Marilyn: era foarte, foarte, foarte timidă și speriată. Dar era și foarte, foarte deșteaptă. Oamenii o luau peste picior, crezând că e o blondă prostuță. Dar ea era foarte perspicace. N-o puteau prosti prea mulți, deși ei își închipuiau că o prostesc tot timpul. Însă, știi, Marilyn era doar o fetiță. Adică, din punct de vedere emoțional, era asemeni unei fetițe de unsprezece ani
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
prins în coadă, și semăna puțin cu Elvis (sau cu Daniel Iordăchioaie, pe vremea când semăna un pic cu Elvis). EL, după care suspinasei în taină tot liceul, dar... na, era ocupat cu o tipă de la a XII-a B, prostuță și cu sânii mari, de care s-a despărțit taman înainte de bacalaureat, ceea ce l-a ajutat să vadă, la bal, ce ochi mișto ai și să te invite la un dans de neuitat pe o piesă leșinată, dar extrem de romantică
Dragostea durează până la întâlnirea de 10 ani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18573_a_19898]
-
bagi pe gât pe gheiuțul asta? - Păi... N-ai promis că weekendul asta suntem romantici? - Așa, de-acuma? Pe stomacul gol? - Bine, când începem? - Ce să-ncepem? - Să fim romantici. Când începem să fim romantici? - Suntem deja, nu mai fi prostuța. - Fără Michael Buble? Nu se poate! - Romantic înseamnă să mergem doar noi doi undeva. - Nu! Romantic înseamnă să bem vin roșu, să ne pupam și să dansăm pe Michael Buble, înconjurați de petale de trandafir, baloane de săpun și lumânărele
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
-i dai restul corect, de ce să n-o faci? Mi-a trecut prin cap să mă întorc și să-i bat obrazul, dar n-am trecut la fapte. Asta e, o să-l las să trăiască cu impresia că sunt mai prostuță, așa... Oricum n-o să ne mai vedem niciodată.
Și datoare, și cu banii luați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19224_a_20549]
-
de argint , până hăt... Râsul tău - zurgălăi, și bătăi - hohot alb rotunjit din omăt! Până la vară, cine-o s-o-nvețe pe iarnă, cum să țese-n minune aleasă izvoarelor suflarea dantelei pe sân de mireasă. Până la vară, iarna-i prostuță de n-ai s-o înveți, nespălată va fi, cu zăpada-i murdară peticită-n noroi și bandaje de viscol turbat și îngheț. Până la vară, trebuie să-nvăț și primăvara cum să te-mbete, dar din ce, să nu știi
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
italieni în costume din Campagna, stând în diferite atitudini pe treptele unei biserici romane. — Asta faci acum? l-am întrebat. — Da. Îmi desenez modelele și aici la fel de bine ca și la Roma. Nu vi se pare frumos? întrebă dna Stroeve. — Prostuța asta de nevastă-mea mă socotește un mare artist, spuse el. Râsul lui cu aerul de scuză nu-i ascundea deloc plăcerea pe care o simțea. Ochii lui zăboviră asupra tabloului. Era ciudat că simțul său critic, atât de exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a privit detașat cum În scenă intră o fată. Câteva replici, intrându-i În urechi, i-au ciupit o cordă discretă a memoriei. Unde...? Când...? Pe urmă parcă a auzit alături o voce șoptind, o voce dulce, vibrândă: „Of, ce prostuță mai sunt! Te rog, atrage-mi atenția când greșesc“. Răspunsul a venit instantaneu sub forma unei imagini vii, radioase, a Isabellei. A găsit un spațiu alb pe programul de sală și a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deoarece nu Înțelegea legătura dintre Keiko Kataoka, camera de hotel și vagabondul pe care-l Întâlnea după un an, și mai ales nu Înțelegea care era rolul ei În toată povestea. Prin felul Împiedicat de a vorbi al unei studente prostuțe Încerca să ascundă tocmai această crispare, precum și buna creștere și propria-i forță. Era suficient de puternică pentru a-și dori să afle ce efect aveau drogurile și În ce fel urmau să modifice relațiile dintre ei trei. — Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și a sărutat-o din nou pe gură. Gata, stai să te limpezesc... Io vreau să plec... Vă spun acasă... ce vreți să-mi faceți... - Stai liniștită, fată, că nu-ți fac nimic. Îmi e drag de tine, de ce ești prostuță și nu înțelegi? - Io nu sunt prostuță... mi-e frică și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
gură. Gata, stai să te limpezesc... Io vreau să plec... Vă spun acasă... ce vreți să-mi faceți... - Stai liniștită, fată, că nu-ți fac nimic. Îmi e drag de tine, de ce ești prostuță și nu înțelegi? - Io nu sunt prostuță... mi-e frică și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în trepidații. Brațele nu o mai ascultau. Atârnau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
răsuna în minte această întrebare, deși intuiam răspunsul... Mama ei a bănuit întrebarea, după mirarea de pe fața mea, m-a luat de mână și a spus: - Băiețel, tu ai fost singurul care a ajuns la sufletul ei, și te iubește prostuța, deși e clar că tu nu simți așa. Te rog, hai și-o vizitează, e ultima ei dorință, doctorul a spus că se stinge azi, mâine... Am rămas cutremurat de cuvintele ei și-mi părea absurd tot ce-i pe
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
profesorii (bărbații!), prin nevoia lor primară de a fi “curtenitori”. Oricât de sclipitoare le era mintea, rar era vreunul care să nu-ți facă vreun apropo mai decoltat...nu conta dacă erai frumoasă sau nu, grasă sau slabă, deșteaptă sau prostuță...”cărniță proaspătă” să fie...așa, măcar de poftă. Îmi amintesc cu emoție și acum “un experiment”. Eram în anul IV. Dacă multe dintre colegele mele încă mai plângeau prin oglinzi din cauza vreunui coș întârziat, eu eram la vârsta și convingerea
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
Recunosc că una din amintirile din copilărie care mă chinuie este cea legată de rolul Maricăi, soția dascălului Macovei, rol pe care l-am jucat în piesa “Sânziana și Pepelea” a îndrăgitului scriitor Vasile Alecsandri. Marica-eu era mare și proastă - prostuțele sunt invențiile noii ere, în care femeia se tot redefinește - iar dascălul Macovei, mic și isteț. Bine că nu ai fost Sânziana că cine știe ce pretenții-stăvilare ai ridica! veți continua cu insistență să mă agresați, Angineriferi Proconsulari Și Dezmăț, călcându-mi
MIGDALE DULCI-AMARE: „O EVĂ PENTRU FIECARE ADAM” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349681_a_351010]
-
Ioana, fata mamii? Uite ce milă-i este mătușii tale de tine! - Mă duce la cămin, tanti Anghelina, izbucni Ioana într-un bocet gros, răscolitor. Mâine plec din sat. Milica rămase stană de piatră un timp. Nu se aștepta ca prostuța asta de nepoată să o demaște în fața tuturor. Maria ieși în față din mijlocul grupului, să o înfrunte pe Milica. - Nu am ce face, oameni buni! Bărbatul meu are două mâini și hrănește deja șase guri. - Te bate Dumnezeu, Milico
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
lucru de nimic, o vietate oarecare în lumea asta nesfârșită. Ce nume poate avea o broscuță? Octavia rămase iar fără grai, cu ochișorii larg deschiși. — Nu pricep, murmură ea. Te cheamă sau nu te cheamă Lina? Cum vine asta? — Of, prostuțo! suspină din nou broscuța. Ce știi tu! Tare ești micuță... Stătu o clipă pe gânduri, apoi se înălță cât putu de sus pe piciorușele ei zvelte și, cu una din lăbuțele din față, o prinse pe Octavia de mână. — Hai
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și bulbucați. — Să redevin ce-am fost. Ar fi și timpul. După calculele mele, au trecut aproape o sută de ani... O sută de ani! exclamă Octavia. E mult o sută de ani? Broscuța izbucni în râs. — Of, of, of, prostuță ce ești, zise ea. Firește că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
soarelui! - Bine, dar el mi-a spus că eu sunt cea mai frumoasă floare de pe pământ! - Ha! Ha! Ha! Nu te vezi cât ești de urâtă? - Mi-a spus că ochii mei sunt cei mai frumoși! - Florile nu au ochi, prostuțo! Floarea cea urâtă a tăcut. Poate am visat. Dar era atât de fericită. Ce vis frumos! Pentru că mi-a fost dat mie să-l trăiesc, știu ce voi face, și-a spus floarea. Am să beau mai puțină apă din
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365524_a_366853]
-
șef de birou, ceva în genul ăsta... - Aha! De aia lucrează și noaptea. Se fură mai multe mașini noaptea decât ziua, presupun. „ O fi sau nu așa, nu sunt sigură, dar trebuie să liniștesc fata asta. E așa de credulă, prostuța de ea! Cum naiba o fi reușit omul ei să-i elimine curiozitatea? Presupun că ea a încercat vreodată să discute cu el... Ori, poate cu teama că-și dă de gol tatăl, s-a abținut și strânge în ea
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
dus la petrecere. Inginerul Marcu i-a deschis ușa și a îmbrățișat-o cu tandrețe, ca un frate mai mare, pentru că îi era dator, el nu uitase, și i se schimbaseră și sentimentele, nu o mai privea ca pe o prostuță bună de mototolit prin vreo pădurice, nu mai făcea el greșeli d-astea, Adelina îi dăduse o lecție, deși se mai înfioara încă atunci cînd își amintea cum stătuse în genunchi în fața ei, dar își reprima repede aceste amintiri, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
spus ceva. Zâmbește! Hai... În curând vei avea nunta și... -Nu sunt sigură că vreau să mă mărit. -Ce?! -Vlad s-ar putea să nu fie persoana potrivită. Poate m-am înșelat? -Ce-i cu tine? -Nu știu. -Hai, nu fii prostuță. E doar teama dinaintea nunții. -Nu știu, Liviu! Chiar nu știu... îi spune Mona și plânge cu capul pe umărul lui. -Ascultă! O să mergi cu mine la București. Trebuie să-ți aduni gândurile și cred că ar fi bine să
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Impact > Relatare > +,- SAU = REFLECȚII - JOCURILE FOAMEI (3) Autor: Olivia Dumitru Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Idealul feminin (rolul ei) 1. (-) Prostuța cu selfie și buze țuguiate Se admira, se crede fermecătoare, face victime printre bărbați. Succesul se măsoară în „selfie”, ce încântată sunt de mine și ce ma admira prietenii! Pe aici găsești fete de 10 ani care își permit păpuși
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]