104 matches
-
joace de-a baba-oar ba Deschid fereastra și întuneri- cul năvălește în lume Doamne de unde atâtea nopți obraznice în versurile mele de dragoste Îndră gostiții râd Hei-rup Mugurii plez nesc poetul peste degete Nu pe-a colo vine lumina prostuțule Costel Zăgan , Erezii de-o clipă Referință Bibliografică: EREZIE DE PRIMĂVARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 795, Anul III, 05 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EREZIE DE PRIMĂVARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345534_a_346863]
-
mijloc și în final poposi pe fesele tari ale fetei. Dându-și seama ce face, bărbatul își corectă gestul imediat, stârnind un zâmbet complice al partenerei, care ridică capul și-l privi insistent în ochi. Parcă dorea să-i spună: - "Prostuțule, lasă-le acolo unde au coborât singure. Vreau să le simt forța cum îți simt virilitatea ce mă împunge atât de plăcut în abdomen." Se lipi și mai tare de el. Văzând răspunsul fetei, lăsă totul în voia sorții. Știa
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-i o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucă Silviu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. S-a ridicat și din pat, s-a îmbrăcat și s-a îndreptat către bucătărie. A deschis ușa frigiderului, scoțând
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-i o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucă Silviu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. S-a ridicat și din pat, s-a îmbrăcat și s-a îndreptat către bucătărie. A deschis ușa frigiderului, scoțând
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești, măi ? Băiatul vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și adă două căldări. Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia. Băiatul lui Dumitru Ciursă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până și față de fratele său mai mic. Of! Cornelius! Prostuțul de el. S-a afișat în public, ca și Scaurus, cu o femeie măritată. Răsuflă cu putere pe nări. Și nu cu o femeie oarecare. Cu Iulia, sora ei, nepoata lui Augustus. De asta s-o fi dus în bejenie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pălit cu adevărat, și dacă da, de ce. ― Știi că am fost acolo, spune el cu precauție. ― Nu, nu știu, spun eu, complet bulversată. Adică ce se petrece aici? ― Credeam că ți-am mai spus că am fost acolo. ― Nu, prostuțule, râd eu ușurată, dându-mi seama că e doar imaginația mea și nu se petrece nimic ciudat. Nu mi-ai spus. ― A, păi, credeam că ți-am spus, spune Brad, după care adaugă: Am fost la deschidere. ― Nu, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
caute broscuțele în lift? - întreabă, iarăși mama și tata. Nu știu. Așa mi-a spus Sorina - vine răspunsul lui Sorin. Cine? Sorina, surioara mea. Zicea că, ori de câte ori nu sunt cuminte, vine broscuța de la lift. Dar, acolo nu-i nici o broscuță, prostuțul tatii. Ba este, că am auzit-o eu cum bătea în ușă. Și a venit și aici, în cameră. A bătut în tablia patului Sorinei, înainte să adorm. Fetița lasă ochii-n jos. Și, pentru că simte că mama și tata
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aproape răgușită, când rosti: - Dar eu nu sunt Lesley Craig. Lesley Craig este un om de cincizeci de ani care și-a pierdut un picior în 1944. Ea păru să nu observe tonul încordat, nefiresc al vocii lui. - O, Les, prostuțule, spuse ea. Nu înțelegi? Ești un caz medical celebru. Ai fost găsit rătăcind pe marginea unui drum, fără memorie, fără să ai habar cine ești. Ai fost luat în primire de doctorii unei fundații înstărite și ți s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cine pe cine știa și cine ce știa. Danny le rupse pe toate cu o privire languroasă. — Hai să nu plecăm nicăieri. Ce zici? Claire zise: — Așa mă gândeam și eu. Vrei să vezi un film? — Ai un televizor? — Nu, prostuțule, am o sală de proiecție. Danny zâmbi timid - proletarul Ted copleșit de obiceiurile hollywoodiene. Claire îl luă de mână și îl conduse prin bucătărie într-o încăpere cu pereții acoperiți cu rafturi pline de cărți. Doar peretele din față era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Pereira. — Tra, la, la! Eu sunt! Cei din jurul mesei rămân în tăcere. — Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu sunt, prostuțule! Te întreb din nou, cine ești? — Mi se spune Mica Orhidee, prostuțule, am rămas tânără de la începutul lumii! Îmi place să mă distrez! Îmi place distracția! Distracție pentru mine și pentru tine! — Te rog, spune-mi, se aude vocea domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hey, la! Ce distracție! Așa de întunecați, așa de posomorâți, de ce sunteți supărați? Domnul Shvipuri vorbește cu glas tremurat. — Spirite! Cine ești? — Cine sunt? Cine sunt? Eu sunt, prostuțule! Te întreb din nou, cine ești? — Mi se spune Mica Orhidee, prostuțule, am rămas tânără de la începutul lumii! Îmi place să mă distrez! Îmi place distracția! Distracție pentru mine și pentru tine! — Te rog, spune-mi, se aude vocea domnișoarei Garnier. Este bine acolo? — Foarte bine! Numai lumină și fericire. Bucurie, tra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brățările ei (de la poporul Fotse din Africa, un dar de la tatăl ei), ci ideile ei despre degenerescența europeană. Nu poate înțelege cum cineva care arată astfel, poate simți așa. — Dar tu... noi nu avem o influență civilizatoare asupra celorlalți? — Johnny, prostuțule, civilizația este problema! Ne sufocă! Am uitat cum să simțim. Noi, știi, am pierdut legătura cu pământul. Ar trebui să distrugem totul, să ne întoarcem la trăirile emoționale primitive, să alergăm goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Star și-i spune ceva prietenul ei care râde. Jonathan îi privește, dar Star nici nu-i observă. Ascultă ca vrăjită muzica. — Nu-ți produce un tremur interior? Este atât de trist! Nici nu știi cât au suferit. — Cine? — Negrii, prostuțule. Ei nu sunt ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
generație, din aceia care trebuia să ceară voie unui picior ca să-l poată mișca pe celălalt. Împinse câinele care venise să-l salute, lăsă violoncelul unde se nimeri și se Întinse pe pat. Învață, gândea el, Învață o dată pentru totdeauna, prostuțule, te-ai purtat ca un imbecil desăvârșit, ai dat Înțelesurile pe care le doreai unor cuvinte care la urma urmelor aveau alte sensuri, și nici chiar pe acestea nu le cunoști, nici nu le vei cunoaște, ai crezut În surâsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să-mi cumperi alții... sau te împiedică să ejaculezi pentru că sunt ai mei? Nici vorbă! Atunci, hai! După ce am terminat, Midori mi-a examinat sperma. — Maaaamă, ce cantitate! spuse ea, admirativ. Cam multă, nu? — Nu, e bine, nu mă deranjează. Prostuțule! Scoate din tine câtă vrei, spuse ea, râzând, și apoi mă sărută. Seara, Midori s-a dus la cumpărături prin apropiere și mi-a pregătit cina. Am mâncat tempura, mazăre, orez și am băut bere, la masa din bucătărie. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trupul, inima, sufletul, asemeni unui soare, din fața căruia nu poți, nu ai cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede s-au îmbrățișat,îndelung; s-au sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din stînga lui îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce să te ascunzi. Poți pune rămășag pe ce vrei că acum își zdrobește mintea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declară pe un ton important: ― " Nu credeți că necunoscuta ar putea fi doamna Melania Lupu?" Reveni la vocea normală chicotind: Fii convinsă, fetițo, aici, domnul Raul Ionescu aproape va muri de râs. Îi va vorbi în primul rând de glas ― prostuțul nu știe că acesta îmbătrînește cel mai târziu ― care aparținea unei femei dure și cam grosolane. Cu totul altceva decât bleaga de Melania... Ce să mai discutăm, lucrurile sânt clare, nu merită să pierzi timpul. Gîndește-te bine însă la scăpările
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cânți la trompetă În oraș. Stăpânul casei ne-ar da afară. Așa că să Începi s-o cam uiți. Dacă chiar ai pasiune pentru muzică, o să te dăm să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți dai seama că zilele grele au trecut?“ A doua zi Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ce șanse crezi că avem să ieșim În oraș la cină, În seara asta? Îl Întreb pe Dan cînd sîntem singuri la noi În camera, unul avînd gijă de Tom, iar celălalt făcînd duș. — Cine? Tu și cu mine? Nu, prostuțule! Noi! Toată lumea. Crezi că ai tăi s-ar supăra? Dan se Încruntă. — Ca să fiu sincer, cred că există posibilitatea asta. Știi, e prima seară pe care o petrecem aici și probabil că vor să-i cunoască mai bine pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-mi! Se freacă de piciorul meu. Uah! ( Se aude un mârâit docil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]