257 matches
-
catena J) nu au omologie structurală cu imunoglobulinele, dar au funcții importante în polimerizarea imunoglobulinelor și în transportul lor prin epitelii, condiționând prezența acestora în secreții: salivă, sudoare, secreția nazală, secreția mamară etc. Imunoglobulinele umane sunt compuse dintr-o componentă proteinică (82-96%) și o componentă glucidică (4-18%). Ele reprezintă aproximativ 20% din totalul proteinelor plasmei sangvine umane. Puse în geluri poroase de agaroză, împreună cu alte proteine serice, în condiții ionice și de voltaj selective, majoritatea imunoglobulinelor migrează împreună cu proteinele C-reactive
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în ser, în formă monomerică, tetracatenară și reprezintă doar 0,004% din imunoglobulinele serice totale. IgE are o funcție clinică semnificativă, prin legarea cu ajutorul regiunii sale Fc la receptori de înaltă afinitate de pe mastocite și bazofile. După expunere la alergeni proteinici, relevanți, din copaci, ierburi, buruieni, hrană, veninuri de insecte, anticorpii IgE de pe mastocite devin cross- lincați. Aceasta declanșează producerea și eliberarea de mediatori vasoactivi, cum ar fi histamine, prostaglandine, leucotriene, care pot induce reacții hipersensibile tip I imediate, atopice, ușoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a promotorului și activarea sa cu specificitate de stadiu târziu în dezvoltarea celulei B depinde de interacțiunea unui motiv kB cu proteina NF-kB. Factori transactivatori ai genelor imunoglobulinice sunt reprezentați de diferite proteine cu specificitate pentru secvențele genice imunoglobulinice. Factorii proteinici necesari asamblării mașinăriei de transcripție în vecinătatea secvenței TATA și a situsului start transcripțional sunt transactivatori tipici. În plus, promotorii bazali din genele pentru catenele grele și pentru catena ușoară de tip κ necesită pentru activarea lor o proteină cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
conține o regiune bogată în cisteină, în jumătatea N - terminală și care reprezintă un relict al unor domenii de legare la ADN, de tip Zinc finger. Pentru proteina RAG2 nu a fost evidențiată nici o omologie semnificativă cu vreo altă secvență proteinică. Genele RAG1 și RAG2 au fost clonate și exprimate în bacterii și în celule de insecte, infectate cu Baculovirus, ca proteine insolubile, astfel că nu au putut fi studiate suficient din punct de vedere biochimic. Nu este clar dacă se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sisteme recombinaționale, cu specificitate de situs de tip Int; Gin, FLP etc. (Alt și Baltimore, 1982). O trăsătură comună a acestor mecanisme este calea transesterificării grupelor fosforil din ADN pentru a transfera capetele ADN într-un și dintr-un intermediar proteinic legat covalent. Aceasta conduce la o rearanjare total conservativă, fără adăugare sau pierdere de baze azotate. Sunt cunoscute și alte căi conservative care nu utilizează un intermediar legat la proteină. De exemplu, integrarea fagului Mu are loc printr-un atac
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în buzunarul moleculelor CMH clasa I (fig. 8.6). Nu este exclus ca miile de molecule CMH clasa I întâlnite pe fiecare celulă a corpului să prezinte eșantioane ale tuturor proteinelor sintetizate în acea celulă. Dacă aceste eșantioane reprezintă constituenții proteinici normali ai celulei, nu se înregistrează nici o reacție față de ele, deoarece organismul nu generează celule T cu specificitate pentru molecule self. Apariția însă a unor peptide nonself sau peptide self anormale declanșează mecanismul răspunsului imun. Există așa numita teorie a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
află și alte proteine cu funcții înrudite cu aceea a antigenelor de histocompatibilitate, fiind esențiale în realizarea unui răspuns imun complet și eficient. Genele CMH din toate cele trei clase au structură mozaicată cu exoni și introni, exonii corespunzând domeniilor proteinice ale antigenelor pe care le codifică. În fiecare clasă de gene CMH există multiple gene individuale. Gena pentru β2-microglobulină nu aparține regiunii CMH, ea fiind localizată în cromozomul 2, la șoarece, și în cromozomul 15 (15q21-q22), la om. Produsul polipeptidic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
colaboratorii (1993) să constate că masa moleculară a FcAR de pe eozinofile variază între 70 și 100 kDa, pe când la FcAR de pe neutrofile aceasta variază între 55 și 75 kDa, dar, după îndepărtarea carbohidraților N-lincați, în ambele cazuri, rămâne un miez proteinic de 32 kDa. Autorii au constatat un nivel semnificativ mai înalt de expresie FcAR la eozinofilele persoanelor alergice, față de persoanele sănătoase, nu însă și în cazul neutrofilelor. Prin tehnica hibridizării moleculare in situ, Grundy și colaboratorii (1989) și apoi Le
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
moștenite din linia germinală. Genele specifice Ir au fost identificate prin determinarea răspunsului imun la un provocator antigenic restrict, utilizându-se antigene cu heterogenitate structurală limitată de tipul peptidelor sintetice, antigene alogenice precum alotipuri imunoglobulinice și doze reduse de antigene proteinice heterologe de tipul serumalbumină, ovomucoidină și lactat-dehidrogenază. Controlul genetic al răspunsului imun este de acum bine evidențiat la oameni, șobolani și găini. Genele Ir sunt dominant-autozomale sau pseudodominante. Lincajul genelor Ir cu locusul H-2, la șoarece, a fost evidențiat de către
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care apar în cursul embriogenezei, având importanță vitală în aprovizionarea țesuturilor embrionare cu oxigen. Hemoglobina reprezintă pigmentul respirator din sânge, fiind o heteroproteină, mai exact o cromoproteină care are o greutate moleculară de 66 000 2000 Daltoni, prezentând o componentă proteinică - globina și o componentă prostetică, de natură porfirinică - hemul. La adult, hemoglobina umană este un tetramer alcătuit din două catene polipeptidice de tip alfa (α) și două catene polipeptidice de tip beta (β ), astfel că formula stoichiometrică este α2β2 (fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
perioade evolutive, de unde s-au dedus unele modele evolutive interesante precum este cel prezentat aici. Astfel, s-a dedus a fi existat o rată rapidă de substituții de nucleotide în etapa în care gena ancestrală a globinei al cărei produs proteinic funcționa ca monomer a evoluat în gene care dirijau sinteză de polipeptide care au funcționat prin asociere mai întâi în dimeri și apoi în tetrameri în hemoglobine mai eficiente în fixarea și transportul oxigenului molecular. Aminoacizii substituiți în cadrul acestei „explozii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
momentul decisiv al elucidării naturii moleculare a acestei maladii ereditare, datorat celebrului chimist american Linus Pauling, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii secundare în α-helix a proteinelor. Pauling introdusese, pentru prima dată modelarea, în stabilirea structurilor chimice ale macromoleculelor proteinice, abordare care s-a dovedit decisivă și în realizarea celei mai mari descoperiri din biologia secolului XX - modelul de structură secundară bicatenară, dublu-helicoidală a ADN - datorată lui J.D. Watson și F.H.C. Crick, M. Wilkins și Rozalind Franklin. Însuși Linus Pauling
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a genei hemoglobinei anormale, pentru care purtătorii caracterului de celulă falciformă la concentrație scăzută de oxigen (caracterul sickling) erau heterozigoți. Textul original redă această concluzie astfel: „Această investigație relevă în consecință, un caz clar de modificare produsă într-o moleculă proteinică de o schimbare alelică într-o singură genă implicată în sinteză”. Această concluzie a fost formulată în anul 1949, independent unul de celălalt de E.A. Beet și J.V. Neel aceștia precizând că alela mutantă apare în condiție homozigotă (βSβS) la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
60 de peptide, care au fost separate pe hârtie într-un evantai bidimensional, prin electroforeză, într-o direcție și prin cromatografie pe hârtie, într-o a doua direcție. Aceasta este metoda amprentei moleculare sau în terminologia anglo-saxonă fingerprinting al analizei proteinice. Astfel, s-a dovedit că hemoglobina din celulele falciforme prezintă peptide identice cu cele din hemoglobina normală, cu excepția unui singur peptid. Analiza ulterioară a dovedit că peptidul diferit la cele două tipuri de hemoglobină, se deosebea printr-un singur aminoacid
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
depuneri de calciu, datorită hipercalcemiei, proteinuriei, schimbarea pH-ului urinar prin infecții. 2) Complicații neurologice - sunt frecvente și variate complicații prin compresiune; ele se datorează fracturilor și prăbușirilor vertebrale, care dau fenomene de pareze sau paralizii. Infiltratele tumorale, amiloidice sau proteinice la nivelul rădăcinii nervoase sau dea lungul traiectului nervilor periferici pot da fenomene de radiculite sau nevrite, care constituie uneori primele simptome de boală. 3) Complicații infecțioase - infecțiile pulmonare apar frecvent la bolnavii cu mielom multiplu și se manifestă prin
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
hipermetilarea), dar și modificări ale histonelor: acetilare, metilare, fosforilare, ubicvitilare etc [161]. Metilarea ADN determina modificări ale funcției genelor, care nu se datoreaza modificărilor secvențelor ADN [162]. Cele mai studiate aspecte constau în hipermetilarea promotorilor, care conduce la pierderea expresiei proteinice și „tăcerea” întregii rețele de gene antineoplazice: p16, E-caderina, p15, SOCS1, RIZ1 [163, 164]. De fapt, procesul de hipermetilare se produce la nivelul a numeroase gene implicate în carcinogeneza, nu numai in supresie tumorala dar și în proliferare și apoptoza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
altor teste. Sunt detectați prin utilizarea de anticorpi monoclonali care reacționează cu mucinele prezente în celulele maligne pancreatice și care sunt eliberați în circulație [148]. Din punct de vedere structural conțin aproximativ 80% carbohidrați și au un rest ceramidic sau proteinic legat de lanțurile oligozaharidice, care reprezintă ținta anticorpilor monoclonali [149]. Antigenul carbohidrat 19-9 (CA19-9) CA19-9 este un antigen asociat tumoral, fiind de fapt un antigen de grup sangvin Lewis sialilat [150]. Prezența acestui antigen în ser depinde de statusul secretor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
în dauna sensibilității sau determinarea sincronă, paralelă a mai multor biomarkeri, metodă care ar crește sensibilitatea cu prețul scăderii specificității [147]. Tabelul 122 sintetizează datele disponibile în literatură. PROTEOMICA ȘI PEPTIDOMICA Dezvoltarea unor platforme tehnologice avansate a permis identificarea componentelor proteinice cu greutate moleculară mică și a condus la o nouă direcție de investigație privind definirea profilului proteinic sau peptidic în diferitele localizări ale cancerului, inclusiv a celui pancreatic [232-234]. S-au identificat numeroase proteine asociate cu adenocarcinomul pancreatic: PGK1 (implicată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
prețul scăderii specificității [147]. Tabelul 122 sintetizează datele disponibile în literatură. PROTEOMICA ȘI PEPTIDOMICA Dezvoltarea unor platforme tehnologice avansate a permis identificarea componentelor proteinice cu greutate moleculară mică și a condus la o nouă direcție de investigație privind definirea profilului proteinic sau peptidic în diferitele localizări ale cancerului, inclusiv a celui pancreatic [232-234]. S-au identificat numeroase proteine asociate cu adenocarcinomul pancreatic: PGK1 (implicată în glicoliză), un component al cromatinei: histona H4, un factor modulator al RNA polimerazei (C14orf166), doi componenți
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
componentei lipidice (trigliceride, fosfolipide și colesterol), sinteza componentei proteice (sinteza apoproteinelor), asamblarea componentei lipidice cu cea proteică și exportul veziculelor lipoproteinice în circulație. Ficatul are roluri esențiale în toate aceste procese. Sinteza componentei lipidice a fost discutată anterior. Sinteza componentei proteinice este discutată pe larg într-o secțiune special dedicată acestui subiect. În cele ce urmează vom puncta doar câteva elemente particulare. Ficatul sintetizează toate tipurile de apoproteine existente în structura lipoproteinelor la nivelul reticulului endoplasmic rugos. Definitivarea structurii acestora (în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
vom puncta doar câteva elemente particulare. Ficatul sintetizează toate tipurile de apoproteine existente în structura lipoproteinelor la nivelul reticulului endoplasmic rugos. Definitivarea structurii acestora (în special procesele de glicolzilare) se efectuează la nivelul aparatului Golgi. Asamblarea componentei lipidice cu cea proteinică se realizează în citosol iar formarea veziculelor secretorii - la nivelul aparatului Golgi. Ficatul sintetizează și eliberează în plasmă VLDL și este una din sursele de producere ale HDL. Celelalte tipuri de lipoproteine se sintetizează în intestin (chilomicroni) sau plasmă (IDL
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
sinteză a albuminei, fibrinogenului și a proteinelor de fază acută. Are un rol esențial în sinteza transferinei, apoproteinelor, factorilor coagulării, a unor factori aparținând sistemului complement și fibrinolitic. Participă de asemenea, la sinteza unor proteine transportoare și hormoni. Sediul sintezei proteinice este reprezentat de reticulul endoplasmic rugos și ribozomi. 2.3.1. Biosinteza intrahepatocitară de aminoacizi se desfășoară după un model universal aplicabil la fiecare celulă în parte. Sursele atomilor de carbon ale aminoacizilor neesențiali provin dintr-o serie de intermediari
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
companii de medicamente de a testa siguranța unor astfel de terapii „anti-adeziune“ ca un preludiu la posibilele experimente clinice viitoare. Cu cîțiva ani în urmă, studiile promițătoare de laborator asupra terapiei cu „peptide“ în tratarea EAE au sugerat că fragmentele proteinice specifice, sau peptidele, ar putea bloca răspunsurile imune anormale și ar putea preveni EAE și indirect SM. Această interpretare depinde de ideea că există doar câteva celule imune specifice (din grupa celulelor T) implicate în boală și că, prin urmare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
citosol sau pe membrana nucleară) și b) Receptorul specific respectiv. Este meritul lui Paul Ehrlich de a fi imaginat în 1895 teoria catenelor laterale și de a fi lansat în premieră ideea unirii specifice dintre un agonist și un receptor proteinic aflat pe suprafața celulei. El s-a inspirat atunci din lucrările chimistului Friedrich August Kekulé von Stradonitz (1829-1896), cel care în 1865 revoluționa chimia organică lansând formula ciclic-hexagonală a benzenului. În viziunea lui P. Ehrlich, așa precum cele șase valențe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se vedea p. 108). Frânele moleculare sunt genele supresoare ale tumorigenezei și proteinele codificate de ele: gena P53→proteina 53 (p.53); gena RB→proteina Rb ș.a.; d) știind că anumite cicline asociate cu kinaze scot din uz frânele moleculare proteinice de tipul p.53, p.21 ș.a., dând frâu liber multiplicării celulare, ne întrebăm în ce măsură un exces de molecule aparținând complexului ciclin-kinazic (CdK) sau existența unei gene anormale ce codifică o proteină analogă ca funcție actinelor, în fine, porțiuni oncogene
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]