255 matches
-
acest gen are încă un public-țintă fidel), este posibil ca floridul delir de persecuție să ascundă efortul de a (re)legitima autohtonismul și a-l adapta la noua situație a României". Raportul cu trecutul al noilor patriotarzi e ambiguu. Unii protocroniști, mai "prudenți", tentează a înregistra curentul în chestiune drept unul... disident, pe care oficialitatea comunistă doar l-ar fi tolerat, corifeii săi fiind în realitate... persecutați. Bunăoară inenarabilul Dan Zamfirescu, care l-a celebrat pe dictator în tonalitățile cele mai
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stânga înseamnă a fi, implicit, ceaușist ? Sunt gata să bag mâna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari." (pag. 84) Chiar li se inventează, mă întreb, asemenea dosare informative celor care, dintr-o perspectivă strict ideologică - pentru că în acești termeni e ridicată, aici, problema - se apropie de stânga ? Am, ca perfect outsider, dubii. Ceea ce
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
cum se numește - calea ferată și locomotiva cu aburi. Aventura sa se încheie în notă burlescă, precum concursurile de azi în care diverși indivizi încearcă să zboare cu felurite obiecte ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un munte de cărbune și ciocanele au bătut fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
Nebunului, gândind că fiul stolnicului s-a tulburat la cap, dar n-a spus nici unul pâs, cunoscân-du-l de șturlubatec și zălud, și zburdalnic". (p. 62) Dacă trenul lui Ștefan poate fi luat ca o săgeată ironică aruncată de prozator teoriilor protocroniste, mai bizar este un episod din chiar primele pagini ale romanului, în care un personaj din secolul al XVII-lea stă pe un butoi și desface tacticos... o sticlă de Cadarcă de Recaș. E drept, vinul de Cadarcă este original
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu cele ale profesorului clujean. Parcurgem un fel de reportaj de front, cu bătăliile duse de scriitori împotriva autorităților și "colegilor de breaslă" transformați benevol în unelte ale regimului. Deși Dan C. Mihăilescu semna texte critice în "Luceafărul", fief-ul protocroniștilor, în bipolaritatea asupra căreia insistă, analizând jurnalul lui Zaciu, el se îndepărtează de așa-zisa "partidă națională". Între naționaliști și internaționaliști, autohtoniști și sincroniști, tradiționaliști și moderniști, susținători ai liniei Marelui Cârmaci și susținători ai autonomiei esteticului, între Eugen Barbu
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
din punct de vedere strict conceptual. Superlativele înlocuiau prospecția autentică, rutina deborda inovația reavănă. A trebuit să se inventeze un Richard Oschanitzky pentru ca jazz-ul românesc să-și asume sincronizarea cu lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
de coeziune". E puțin cam mult, deși istoricul își manifestă o anumită reticență. Supralicitarea originilor intră însă în orice program tradiționalist. S-ar părea că Ion Rotaru își începe istoria literaturii deghizat în Ion Gheorghe. Deși Ion Rotaru nu e protocronist decât în declarații confuze și derutante de conveniență. O spusese destul de alambicat, în 1987, în postfața volumului din prima versiune: "protocronismul este, la urma urmei, o variantă - ce-i dreptul întoarsă, cumva ciudată - un efect al propensiunii sincroniste, un soi
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
Ťsă avem și noi faliții noștri!ť, vorbă ce ne poate apăsa fie și în subconștient" (p. 1008). Contestă posibilitatea de a găsi în literatura română precedențe ale Renașterii și Barocului numai de dragul de a ne sincroniza retrospectiv, apreciind că "protocroniștii noștri par a sări dincolo de cal", anulând specificul evului mediu românesc. Se întreabă în 1987, intrigat de această extindere naționalistă, revendicativă, a protocronismului înspre origini: "De unde își vor mai lua materie protocroniștii noștri? Iată o întrebare! Ei au mers totuși
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
de dragul de a ne sincroniza retrospectiv, apreciind că "protocroniștii noștri par a sări dincolo de cal", anulând specificul evului mediu românesc. Se întreabă în 1987, intrigat de această extindere naționalistă, revendicativă, a protocronismului înspre origini: "De unde își vor mai lua materie protocroniștii noștri? Iată o întrebare! Ei au mers totuși și mai departe, mai adânc în afundul timpului, până la străromâni care, se înțelege și se vede, n-au scris cărțile lor patristice în străromână, ci în latină și în greacă" (p. 1009
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
citate. Astfel apare Neagoe Basarab:"Vechi de secole și cam perimat, testamentul pedagogico-moral al acestuia, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (considerat de unii apocrif) este tradus din slavonă și publicat în ediție științifică abia în 1970. Alonja protocronistă îl repune în drepturi cu atâta vigoare, încât domnitorul-scriitor este proiectat în rând cu Dante, Machiavelli și Baltasar Gracian (Ungheanu), pe care în anumite pasaje îi anticipează, dar îi și întrece, atât din punct de vedere stilistic, cât și în privința
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
că a fost un fost colaborator al Securității? Este piatra de moară a trecutului mai grea decât serviciile, indiscutabile, aduse impunerii unui sistem cu adevărat democratic? Este colaborarea unui astfel de om mai vinovată decât "demagogia pestilențială a diverșilor tribuni protocroniști" din jurul revistei "Săptămâna". Se explică atitudinea radical anticomunistă a lui Sebastian de după căderea comunismului cu o fugă înainte, în ideea scăpării de propriul trecut care, totuși, l-a ajuns din urmă? Iată doar câteva întrebări care se nasc în urma acestui
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
diplomă), și cea de specialitate (căci fără profesori de la alte discipline ne specializăm). E mai puțin limpede ce va face - cam cu aceiași profesori - masteratul. Cum Europa n-a reușit încă această performanță, putem fi mîndri că sîntem, încă o dată, protocroniști! Cu mai bine de opt decenii în urmă, la înființarea Universității din Cluj, Vasile Pârvan spunea că, dacă e ca noua Universitate să devină doar un centru al lipsei de onestitate și de seriozitate, atunci mai bine nu s-ar
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în op.cit.) că a fi împotriva regimului lui Ceaușescu echivala în România comunistă cu a fi european. Iar Noica formase la Păltiniș totuși pro-europeni. Totodată însă, filozoful furniza și argumente prolifice pentru protocroniști. Naționalismul și pro-europenismul lui Noica necesitau o interpretare foarte fină, pentru a-și putea explica conviețuirea. Noica este de altfel prima sursă a unei uriașe confuzii postdecembriste în legătură cu câțiva dintre oamenii de cultură români cei mai importanți în acest moment
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
câte un reziduu al limbajului de toate zilele. Când scrie, testimonial, cuc, el se gândește, pe jumătate, la frecventa, în argou, formulare stereotipă. Când aduce, în sprijinul neadevărului faptic, Partidul, are în vedere, într-o măsură, toate campaniile de îndoctrinare protocronistă de care acesta s-a făcut responsabil. Când rezumă procesul de fabricare a prefabricatelor, denunță de fapt, printr-un raționament cronologic de tip post hoc ergo propter hoc, perfecta gratuitate a strădaniei glorificate. Situația nu e singulară. Astfel de poeme
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
opera poetului "rezonanțe nietzscheene", "afinități cu naturalismul ibsenian, cu estetismul și decadentismul" etc., etc. Dar nu s-ar putea, oare, ca toate aceste "anticipări", fără îndoială, adevărate și legitimate de lectura atentă a operei, să cadă sub incidența unei ideologii protocroniste, vestejită vehement în chiar pagina următoare de către Antonio Patraș? (,Din păcate, figurile de prim-plan ale intelighenției noastre, când n-au avut curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
impus". Bun, Iorga este Voltaire al nostru, G. Călinescu este Sainte-Beuve al nostru, dar ce facem cu omul politic Decebal? A fost român? Nu a fost dac? Ce-l miră pe Cronicar este că astfel de platitudini bombastice și bazaconii protocroniste își găsesc loc, azi, într-o publicație pe care o girează cu prestigiul său o instituție universitară. Dileme și afirmații hotărâte Cronicarul speră că redactorii de la DILEMA VECHE sunt destul de vechi redactori (în sensul motto-ului pus pe frontispiciu) și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
poet scandalos pentru moralitatea tradițională), trebuie să mai luăm în calcul și contextul. În 1982, al doilea an de după scandalul plagiatului lui Eugen Barbu, literatura română se află din nou sub pr+esiunea ideologiei oficiale, care „sponsoriza” din umbră grupul protocronist. Geo Bogza, în ciuda trecutului realist-socialist, se repoziționase pe baricade anti-ceaușiste și devenise, prin rubrica sa din România literară și prin luările de poziție de la Uniunea Scriitorilor, un reper democratic. În plus, o bună parte din poezia sa rămânea interzisă. Volumul
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
jumătate de secol poate sta mărturie în acest sens. Instrumentat în timpul vieții de comunismul în ascensiune, criticul a devenit nu mai puțin util în imediata posteritate, deopotrivă - culmea! - ca interfață a autonomiei esteticului și ca instanță de legitimare a tendințelor protocroniste. După ’90, problematica delicată a relației scriitorului cu politicul sau aceea, mai „elitistă”, a stării istoriei literare azi, îl readuc în prim plan. Sub fanionul G. Călinescu s-au înghesuit de-a lungul timpului mobiluri străine de opera lui, cu
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
ca să se facă iubiți de un Ceaușescu tot mai naționalist; de partea cealaltă, scriitorii necompromiși politic, pro-europeni și liberali. Ivașcu fusese comunist în tinerețe, dar acum se număra printre dezamăgiții de virajul regimului spre dreapta. N-avea cum pactiza cu protocroniștii, dar nici nu-i putea ignora. A avut tactul de a-i neutraliza, lăsându-ne, într-un fel, mână liberă. Nu sunt sigur că exista altul decât el în stare să ducă o politică atât de abilă și, în definitiv
Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5109_a_6434]
-
puși să deruteze publicul deja dezorientat, să trezească instincte bestiale, să pregătească terenul pentru linșaj”. (Reducția celulară, Memorii, Curtea Veche, 2007, p. 147). Simpatiile sale, în lumea literară, au mers către Eugen Barbu și Adrian Păunescu, campionii direcției național-staliniste și protocroniste. Pe Bogza, Jebeleanu, Manolescu, Doidenaș, Hăulică, Paler și alți exponenți ai direcției lovinesciene i-a privit cu antipatie și suspiciune. În conflictele spirituale și valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
nu a dictaturii. Epistolele lui Aurel Dumitrașcu nu au numai o funcție compensatorie, ci și una soteriologic-educativă. Ultragiat în demnitatea sa de scriitor de paginile imunde din „Săptămâna” și de campania de cumpărare a conștiințelor pe care o practica grupul protocronist, poetul îi va scrie o serie de epistole chiar lui... Eugen Barbu. Epistole „încheiate la toți nasturii”, care sună înalt și sobru ca o provocare la duel... și în care se poate citi, totuși, regretul lui Aurel Dumitrașcu că preopinentul
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
tăcut oportun(ist), organele culturale ale regimului - revistele „Săptămâna” și „Luceafărul”, pentru cei care n-au prins anii ’80 - au reacționat cu brutalitate, înfierându-le cu obișnuita mânie proletară. În special volumul Cinci a beneficiat de atenția contondentă a falangei protocroniste. El venea la puțină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest poetic al generației ’80, și a fost urmat, după mai puțin de un an, de Desant, manifestul prozatorilor optzeciști. Totul, într-o atmosferă ce începea să fie marcată de
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
de-abia câte un ciclu, oamenii regimului au sesizat rapid potențialul dinamitard al volumului, care arunca în aer inerții și locuri comune. Și, mai ales, arunca în ridicol literatura oficială, evidențiind- i anacronismul și falsitatea. După ce, ani de zile, echipa protocronistă susținuse că poezia generației ’60 evoluează în mod natural către poezia patriotică a regimului Ceau- șescu - falsificând, desigur, realitatea: stilul înalt și regăsirea tradiției moderne nu au nimic de-a face cu ceaușismul -, ea se vedea contrazisă net de poetica
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
își caută dreptatea în instanță; îi prezintă direct lui Ceaușescu nedreptățile ce i se fac; protestează virulent pentru că un interviu pe care i l-a luat lui Alexandru Andrițoiu a apărut trunchiat; este extrem de combativ în contestarea scriitorilor „oficiali”, național-comuniști, protocroniști etc.; e solidar prin puncte de vedere afirmate public cu alți disidenți, de exemplu Dan Deșliu; publică interviuri incendiare în presa internațională; își clamează statutul de „ostatec de lux” pentru că i se interzice să călătorească în străinătate la invitația PEN
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
mare gaură neagră a bugetului național, așa cum s-a întîmplat de-a lungul timpului cu toate companiile de stat, mai ales cele din minerit. De ce ar plăti contribuabilii 10 miliarde pentru a extrage aur care valorează 7 miliarde numai hipsterii protocroniști ne pot explica. În cazul proiectului actual, statul câștigă 6% redevență din valoarea aurului extras indiferent de costurile RMGC. Poate că celor de la RMGC le merg prost afacerile și le cresc cheltuielile peste venituri însă statul român tot ia redevența
Scenariu: Cât ar produce Roșia Montană administrată de stat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/50840_a_52165]