113 matches
-
procesului” (E. Cioran). Asta Înseamnă că Eliade merge până la rădăcinile fenomenului religios, cultural În genere și Îl Înfățișează cu răbdare, bizuindu-se mereu pe fapte, pe multe fapte, pe fazele devenirii lui. Nu se mulțumește cu istoria unui proces, caută „protoistoria” lui. Este, Încă o dată, un spirit pentru totalitate, apropiindu-se În acest caz, de un model spiritual existent În cultura română. Iorga, Pârvan, Hașdeu și alții merg În sensul acestui model al spiritului. Eliade este „obsedat” de geneze și nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În sensul acestui model al spiritului. Eliade este „obsedat” de geneze și nu gândește decât În perspectiva totalității lumii. Iar la Începuturi se află simbolurile, arhetipurile, miturile. Sunt popoare care n-au avut un Ev mediu glorios, dar au o „protoistorie” bogată În care așteaptă să fie dezlegate marile simboluri. Eliade vrea să refacă unitatea spirituală a omului redându-i dimensiunea cosmică. Efortul lui este de a găsi o cale de acces spre plenitudinea omului, spre „centru” cum Îl numește istoricul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mai mult cu cât acesta a mărturisit: „cred mai mult În viitorul culturii românești, decât În viitorul culturii europene”, sesizând astfel filoane, potențialități creatoare Încă nevalorificate (Destinul culturii românești, I, II, În volumul „Împotriva deznădejdii”, Editura Humanitas, București, 1992 și Protoistoria sau Ev Mediu, În volumul „Drumul spre centru”, Editura Univers, București, 1991). Într-o Europă ce se dorește cât mai Întreagă, opera lui M. Eliade ne poate ajuta mai bine la precizarea identității naționale, pentru că o integrare care anulează particularitățile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
V, 1861, nr. 261-262. Em. Micu XE "Micu" , op. cit., p. 275. Alexandru Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" , „De ce nu duelez cu Buda XE "Buda" Sándor XE "Sándor" ?”, Românul, V, 1861, nr. 232. Vasile Pârvan XE "Pârvan" , Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 265-268; Ion Horațiu Crișan, Burebista XE "Burebista" și epoca sa, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, pp. 16-17. Violeta Cartianu, Urme celtice În spiritualitatea și cultura românească, Editura Univers, București, 1972, passim. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fiind și autorul descoperirii unor stațiuni celebre: Aurignac, 1860, La Madeleine, 1863, Le Moustier, 1864, eponime ale culturilor arheologice paleolitice. Geologul francez Gabriel de Mortillet (1821-1898) este autorul terminologiei care a consacrat Preistoria, cu epoca pietrei (Paleolitic și Neolitic) și Protoistoria cu epoca bronzului și epoca fierului. Eduard Piette (1827-1906), magistrat francez, a fost primul preistorician care a recoltat și seriat o bogată colecție de artă preistorică, devenită nucleul muzeelor de artă mobiliară paleolitică. Avocatul francez Emile Cartailhac (1845-1921) este autorul
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
realitățile: istorice, geografice, culturale, religioase etc. ale Orientului și mai cu seamă ale Indiei antice. Este ceea ce pînă acum, din cîte constat, nu a fost niciodată reliefat. Preocupările sale pentru lumea orientală se conturau încă din studiile gimnaziale, îmbrățișînd preistoria, protoistoria, primele civilizații, civilizațiile: minoică, miceniană, elenă, elenistică și romană, în afară de tradițiile orientale pentru care dovedește o cunoaștere de prim plan. Atare preferință trebuia să se accentueze cînd s-a înscris în 1788 la seminarul teologic din Tübingen. Aici se aflau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
hotărât dacă ele sunt solidare cu un scenariu ritual, reprezintă amintiri ale mitologiei celtice sau ale gnosei hermetice sau sunt simple produse ale activității imaginare. Cel puțin, în cazul romanelor arthuriene cunoaștem tradițiile inițiatice care le-au precedat redactarea, în timp ce protoistoria eventualului scenariu inițiatic, implicat în aventurile lui Ghilgameș, nu o cunoaștem. S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptuiui că gândirea religioasă akkadiană pune accentul pe om. În ultimă instanță, legenda lui Ghilgameș devine exemplară: ea proclamă precaritatea condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturii canaaneene, atât de violent detestată de către profeți. 38 Cf. J. Lindblom, op. Cit., pp. 29 sq., 85 sq. Și G. Fohrer, op. Cit., pp. 225 sq., care citează alte exemple din Babilon și Asiria. Capitolul VIII RELIGIA INDO-EUROPENILOR. ZEII VEDICI 61. Protoistoria indo-europenilor Irupția indo-europenilor în istorie este marcată prin îngrozitoare distrugeri, între ~ 2300 și ~ 1900, în Grecia, în Asia Mică, în Mesopotamia, numeroase cetăți sunt prădate și incendiate; Troia către ~ 2300, Beycesultan, Tarsus și vreo trei sute de orașe și aglomerări în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a încetat până în secolul al XlX-lea. Nu se mai cunoaște un exemplu similar de expansiune lingvistică și culturală de asemenea proporții. De mai mult de un secol, savanții s-au străduit să identifice patria originară a indo-europenilor, să descifreze protoistoria lor și să lămurească fazele migrațiilor lor. S-a căutat patria originară în nordul și centrul Europei, în stepele Rusiei, în Asia Centrală, în Anatolia etc. S-a convenit azi să se localizeze focarul indo-europenilor în regiunile de la nordul Mării Negre, între
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de origine celestă. Cultul focului este un element caracteristic al religiilor indo-europene: numele importantului zeu vedic Agni se regăsește în latinul ignis, lituanianul itgnis, paleoslavul ogni4. Se poate presupune de asemenea că zeul solar deținea un loc preponderent încă din protoistorie (cf. vedicul Sâirya, grecul Helios, vechiul germ. saitil, vechiul slav solnce, toate desemnând soarele). Dar zeii solari au cunoscut o istorie destul de - Vocabula greacă theos nu se înscrie în aceeași serie. Ea derivă dintr-un radical desemnând "sufletul", "spiritul mortului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trebuie uitat, pe de altă parte, că nici o tradiție religioasă nu se prelungește indefinit fără schimbări, produse fie de noi creații spirituale, fie prin împrumut, simbioză sau eliminare. Vocabularul reflectă acest proces de diferențiere și de inovare, început probabil din protoistorie. Exemplul cel mai semnificativ este absența unui termen specific, în indo-euro-peana comună, desemnând "sacrul". Pe de altă parte, în iraniană, în latină și în greacă dispunem de doi termeni: av. spenta/yaozdăta (cf., de asemenea, got. Hails/weih); lat. sacer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
romaine archaiqiie (ediția a 2-a, 1974), pp. 131-146. 8 Ibid., p. 223. Eric Hamp totuși a reconstituit de curând termenul comun pentru "sacrificiu"; cf. JIES, I, 1973, pp.320-322. Religia indo-europenilor. Zeii vedici diferite 9. Pe scurt, încă din protoistoria comună, diversele popoare indo-europene marcau o tendință continuă în a reinterpreta tradițiile religioase. Acest proces s-a intensificat în cursul migrațiilor. 63. Ideologia tripartită indo-europeană Fragmentele diferitelor mitologii indo-europene constituie o sursă importantă. Desigur, aceste fragmente sunt de vârste diferite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace un rol considerabil 27 într-adevăr, "atâta vreme cât vorbește, omul nu poate respira; și își jertfește atunci respirația sa cuvântului; atâta vreme cât respiră, el nu poate vorbi, și își jertfește atunci cuvântul respirației. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Ibrăileanu, Note și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar, să fac ordine într-un chip atât de radical în protoistoria activității mele scriitoricești și critice, dar acum mă întorc și zic: Să fi păstrat acele texte nu ar fi fost tot un semn de vanitate? Și totuși, oricum ar fi, azi regret dispariția lor, iar gestul de-a le fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
produc documente scrise, cu aproximativ 3.000 î.Hr. Aceste limite cronologice sunt diferite pentru teritoriul țării noastre, deoarece cele mai vechi urme despre existența unor ființe umane nu depășesc vârsta de 1 milion de ani, preistoria, urmată la noi de protoistorie, se încheie în mileniul al II-lea î.Hr. Din punct de vedere antropologic și arheologic, spațiul locuit de români a cunoscut procesele similare cu alte regiuni ale lumii determinate de subdiviziunile timpului preistoric: paleoliticul, epipaleoliticul-mezoliticul, neoliticul, calcaliticul-eneolitic și perioada trecerii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
indentifică, transformînd expresia, materialitatea, o monumentalitate subtilă și intrinsecă motivului, la care se adaugă o enormă forță a tactilității, în adevăratul mobil al gîndirii plastice și în sursa reală a creativității. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, lumea vegetală sau diverse obiecte de-a gata, printr-un mimetism dus pînă la halucinație, orice implicare simbolică sau metafizică este cu desăvîrșire exclusă. El nu caută aura obiectelor, nu propune lecturi inițiatice și meta-obiectuale, ci încearcă
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Eminescu, în anii optzeci, în care - totuși blasfemie! - colabora cu marele poet, editorul completînd versurile socotite lipsa. Un amplu capitol, exhaustiv și învățat, doldora de elemente să le numesc tehniciste, dar mereu fermecător și mustind de învățăminte, este cel intitulat "Protoistoria editării" (138 pagini). Oricine vă voi, vreodată, să reconstituie laboratorul manuscriselor eminesciene, tot ce s-a spus în legătură cu acest tezaur de interes național, memoria extraordinară a poetului, care putea, după mulți ani, să reproducă în scris, poeme întregi, ediții realizate
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
să cunoască o revigorare demnă de admirat. E limpede, așadar, de ce pulsiunile în favoarea unficării vin mai degrabă din parte PD-ului, unde voința politică de a demonstra de ce sunt capabili membrii partidului e mai mare decât la liberali. Neavând o protoistorie limpede - e drept, mulți dintre actualii lideri ai partidului provin din structurile inferioare ale PCR-ului -, pediștii trăiesc din pura voință de a-și demonstra competența. Slăbiciunea liberală motivează refuzul urmașilor lui Brătianu de a discuta cu seriozitate despre declanșarea
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
iluminări. Să luăm un exemplu recent din presă. Unul în care factorul emoțional și cel politic se îngemănează până la totala confuzie. E cunoscută aversiunea românului față de participarea la războaie, confruntări armate și expediții militare. Așa cum suntem creștini încă din zorii protoistoriei, suntem și pacifiști! Drept urmare, ni se pare firesc să beneficiem de pe urma dominației Vestului asupra planetei, dar ni se pare la fel de firesc să nu participăm nici cu o fărâmă la această stare de fapt. Am vrut să intrăm în NATO pentru că
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
forma ca interioritate, ca eveniment spiritual și creația însăși ca formă de cunoaștere și de contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
mod fals către model și către cîmpul său de conotații. De fapt, Nicodim nu oferă imagini de-a gata, el nu prelucrează preexistențe, ci facilitează doar accesul la desfășurarea unui discurs. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, orice implicare simbolică sau metafizică este cu desăvîrșire exclusă. împletitura, chirpiciul, coșnița, inima etc. nu sînt pretexte pentru o meditație implicită, ci simple repere ale unei imense bucurii de a face. ION Pacea: a redat, alături de alți
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
și puțin cinic această lucrare: adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, ușor de localizat, la Brâncuși se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
și puțin cinic această lucrare: adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, ușor de localizat, la Brâncuși se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
greu de crezut că autorii fraudei nu cunoșteau istoria și sensul cuvântului "liberal": există o întreagă și strălucită tradiție, din secolul al XIX-lea britanic încoace, care descrie cu precizie ideea de liberalism. N-am să fac trimiteri nici la protoistoria începută în perioada așa-zisului "Luminism", nici la dezbaterea crâncenă ce i-a opus pe "liberalii clasici" "liberalilor sociali" - ele sunt de-acum locuri comune ale manualelor de istorie a politicului. Pretextul acestui articol îl constituie o carte recent apărută
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
patimă strigătul meu care moare." Iată că, pentru prima și ultima dată, persoana a doua își capătă majuscula. Un fel de psalm, resimțindu-se de pasivitatea celui care nu mai așteaptă nimic, decît să fie auzit, in memoriam. Poezia devine protoistoria romanului. În pacea ei, aproape neverosimilă, sprijinită pe angoase amorțite, își strigă adunarea toate figurile refuzului. Ale celor îngrădiți, ca și ale celor liberi. Oricum, față cu vama de care nimeni nu trece întreg, cumplită născocire a mitologiei, la răscrucea
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]