588 matches
-
Iliescu-Gheorghiu este acum profesoară (la Universitatea din Alicante, Catedra de traductologie), directoare a Cursurilor de vară „Rafael Altamira“ și președintă a Asociației culturale româno-spaniole ARIPI. Printre nenumăratele sale proiecte (căci nesfîrșita energie a Cătălinei Iliescu și buna sa dispoziție sînt proverbiale pentru toți cei care au colaborat vreodată cu ea) s-a numărat recent și minunata antologie bilingvă de poezie românească, numită, după un vers al lui Bacovia din poemul „Alb“, Miniaturas de tiempos venideros (Miniaturi de vremuri viitoare). Am citit
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
Băsescu". Liderul PNL le-a cerut clujenilor să încerce să scape de stigmatul lui Emil Boc și să încerce să arate că orașul nu înseamnă doar imaginea pe care guvernarea PDL a lăsat-o în urmă. "Emil Boc a devenit proverbial în condiția lui de subordonat ridicol al lui Traian Băsescu. Din păcate Emil Boc a aplicat orbește ordinele pe care Traian Băsescu le-a dat împotriva a milioane de români și, de aceea, votul dumneavoastră trebuie să însemne despărțirea de
Antonescu: Boc, proverbial în condiţia de subordonat ridicol al lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/44494_a_45819]
-
Aveți un tipar. Gata. Toată lumea În tipar, doar, doar s or Îndoi spinările. Domnilor, noi am plătit biruri destule de-a lungul mileniilor tuturor jecmănitorilor, tuturor ciocoilor, mai vechi sau mai noi, dar toate au o limită, până și răbdarea proverbială a românului. Am plătit biruri dar nu ne-au rupt spinarea nici unii, cu atât mai puțin voi, cei creați de părinți români, purtați de o mamă româncă dar intrați, de bună voie și nesiliți de nimeni, În șablonul creat de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar în acel moment președintele sindicatului), nu uita să amintească din când în când de „momentul dificil, dar eroic al înființării ziarului local, Drum nou, în fruntea căruia se află și azi.” „Tovarăși, noi am pornit de la clanță
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dumneavoastră, doamnă, mi-aș permite să spun... Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu nu erai foarte încântat, ți-ai ieșit din calmul tău proverbial, ai bombănit, ba chiar ai înjurat - Doamne, cât de surprinsă am fost! -, fiindcă nici trenurile de lux nu oferă confortul la care te-ai așteptat, acesta sunt cuvintele tale, nu le-am putut uita. Erai roșu la față, l-ai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
coastă, tata nu mai văzuse o asemenea desime de nori, o asemenea uscăciune de tunete confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și vânt din babord, dacă de la sud vine, ploaia se-aține. Dar nu ploaie a fost ceea ce s-a aținut, ci o cataractă căzută din cer, o revărsare de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
a tipurilor de organizare a muncii în România perioadei de tranziție și a relațiilor interumane care se dezvoltă în diferite tipuri de firme. La sfârșitul analizei autoarea pune și niște surprinzătoare diagnostice bolilor de care suferă românii și care determină proverbiala lor ineficiență. Poate spre surprinderea generală, concluzia ei a fost aceea că ele nu sunt de ordin etnic sau de mentalitate, ci de ordin socioeconomic. Cu acribia demonstrată în scrierea formidabilului eseu despre etica muncii la românii de azi se
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
de construcție, fără deadline-uri și fără un public imediat. Iar de obicei - ca să rămânem pe teritoriul acestor utile poncife - mutația stilistică e ajutată de imperative academice de toate soiurile (de la destul de lapidare lucrări de licență ori disertații la întinse și proverbiale teze de doctorat). Altminteri, puțini cronicari ar intra de bună voie în cursa pentru statutul - cu bogată tradiție - de critic literar. Sau poate că nu e numaidecât o regulă... Ne-o dovedesc destui dintre recenzenții constanți, preciși & polifonici ai ultimilor
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
părinților, a speciei, sunt dispuși să distrugă pur și simplu planeta. Ei sunt fiii risipitori de „a fi”, nu de „a avea”. Aici, verbul incisiv al autorului pare a se dezlănțui cu accente, tușe vituperante în chiar haina de cumințenie proverbială a aforsimului. „Cu cinstea și cu rușinea nu poți trăi într-o societate dominată de hoție și corupție.”, în care „demnitarii se preocupă mai mult de propria lor îmbogățire”, unde „domnește dezmățul legislativ și politic, corupția, hoția și incompetența”. Sentința
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mine, minți Victor În conformitate cu scenariul său pe care nu dorea să-l Încurce, știa că Sorina este o fată inteligentă. Avea și el o nepoată la liceul sanitar unde mergeau numai copii buni la Învățătură, pe Codruța, sufletul lui! Tăria proverbială a asistentelor medicale a cedat și Sorina era scuturată de un plâns Înfundat, spre durerea dar și spre teama care-l cuprinse pe Victor. Apoi fata se sculă brusc și Îi spuse: Mata’ cum te numești? Mă numesc Popa Neculai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Dar nu știu despre ce vorbiți? Despre trădare și fonduri bănești Însușite fără scrupule! Secretarul de partid pe combinat, roșu de furie, bătu de trei ori cu pumnul În masă, semn că era extrem de supărat și-și pierduse cumpătul său proverbial. Să Înțeleg că eu am trădat și am primit bani de la cineva? Pe cine? De la cine? Chiar mă crezi idiot și nu știi la ce te-ai expus! Ai trădat Statul Român și ai primit bani de la firma din Maroc
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în direct la Realitatea TV că a jucat incorect ca gazetar. Nistorescu i-a răspuns că așa erau vremurile și că îi pare rău ca l-a angajat. N-a avut însă nimic să-și reproșeze. Arghirofil, de o zgârcenie proverbială, Nistorescu a murit ca gazetar, îngropat în afaceri obscure cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu e clar dacă a devenit agentul său imobiliar sau a lucrat pe cont propriu. E mai puțin important. Cine i-a dat lovitura de grație marelui
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici, avem trimiterile biblice, referirile la scrierile Sfinților Părinți, abundența de rostiri proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile explicite, la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele povestiri „Timpul pierdut” și „Cum crezi, dacă n-ai văzut?” sunt o dezbatere asupra Poruncii de Aur sau a Poruncii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul În care Piersic va urca pe scenă. Evident, de teama proverbialei sale flecăreli. Ei bine, avertizat de 100 de ori, charismaticul palavragiu n-a confiscat discursul mai mult de 10 minute. Din păcate, Radu Beligan a depășit - În laudatio - sfertul de oră și, dacă nu-l chema Caramitru pe laureat, e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
au făcut axele. Două erau deja cunoscute dinainte: noi, stelele, eu și Doru adică, și opusul nostru, mazetele, adică Tom și Cătălin. Niște intuitivi primitivi! Asta ca să nu vorbesc de lentoarea acestui Cătălin care, pe lângă încetineala lui de-a dreptul proverbială, de-ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai mult așa, căci asta Însemna că aveam un sens, o identitate, dată de sarcina noastră comună pozitivă, și cine a auzit vreodată de ceva ca lumea făcut de un neutron? Aceștia fie lenevesc toată ziua, scăldați În impasibilitatea lor proverbială, privind cel mult spre norul de electroni de deasupra, fie intră În cele mai rele combinații posibile, din care ies mari grozăvii, cum ar fi, de exemplu, bomba cu neutroni. Să ne Întoarcem Însă la familia mea. Tot din tipul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta bunătatea deja proverbială a doamnei Delilah, care acceptase să i-l dăruiască fără a pretinde nimic În schimb, ci punînd doar condiția să aibă mare grijă de el, fiindcă altminteri are o fire foarte sensibilă. Ceea ce o umplea de mulțumire era faptul că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care o asmuțea de fiecare dată asupra celor care-l supărau. Pînă și Cap de Piatră, care era de o încăpățînare proverbială, a fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul unui individ chiar mai prost decît era în realitate. Numai tu nu te-ai putut adapta pentru că aveai prea multe pe conștiință, gluma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aceste vile sunt deci răsplata acceptării, în cadrul unei așa-zise licitații, nu a celui mai bun fabricant de pașapoarte la standarde europene, ci eventual al celui care a dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de telefoanele publice cu fise, care au împânzit orașele în anii ´91-´92? Instalate în așa-numitele cabine tropicale de plexiglas, fără pereți, jalnicele aparate veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor de parcare. Cinematograful era, de fapt, un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de beton și sticlă cu 34 de săli. Hotărâră să meargă la un film de groază japonez despre un puști de doisprezece ani care este violat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe care nu le cunoaște. E un dar național de care putem fi mândri. Pentru că poți pune de la tine cât vrei. Asta nu costă nimic și e și cu scutire de vamă. Imaginativitatea proverbială a românului nu se declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care o asmuțea de fiecare dată asupra celor care-l supărau. Pînă și Cap de Piatră, care era de o încăpățînare proverbială, a fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul unui individ chiar mai prost decît era în realitate. Numai tu nu te-ai putut adapta pentru că aveai prea multe pe conștiință, gluma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un calm proverbial. Se deplasa de ici-colo, cu o viteză care te făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept formularea ultimei dorințe și nici proverbiala cârpă neagră pe ochi. În viața mea nu mai văzusem un erou ca mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în epoca aceea de aur a limbii latine se cânta la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]