1,502 matches
-
că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Stat, căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra persoanei nu-i poate reveni Statului sub nici o formă, viața omului neaparținînd decît lui Dumnezeu. Pedeapsă cu moartea este, ca și orice altă ucidere, o ofensă adusă lui Dumnezeu, o ocara împotriva Providenței divine"15) (sublinierea îmi aparține)... Și tot așa, din citat în citat, adeseori pe sărite, binevoitorul cititor se lămurește în cele din urmă și asupra celorlalte idei creștine ale lui Dostoievski: binele, iubirea, pedeapsa, iertarea, libertatea ș.a.m.d. Înainte de
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
în punerea în act a unor instincte de pilot automat: destin tras la echer fără surprize neplăcute. Numai că necesitatea poate fi ruptă prin insinuarea întîmplărilor, și tocmai de aceea omul are privilegiul libertății. În acest caz, coruperea unei direcții (providența divină sau fatalismul determinismului orb) are efecte bune: sîntem liberi, fiindcă ceva scîrțîie în mersul necesităților divine. Dacă așezi un creion pe vîrf rugîndu-te să stea nemișcat, șansa ca el să rămînă în poziție verticală (poziția de echilibru) e nulă
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
a jucat șansa în viața dumneavoastră? Dar secretele? Danuta Walesa: Secretele să rămână în continuare secrete. Dacă însă este vorba despre șansă, trebuie să recunosc că am avut-o. Sigur, nu întotdeauna. Șansă sau ceva mai mult? Mă gândesc la Providență. Providența cu siguranță a vegheat asupra mea. Fără această protecție nu știu dacă, având o viață uneori atât de grea, aș fi fost în stare să nu mă pierd în această viață. Politica nu duce lipsă de soții fatale. Cum
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
jucat șansa în viața dumneavoastră? Dar secretele? Danuta Walesa: Secretele să rămână în continuare secrete. Dacă însă este vorba despre șansă, trebuie să recunosc că am avut-o. Sigur, nu întotdeauna. Șansă sau ceva mai mult? Mă gândesc la Providență. Providența cu siguranță a vegheat asupra mea. Fără această protecție nu știu dacă, având o viață uneori atât de grea, aș fi fost în stare să nu mă pierd în această viață. Politica nu duce lipsă de soții fatale. Cum v-
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate fi suportată decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de aceea artistul își capătă valoarea doar dacă reușește să- și pună virtuozitatea în slujba unor adevăruri desprinse din providență. Cu alte cuvinte, atributul estetic e o prelungire a grației divine, și cînd grația lipsește, efectul literar e de carnaval cu virtuți distractive. Literatura ori îți dă hrană spirituală și atunci merită să fie citită, ori te coboară în mîzga
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
în sol major), ca și a fiului său, W.A. Mozart (Mică serenada în sol major). Muzică ascultata confirmă opinia exprimată de dl. Francisc Lăszlă în competentul sau eseu introductiv din programul festivalului: "Mozart avea, din belșug, ambele daruri de la providența: atât codul genetic care îl predestina pentru o cariera muzicală, cât și un anturaj muzical stimulator. Cariera sa este de neînchipuit fără aportul părintelui sau, care a fost mult mai mult decât un modest . Numele lui Leopold Mozart ar fi
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
eram îngrijorați de viitorul care ne asteapta, căci fizica nu era, și din păcate nu este, prea căutată pe piața muncii. Eram pregătită să fac orice: meditații, traduceri, tehnoredactare - orice mi-ar fi putut aduce un venit stabil. Inspiratia, sau providența, m-au făcut să întreb profesorii nostri: "Acum, încotro? La ce ne va folosi atâta fizică?" Una din doamnele profesoare, doamna Laura Țugulea mi-a sugerat să încerc la acest institut, unde se înființa un grup teoretic și se căuta
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
anularea credinței". Pentru a evita o asemenea primejdie, soluția optimă o constituie tranziția de la credința în Dumnezeu la credința în misterul lui Dumnezeu. Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Gheorghe Grigurcu Intitulîndu-și o culegere de versuri Crinul deschis, Nicolae Ionel se pune sub pavăza unui simbol. Prin culoarea sa albă, crinul semnifică puritatea, candoarea, virginitatea, ca și, în plan pur religios, uitarea de sine, abandonul în voia Providenței. Dar i se atribuie, din pricina pistilului, și un înțeles sexual, fiind pus în relație cu Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-au ales ca simbol al prosperității rasei. Fața senzuală a florii cîntate de poeți precum Baudelaire, Mallarmé, Macedonski
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cu diavolul, cu propriul destin... Din acest punct de vedere o cheie de lectură cît se poate de utilă ne oferă autorul însuși în moto-ul din Jurnalul lui Hugo, ales, după cît ne dăm seama, deloc întîmplător : "Binecuvîntată fie Providența care i-a dăruit fiecăruia jucăria potrivită, păpușa - copilului, pe copil - femeii, pe femeie - bărbatului și pe bărbat, diavolului !" Gonzalo Torrente Ballester - Don Juan, traducere, prefață și note de Mianda Cioba, Editura Univers, București, 2000, 407 pagini, preț nemenționat. Secretul
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
de a crea o Constituție specific românească și necesitatea, de care era conștientă, de a obține una care să aibă respectul și recunoașterea Europei sau contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel mai lucid și mai modern examen critic făcut vreodată pe tema Actului Fundamental din 1991. În observațiile d-lui Preda, cititorul atent și lipsit de prejudecăți va descoperi fără doar și poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
prin mărturiile smulse lui s-a completat lotul. Îndelung torturat, închis într-un sac și lovit cu o rangă de fier mai cu seamă în cap, Dinu Pillat a cunoscut soarta martirilor și, aidoma lor, a simțit lângă sine prezența Providenței, a lui Iisus, susținându-l, alinându-l. Din noaptea de 25 spre 26 martie 1959, când s-a produs arestarea și timp de opt luni fără răgaz, până la proces, au avut loc aproape cincizeci de interogatorii. Cei ce apărau poporul
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
și grave și iminente este desigur uman, a încheia rămășag că vei triumfa asupra celui ce nu poate fi învins pare a fi o nebunie, de sfruntată sfidare, când nu semnul unei voințe de fier, cu toată nădejdea pusă în Providență, dar și cu stăpânirea științei de a se autoapăra. Pe modelul înfruntării dintre David și Goliat, al conflictului cu forța gregară, operând în disprețul spiritului, dar cu recurs la erzațurile acestuia. A te afla într-o situație fără ieșire este
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
și căldura purtau ceva din rafinamentul unei lumi de altădată care intra în armonie cu arhitectura Ateneului, cu muzica lui Mozart, cu vioara Stradivarius (din 1729) a maestrului Eugen Sîrbu, un nume cu rezonanțe mondiale. Cioran spunea undeva: "...muzica, această providență a celor pe care totul îi dezamăgește, pentru că ea singură ne consolează în mijlocul nonsensului universal." Forme de vindecare. Forme de supraviețuire. P.S. Nu scăpați numărul viitor! Și pentru că veți putea afla ceva despre un eveniment: Unchiul Vanea la Teatrul "Bulandra
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul unui har, nu al unor eforturi sau combinații, și care le-a venit din cer, sub forma bunăvoinței Providenței". Superb! În treacăt fie spus, deși nu le-a trecut prin minte nici lui Zarifopol, nici lui Ralea, ideea înrudirii dintre Minulescu și Caragiale a dezvoltat-o G. Călinescu în Istorie, unde a văzut în Minulescu pe Mitică, pe Lache
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
străbăteau, luminoase chiar și în groază, chiar și în mînie". Această "transmutare" era cu putință datorită unei credințe în Dumnezeu "nu doar din vîrful buzelor", mecanizată, ineficientă, ci substanțială sub semnul unei osmoze, căci nu doar omul are nevoie de Providență, ci și Providența are nevoie de om. E la mijloc un compromis între schema mistico-creștină și umanism, întrucît o grandoare antică se revarsă asupra viziunilor cosmogonice, o superbie a umanului se implică în smerenia cu care e întîmpinată Creația universală
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
și în groază, chiar și în mînie". Această "transmutare" era cu putință datorită unei credințe în Dumnezeu "nu doar din vîrful buzelor", mecanizată, ineficientă, ci substanțială sub semnul unei osmoze, căci nu doar omul are nevoie de Providență, ci și Providența are nevoie de om. E la mijloc un compromis între schema mistico-creștină și umanism, întrucît o grandoare antică se revarsă asupra viziunilor cosmogonice, o superbie a umanului se implică în smerenia cu care e întîmpinată Creația universală: "Din nord la
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
citat un verset din psalmi care spune că trebuie să ne gândim la ceea ce suntem noi, trecători și lipsiți de putere. Văzându-i impresionați, am trecut repede la un alt psalm care spune că trebuie să ne încredem în ceea ce Providența a găsit că ne este destinat, spre binele nostru, spre binele în sensul binelui înțeles de către Providență... Sărmanii evrei au început să plângă. În sinagogă se aflau agenții poliției secrete, și ai gestapoului... Evreii se îndreptau către mine, îmbrățișându-mă
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
și lipsiți de putere. Văzându-i impresionați, am trecut repede la un alt psalm care spune că trebuie să ne încredem în ceea ce Providența a găsit că ne este destinat, spre binele nostru, spre binele în sensul binelui înțeles de către Providență... Sărmanii evrei au început să plângă. În sinagogă se aflau agenții poliției secrete, și ai gestapoului... Evreii se îndreptau către mine, îmbrățișându-mă, ca și cum și-ar depune în mine sufletul lor amărât... Deci s-a păstrat această încredere în omul
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
de ironie. Actorii suferă fie intelectual, sub imperiul unor dileme abstracte, fie se chinuiesc sufletește, sub otrava viciilor. Valorile etice trec însă în subsidiar. Într-un cuvînt dispare sursa măreției, viața omului fiind derizorie prin ștergerea ideii de destin. Fără providență, zbaterile sunt insignifiante, fără ecou într-un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]