304 matches
-
o formă a invenției". l Cartea despre Eugen Ionescu a scris-o în românește, șocul primei reîntoarceri, din 1994 s-a atenuat și acum se simte bine aici. Totuși, nu ascunde că, în viața culturală românească, "mă deranjează un anumit provincialism, această veche obsesie identitară a intelectualului român. Cred că trebuie să încetăm să ne căutăm specificul. Noi trebuie să fim pur și simplu, să existăm, fără această apăsare a definirii unei identități. Prea mult vorbim despre Ťdimensiunea românească a existențeiť
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
o neostoită spunere. Istoricul literar, apreciindu-i echilibrul și puterea, l-ar situa în continuarea înnoitorilor interbelici, cu vagi răsunete din Blaga și Arghezi, aflându-i prea puține înrudiri cu poeții epocii sale, ceea ce ar putea induce fie un anumit provincialism, fie, dimpotrivă, o mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
iubi de acum încolo un alt tip de femeie (una de viță nobilă, situată deasupra oricăror mizerii și josnicii), el însuși va deveni altul și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată în această aspirație chiar strategia bovarismului. Al. Andriescu relevă foarte bine în postfața romanului procesul progresiv de quijotizare a lui Ragaiac. Nicolae Manolescu a evidențiat strategiile ironiei naratorului de
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
pe Tarcău și Ceahlău, iubește scalda în râurile pe unde trece, admiră semănăturile de grâu și porumb, urmărește cu atenție și disputele politice dintre liberali și conservatori, se lansează în cercetarea temeinică a articolelor lui Eminescu din „Timpul” sau a provincialismelor lui Creangă. Cele mai multe din scrisorile de tinerețe dezvăluie aria preocupărilor sale științifice, cu colaborări la „Șezătoarea”, cu redactarea de articole despre Eminescu revizor școlar, a „Calendarului gospodarilor săteni”, a unor tradiții și scrieri despre Ștefan cel Mare, și a numeroaselor
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde în supa vâscoasă a provincialismului cultural”. Nu e vorba de mine în articol, dar nu pot să nu mă cam recunosc. Întrucât ideea de capodoperă s-a perimat, era normal ca, prin dispariția istoriei artei ca disciplină, să dispară din orizontul cercetării și specificul artei
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
zbor de luceferi printre stele, se opreau, se roteau intr-un dans fără muzică, pluteau, pluteau...”. Deși localitățile unde se desfășoară acțiunea cărții de față sînt din Moldova, provincie a României (Vaslui, lași, Piatra Neamț, etc), autorul nu face caz de provincialism. Oriunde poate fi un centru al lumii, pare a spune, fără complexe. Aflăm mai multe și despre fetele și băieții din cartierul Ana Ipătescu din Vaslui, unde „odată cu democrația europeană, apăreau un soi de libertiniști excesivi”. Pedeapsa iubirii nu este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
Fără îndoială că provincialismul este o meteahnă în cultură, cu atât mai gravă cu cât nu vizează spațiul geografic, ci pe cel al periferiei culturii însăși, când cei chemați s-o ridice în sfere cât mai înalte, se cantonează acolo, din motive lesne de
REVISTA „ARDEALUL LITERAR” Nr. 2, 3, 4 din 2013 [Corola-blog/BlogPost/93617_a_94909]
-
pregetă a-l aminti mereu, fie și prin mijlocirea unor inimoși ai locului, fără o prea mare notorietate, căruia îi închină un excurs istoric chiar în fruntea biografiei de care ne-am ocupat, C.D. Zeletin nu face niciun rabat măruntului provincialism cultural, de atîtea ori stînjenitor. Legătura d-sale cu toposul de baștină care e și cel al Elenei Bibescu e una decentă, cu o severă măsură intelectuală. Principesa Bibescu e o carte somptuoasă, care se cere nu doar citită ci
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o racordare la tradiții ignorate. Mai bine se vede acest program cerchist într-un alt articol al lui I. Negoițescu, Viitorul literaturii române, apărut în al treilea număr
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
în fond, false forme de clasicism. Dar în conservatorismul comun celor trei curente, cerchiștii creau o delimitare, încercau separarea valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale și corupte estetic în sămănătorism și ortodoxism. "Promovarea europenismului se lega de teama de provincialism". Europenismul este un remediu al provincialismului, dar nu europenismul dinafară, ci europenismul dinlăuntru - cel al Școlii Ardelene, al latiniștilor, al lui Budai-Deleanu, al lui Codru Drăgușanu și al lui Blaga, după cum precizează I. Negoițescu. E vorba deci de un europenism
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Dar în conservatorismul comun celor trei curente, cerchiștii creau o delimitare, încercau separarea valorilor eterne ale clasicismului de cele conjuncturale și corupte estetic în sămănătorism și ortodoxism. "Promovarea europenismului se lega de teama de provincialism". Europenismul este un remediu al provincialismului, dar nu europenismul dinafară, ci europenismul dinlăuntru - cel al Școlii Ardelene, al latiniștilor, al lui Budai-Deleanu, al lui Codru Drăgușanu și al lui Blaga, după cum precizează I. Negoițescu. E vorba deci de un europenism redescoperit și resuscitat din valorile existente
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean, "dezbaterile" au adus aminte de negativismul adolescenților răzvrătiți împotriva autorității paterne. Disputele au degenerat frecvent în răfuieli personale și provincialisme irelevante, în fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit însă
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum se confesează amar-ironic I.D.Sîrbu, se retrage în perspectiva inversă a unui trecut fabulos. Ocupația străină aduce cu ea izolarea, suspiciunea, mizeria, marasmul unui provincialism impus. Orice încercare de opoziție, oricît de palidă, e sancționată drept o răbufnire a cosmopolitismului, o gravisimă abatere de la "linia" axiomatică a partidului unic. Mentalitatea europeană, patronată de figura lui Goethe (într-un interviu din iulie 1997, Doinaș subscrie la
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
mai multe nuvele considerate de Marienescu drept „documente asupra vorbirii lugojene“. Ziarul „Dreptatea“ a publicat în 1894 o serie de dezbateri și texte dialectale, culminând cu îndemnul din articolul-program „Turvin lingvistic“: „Las să se prăbușească în vilait șipotul zătătoritelor noastre provincialisme și să fecunde câmpia largă a limbei românești“. La rândul său, Gabriel Țepelea avea să scrie: „Scriitorii bănățeni, conștienți de calitățile și limitele graiului local, n-au abordat în fond decât teme legate de viața bănățeană pentru care idiomul local
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
nu este pe gustul criticului deliberativ. Lovinescu distinge între omul temperamental, adică omul primului gust, omul acelui reflex natural al gustului, și omul deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care duce literatura la europenizare și o scoate din provincialism. E rezultatul autocunoașterii. Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiul de sine, efectul acestei autoreflexivități asupra evoluției criticii, construcția unei imagini a literaturii contemporane emancipate, controlul permanent asupra gustului estetic, a nu-l lăsa în voia lui naturală, a-l constrânge să
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
dezolant când recensământul nu beneficiază de nici un fel de criterii de clasificare. Singurul criteriu operant e cel geografic, într-o extensie ce pare să nu demonstreze altceva decât că se scrie literatură peste tot în țară. În partea despre poezie, provincialismul clasificărilor merge mult prea departe, chiar dacă istoricul literar nu este întotdeauna favorabil grupului prezentat: "Gheorghe Izbășescu și cenaclul ŤZburătorulť de la Onești"; "Un oneștean mai vechi: C. Th. Ciobanu"; "Alți poeți băcăoani"; "Un alt semn al crizei poeziei noastre ivit și
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
Poporului în 1930, membru al Academiei Române din 1939 etc.). Refugiul în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc. Începutul l-a făcut în acest sens Gavril Scridon în volumul Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (Cluj, 1967), iar fixarea cea mai deșănțată a lui Rebreanu
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
de sus-pus pe cît îl vede Pompiliu Constantinescu, adună risipă de laude. Ceea ce nu înseamnă că judecățile critice - arătînd spre Meșterul Manole, cu îndreptățire, ca sumă - își pierd vreo clipă reazămul. Zarifopol e apreciat pentru ironia lui, Ibrăileanu condamnat pentru provincialismul lui de om cu idei, dar fără operă, iar Ralea de-a dreptul pentru "orgia de idei". Goga e poetul și ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
romane strălucind prin nefiresc, pe care critica de întîmpinare le recenza cu o pioasă înțelegere, ca pe dovezi ale sincronizării noastre cu marea literatură a lumii. A scrie în maniera lui Faulkner părea atunci un merit, nu o probă de provincialism literar lipsit de orizont. E adevărat că acest uluitor autodidact a făcut și face victime în toată lumea, încît am impresia că cine nu l-a citit pe Faulkner la timpul potrivit îl descoperă azi fără mare uimire. Celebrele lui capitole
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la mediu, ironia, umorul și teribilismul, un mod de a se apăra, totuși neconstructiv, nefructuos, pentru că nu-l ajută să devină el însuși, ci numai să se izoleze. Gabriel Dimancea pare să simpatizeze la
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
prea apăsată dorință de a afirma priorități / întâietăți și când se cade și când nu se cade ("Vai, sunt primul din parcare și parcarea e goală!"...) mi se pare absolut păgubitoare și trădează un supărător complex - ceva ce ține de provincialism și de existența petrecută în tonuri minore. Imediat însă m-am liniștit: nu, nu era vorba despre manifestarea de la Neptun, ci de alta, a cărei primă ediție se pregătește la Iași și care va avea loc exact în același timp
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
clopoței, cu discursuri goale, atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi politice neinspirate, de un provincialism teribil, capabil să șteargă complet urmele unui loc cosmopolit cu istorie. Cu tradiție și tradiții. Cu povești palpitante transformate în legende purtate de apele Dunării. Cu o elită care înseamnă ceva și astăzi. Ieșirea dintr-un context sumbru și întunecat
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
strict individuală. Moldova se va salva prin oamenii săi, prin reușitele și performanțele lor ca profesioniști. Afirmarea lor va crea o imagine mai bună și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au influențat cariera scriitoricească? - Tatăl meu, Ion Ciobanu, m-a
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
și locului de unde vin. - Domnule Vitalie Ciobanu, exegeții remarcă faptul că scrisul dvs. nu suferă de provincialism. În ce măsură a contribuit tatăl dvs., care v-a fost profesor de limba și literatura română, la formarea dvs. ca scriitor imun la maladia provincialismului? Ce modele umane sau literare v-au influențat cariera scriitoricească? - Tatăl meu, Ion Ciobanu, m-a învățat să citesc și să scriu cu litere latine, pe atunci interzise, mi-a pus în mână cărțile de căpătâi - clasici români și mari
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo, "limba și literatura ne îndepărtează de noi înșine spre alte identități, de lumea noastră
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]