37,224 matches
-
pătrunde în viață făcînd-o de nerecunoscut: criticul își susține analiza într-o reprezentație cu public, actorii ucid - la început doar din greșeală - spectatorii veniți în sală, țiganii măturători își povestesc Romeo și Julieta sau Comedia erorilor, iar fraze din aceeași proză trimit la Othello ș.a.m.d. "ACTORUL-îNGER (ia o suliță din recuzită; o aruncă în sală, la nimereală): Na! Luați și voi. (Sulița omoară doi spectatori dintr-o dată)" - și măcelul continuă pînă la decimarea spectatorilor și a actorilor deopotrivă. în fața
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
mi-l aduci înapoi, cu mîna Tatălui deasupra lui, ajută-l să nimerească poarta și ușa casei". Teatrul, punerea în scenă, este un procedeu drag lui Francisc Nona care astfel schimbă registre sau face vizibilă parabola. în Prieten cu îngerul, proza cu personaje-marionetă, sau chiar complet devitalizate (o doamnă este "cu spate drept și sîni adevărați", domnii sînt "bine", "la braț cu soții sau amante machiate elegant") se transformă în piesă de teatru, astfel se inversează ordinea realului; piesa este mai
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
lăsat obrazul - spune femeia -, domnul meu?, vorbesc cum vreau - spune studentul -, încă doi pași - gîndește Isidor -, vrei să mă enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90.
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză mare de afectare livrescă prin care legăturile se fac, nu atît cu proza "făpturilor neînsemnate" a volumelor anilor '70-'80, ci cu translările în fantastic sau metarealitate din anii '90.
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai mult, întâietatea în fața textului scenic. " (p. 35) Prozatorul epicizează textul dramatic ratând deopotrivă și teatrul (prin transcriere improprie literaturizând faptul scenic viu) și proza (prin forma neadecvată). Abordarea statistică a ponderii didascaliilor dovedește perfect neîncrederea mărturisită a autorului în posibilitățile teatrului. O serie de grafice și tabele ne arată cum numărul total al didascaliilor - 52 % din textul dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana Petre să deplângă chiar ratarea câtorva excelente fragmente de proză. Să luăm și noi câteva exemple pitorești: "tandră ca un înger bolnav de stomac", "bucuros și umilit ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
urmași ai lui Decebalus per Scorilo, am hotărât împreună cu Claustrina să ne repatriem... Dar este vorba de o carte scrisă à rebours și chiar așa trebuie citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt și celelalte scrieri ale domnului D. Hurubă, versuri satirico-umoristice, proză satirico-umoristică și parodii, romanul Balamucul, dragostea mea... este la rândul lui o satiră în care lucruri familiare sunt încurcate la maximum, rămânând cu toate acestea recognoscibile, o scriere în care este prezent un absurd nu atât kafkian (având în vedere
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
română, inevitabile și necesare. Profesor la Facultatea de Litere a Universității de Nord din Baia Mare, doctor în filologie din 1996, colaborator la Tribuna, România literară, Contemporanul cât și la publicații literare din afară, Gh. Glodeanu a scris destul de mult despre proza lui Mircea Eliade, interesat de fantasticul și de imaginarul de aici, proeminente la autorul Romanului adolescentului miop, al lui Maitreyi ori al Nopții de Sânziene. De fapt, toate monografiile incluse în colecția Dacia Educațional urmează aproximativ același mod de abordare
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea a argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga a închinat un studiu monografic notabil Baltagului sadovenian, pe care îl definește ca fiind
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Cornelia Ștefănescu Am în fața Opere de Ion Vinea, ediție critică semnată de Elenă Zaharia-Filipas, ajunsă la al patrulea volum: I Poezii (1984), ÎI Proza scurtă (1995), III Lunatecii, român (1997), IV Publicistica (2001). Mă familiarizasem de mult cu scrisul lui Ion Vinea, tot parcurgând revistele și ziarele Bibliotecii Academiei și unde, nu de puține ori, dezlegarea șaradei pseudonimelor era o provocare petrecută imediat dar
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
și a le interpatrunde cu istoria în înțelesul sau cel mai larg, cât și realismul psihologic al unora dintre autorii români, verva observațiilor critice. Continuată pe parcurs, asemenea lectură contribuie la permanentă revitalizare a literaturii, trimiteri convingătoare fiind făcute la proza lui Gală Galaction ori talentul lui N. Davidescu, până ce, în 1916, îl acuză de plagiat, ori la proza lui D. Anghel: "Cu mult timp înainte de G. Călinescu, Vinea susținea că proza lui D. Anghel este superioară poeziei sale". Marea noutate
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
dintre autorii români, verva observațiilor critice. Continuată pe parcurs, asemenea lectură contribuie la permanentă revitalizare a literaturii, trimiteri convingătoare fiind făcute la proza lui Gală Galaction ori talentul lui N. Davidescu, până ce, în 1916, îl acuză de plagiat, ori la proza lui D. Anghel: "Cu mult timp înainte de G. Călinescu, Vinea susținea că proza lui D. Anghel este superioară poeziei sale". Marea noutate a volumului este strângerea între copertele sale a textelor politice, propriu-zise, adevărata proza cu personaje ale unui anume
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
permanentă revitalizare a literaturii, trimiteri convingătoare fiind făcute la proza lui Gală Galaction ori talentul lui N. Davidescu, până ce, în 1916, îl acuză de plagiat, ori la proza lui D. Anghel: "Cu mult timp înainte de G. Călinescu, Vinea susținea că proza lui D. Anghel este superioară poeziei sale". Marea noutate a volumului este strângerea între copertele sale a textelor politice, propriu-zise, adevărata proza cu personaje ale unui anume timp, al său, care este și al istoriei anilor, mai ales a anilor
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
acuză de plagiat, ori la proza lui D. Anghel: "Cu mult timp înainte de G. Călinescu, Vinea susținea că proza lui D. Anghel este superioară poeziei sale". Marea noutate a volumului este strângerea între copertele sale a textelor politice, propriu-zise, adevărata proza cu personaje ale unui anume timp, al său, care este și al istoriei anilor, mai ales a anilor de restrângere a activității gazetărești, din timpul războiului, pentru 1917 sumarul necuprinzând decât trei titluri, dar mai ales avalanșă de belșug epic
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
a încerca un sentiment de pioșenie, semn al unei legături inexplicabile și nebănuite. O voi face totuși cu convingerea că numai așa voi aduce un sincer tribut criticului care a fost Maria-Luiza Cristescu. Tot încercând să scrie această carte despre proza contemporană, autoarea a realizat, după propria mărturisire, că avea nevoie să clarifice mai întâi anumite aspecte și să le pună în deschiderea cărții cu titlu de avertisment. Ce o neliniștea pe autoare era "perimarea ca noutate" a unor scriitori parveniți
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
C. Rogozanu Cartea de debut a Ceciliei Ștefănescu stă sub semnul viziunii cenaclu-lui Litere, anii '95 -'97, cenaclu condus de Mircea Cărtărescu: tematica în proză se rotește discret în jurul eroticii (și, mai general, a corporalității) adolescentine; sînt expuse rafinat, cu grijă, obsesiile, gîndurile tînărului abia ajuns în facultate; un biografism care a atins și extreme, mulți dintre scriitorii formați în acel cenaclu reluînd în scris
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
descoperit de vreun critic abil, scos dintr-un maldăr de veleitari, trebuie să dispară. Cecilia Ștefănescu a făcut o școlă de literatură viabilă la Facultatea de Litere (și al său cenaclu), dezamăgește oarecum prin obediența sa față de un model de proză, față de un program nescris al grupului condus de Mircea Cărtărescu. Cartea Ceciliei nu este nici vreo capodoperă, nici vreo carte-șoc, este un doar un debut perfect, cu toată susținerea necesară din partea cîtorva scriitori și critici importanți - nu e absolut nimic
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
lucid își pregătește terenul). "Legături bolnăvicioase" (ce titlu nefericit! un titlu care condamnă din start relația dintre cele două femei, care demască o viziune sexistă asupra poveștii...) nu desemnează deocamdată un autor important, ci un simplu fenomen literar. Ați vrut proză scrisă de tineri, poftiți de vă înfruptați! Deocamdată așa arată. Droguri Alexandru Vaculovski, în romanul "Pizdeț", este infinit mai puțin grijuliu decît autoarea "Legăturilor bolnăvicioase". O scriere imatură, complet necenzurată (și în sensul rău al cuvîntului - a se înțelege scriere
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
poveștii" celebrului discurs, rostit de Soljenițîn la Harvard la sfîrșitul anilor '70, poveste spusă de el însuși. Traducere, dl Laszlo Alexandru. Un interviu amplu și foarte măsurat în ton acordă Columnei dl Gabriel Dimisianu. Criticul despre critici. Și nu numai. Proză de dna Nora Iuga, memorii ale d-lui Al. Lungu. Două articole semnează dl Grigurcu însuși: un editorial (Caragiale și M. Eliade) și o cronică (ultimele apariții Eliade). Așteptăm cu interes numărul de la toamnă. * "Pe scriitorul, editorul și istoricul literar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
iulie). Protagonistul, firește, dl Valeriu Stancu. Laudă-te gură! Din Basarabia De la Bălți, din Basarabia, primim nr. 1-2 pe 2002 al revistei SEMN. Revistă literară, cum citim pe copertă, intrată deja în al cincilea an de existență. Reținem bilanțurile: poezia, proza, dramaturgia și critica anului 2001. Cărți apărute dincolo, ca și dincoace de Prut. Apoi, două interviuri: cu dna Simona Popescu și cu dl Daniel Vighi. Numărul se deschide cu o bună pagină de umor. În vechiul stil comunist, valabil cîndva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
el e susținut de alte variante de pronunțare ă/o (făraș, mai aproape de etimon - foraș). în plus, s-ar putea invoca o a treia mărturie literară: tot a unui poet (care a scris o Rada), dar dintr-un text în proză. într-o tabletă din Poarta neagră, Legătorul de cărți, Arghezi prezintă un personaj cu "rostire afectată". Modul de a vorbi al acestuia e caracterizat, printre altele, de deschiderea vocalei u la o (deținot, iobire, minimol, coțitul, bozonar, oltima), dar în
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
în lumină crudă a tuturor gesturilor de amor fizic, a tuturor impurităților, a defectelor trupului, a tristeții împreunării. E o perspectivă constant dură, o dezvelire care lasă cititorului o senzație de gol și care creează un personaj feminin ciudat în proza românească: o femeie nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă tînără, care nu are și nici nu caută răsfățul și care este într-un mod dramatic, dar nesentimental lipsită de iluzii. Toate aceste trei cărți sînt extraordinar de bine scrise, cu
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
sape" în jurul operelor consacrate. Nu-l interesează recuperarea unor autori, el se "răfuiește" doar cu vîrfurile: "vom reține edificiile durabile, relevîndu-le frumusețea, dar nu vom întîrzia în preajma venerabilelor grămezi de moloz, cu ingenioase căutări de crîmpeie de versuri sau de proză citabile, ca acele cartușe de pe cărămizile ruinelor romane, din care se păstrează inscripția." într-un astfel de spirit analizează Cioculescu începutul literaturii române (Văcărescu și Conachi sînt "pe drept necitiți"). Asachi este "omul regimului", Grigore Alexandrescu trebuie tolerat de cititorul
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
se trage faptul că Ulise a devenit "eroul preferat" al autorului) și-a lăsat amprenta asupra devenirii autorului. Presupun că legătura nu e greu de făcut: scandările latine au impregnat atât de tare mintea elevului Joyce, încât au rămas în proza sa. Acestor scandări li se datorează, cred, efectele stilistice devenite fundamentale în Ulysses, dar care sunt vizibile și în Dubliners (uneori această cultură clasică se suprapune ritmurilor realității: de pildă, s-a observat că ritmurile narative ale chelnerului Pat sugerează
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Cristina Ionica Gheorghe Ispas, Ghe, zis și Petru Sandu" joacă rolurile de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe care ar vrea să-l vadă terminat. Rezultatul
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]