198 matches
-
experiențe moderniste, dar și evocator al unui autohtonism impregnat de evlavie ortodoxă, de simplicitate rustică și de bravură haiducească, precum și autor pentru copii. Vocația profundă este însă deficitară. Dacă versurile din Înfrângeri, Notații și Sub flacăra nădejdii sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile lui Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr sau Paul Sterian, și un efort de diferențiere, în căutarea unui lexic propriu, a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
ca și în primul volum, impactul direct al ideilor unor scriitori ca Oscar Wilde sau Anatole France, manifestat printr-o ironie ce face din râs suprema realitate a existenței umane. Și în Prologul „romanului” Magdalena (1915) autorul remarcă distanța între prozaismul vieții și literatura obișnuită (numită „repaosul duminical al sufletului”), propunându-și să relateze altfel, mai adevărat, fără nici o poetizare, o scurtă întâmplare amoroasă, în care naratorul, deși personaj principal, se detașează net de acesta, el fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
și să comunice esențialul prin mijloace (poetice) cât mai prozaice. Această caracteristică a fost semnalată în comentariile critice în forme mai mult sau mai puțin binevoitoare: „tendința spre o completă denudare” (Ștefan Aug. Doinaș), „inspirație modestă” (Al. Piru), „aglomerare de prozaisme și banalități pe firul unei «idei» solemne” (Mircea Iorgulescu). Cele mai multe dintre poezii se bazează, ca structură, pe o scenă banală („situație poetică”, cum a numit-o Ștefan Aug. Doinaș), în care se lasă bănuită o întrebare fundamentală: „Omul acela a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286609_a_287938]
-
ea”. Stilul este caracterizat drept pozitivism flegmatic, iar precizia sa rece, lipsa de emotivitate par inocente, nepremeditate. Dacă acum ne uităm asupra textului unui haiku al lui Șerban Codrin: de ziua muncii - uscîndu-se la soare pielea unui cal observăm același prozaism al textului (cu atît mai reprobabil pentru așteptările cititorului cu cît i se propune un text poetic). SÎnt notate detalii concrete, temporale, situaționale, circumstaniale, faptice. Datele sînt brute, prezentate la rece, autorul este un simplu și scrupulos observator. Notează doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S. ocupă o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția de a scrie o poezie „maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și ale vieții. Cum trăsăturile acestea nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
lor interpretativ. Liviu Ioan Stoiciu este un poet original, unul din cei mai înzestrați ai generației sale. El trebuie citit fără prejudecățile puriste de care continuă să fie grevată receptarea poeziei tinere într-o anumită critică. A venit timpul ca «prozaismele» sale (mai ales la debut), scriitura elocventă și celelalte să nu mai fie considerate nepoetice. Literatura se schimbă după cum vrea ea, nu după cum ne închipuim noi. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: La fanion, București, 1980; Inima de raze, București, 1982; Când memoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
exercițiile lirice ale optzeciștilor basarabeni nu egalează întotdeauna valoarea modelelor după care s-au inspirat, însă prin reprezentanții săi de frunte, această producție poetică se poate supune celor mai înalte criterii de apreciere. Caracteristicile principale ale acestei poezii sunt: fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și metatextualitatea - toate puse sub imperiul culturii. Cultura, livrescul, sunt semnul heraldic al acestei generații, al cărei merit principal constă în faptul că a adus cultura, prestigiul acesteia, în scrisul său. Lista foarte restrânsă a prozatorilor optzeciști basarabeni
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi solemne sau eroice. Atunci când presentimentul morții se intensifică, din voluptatea renunțării, a jertfei în numele iubirii închinate lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
sfârșit, E. Lovinescu - ale cărui impresii critice preponderent pozitive sugerate de lectura Ciclului morții vădesc mai curând prevalența spiritului de opoziție de la întrunirile cenaclului Sburătorul împotriva tradiționalismului decât o admirație genuină - este evident contrariat de „descripția analitică”, „obiectivitatea notației” și „prozaismul voit” al versurilor, cărora le reproșează, în subsidiar, tocmai instabilitatea generică, urmare „primejdioasă” a „înlăturării voluntare a oricărui aparat poetic”. Singurul critic de marcă al epocii dintre războaie care, elaborându-și discursul în afara unei ideologii imperativ-normative, reușește să anticipeze anticonvenționalismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA CRISTINA CIOBANU Poezia generației albatrosiste - Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
animale). Literatura contemporană va fi și ea obsedată de căutarea poeticului în banal. Toate încercările de teoretizare a postmodernismului (concept controversat, dar încă destul de în vogă), realizate la noi, au adus în discuție ca trăsătură definitorie a acestuia baia de prozaism sau de prozaisme în care este cufundat textul. Geo Dumitrescu credea și el că nu există teme/motive/cuvinte "poetice" și "nepoetice"249, există doar poeți cu talent și poeți fără talent. Impresia de autentic (deși scriitorii ambelor momente literare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va fi și ea obsedată de căutarea poeticului în banal. Toate încercările de teoretizare a postmodernismului (concept controversat, dar încă destul de în vogă), realizate la noi, au adus în discuție ca trăsătură definitorie a acestuia baia de prozaism sau de prozaisme în care este cufundat textul. Geo Dumitrescu credea și el că nu există teme/motive/cuvinte "poetice" și "nepoetice"249, există doar poeți cu talent și poeți fără talent. Impresia de autentic (deși scriitorii ambelor momente literare vor să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față dizarmonia dramatică. Pentru unii limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pancevo. A colaborat la publicații literare și de cultură din Iugoslavia și din România. Este laureat al festivalurilor de poezie din Vrbas, Craiova, Pancevo, Orșova-Drobeta-Turnu Severin ș.a. Debutează cu placheta Păsări neînșeuate (1981), ale cărei poezii sunt un amestec de prozaism deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera este vag rustică, străbătută pe alocuri de sarcastice dezavuări ale orașului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
editorial, în volumul colectiv Pauză de respirație (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu. A colaborat la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în care se deplasează poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
Din ce în ce mai bolnav, se stinge, făcând un ultim, și simbolic, gest: pe patul de moarte, cere și inspiră parfum de roze. Dincolo de ecourile unor influențe neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
al XIX-lea. Românul secolului al XIX-lea exprimă, așa cum menționează Pierre Chartier [p.135], conflictul dintre societate și personaj 71, fie că acesta e purtătorul celor mai înalte valori la care aspiră umanitatea, fie denunțătorul perversiunii acestor valori în prozaismul ambiant. Școală romanesca a secolului al XIX-lea, care are drept scop reprezentarea artistică a societății, se găsește în fața unei probleme de metodă și de alegere: conform căror criterii trebuie fabricate personajele și alese detaliile care ar fi cele mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
liricii sale: „Și grei deasupră-mi stropii bat/ Cu degete din infinit/ Lovind ca-ntr-un coșciug uitat/În care mortul s-a trezit/Să moară cu adevărat” (Noapte de toamnă). O altă ipostază lirică e nutrită de sarcasmul provocat de prozaismul vieții cotidiene, de banalitatea existenței, de absența idealurilor. Poezia se caracterizează de fapt printr-o mare diversitate de teme și modalități artistice, autorul trecând cu ușurință de la meditația asupra vieții și a morții la lirismul sensibil al evocării viețuitoarelor mărunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
moartea fratelui meu Gavriil Scriban ș.a.), precum și câteva compuneri de tinerețe cu caracter elegiac și meditativ (Lumea, Cătră cel mâhnit, Norocul, Exilul meu în pustie, la 1840, la mănăstirea Neamț, Salutare Sucevei, vechea capitală a Moldovei), ce eșuează, toate, în prozaism, ca și mai târziile stihuri din Plângerile unui sihastru pentru România (1875), cu accente de critică socială. Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, tipărită în 1875 și dedicată memoriei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
și poetul român și conchide: "Mallarmé afecționa și el sonetul, dar la Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de multe enjambements care transgresează normele poeticii parnasiano-simboliste, cu versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e unul de inefabilitate, de cristalinitate cu fine fisuri, ca nervurile dintr-o frunză înghețată"8. Relaționând observația lui Matei Călinescu despre forma ironic imperfectă cu cele spuse de noi mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ce s-a scris avea un merit literar, dar, așa cum nota Kazin în On Native Grounds, "Literatura aceea mai are încă multe de spus și s-ar putea chiar să domine scena încă mulți ani de acum înainte; și, în ciuda prozaismului și a frecventelor sale impulsuri mecanice, este un corp vast de scrieri ce reprezintă probabil cel mai bine întreaga experiență a conștiinței americane de după 1930 și explică întreaga natură a prozei din acea vreme, așa cum nimic altceva nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui Stamate. Prozaismul căutat și etalat cu voluptate, enorma poftă ludică a acestei poezii (ca a întregii generații ’80, de altfel), prin care totul se dă peste cap și se transformă cu sadică manie speculară în contrariul său, compune deja geografia imaginară a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]