198 matches
-
vers e memorabil și foarte în spiritul generației '80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin și alții): ŤNu am decât o singură prejudecată: realitateať. Însă realitatea tace încăpățânată și în poem nu se aude decât Ťgâlgâitul de conductă spartă al guriiť. Prozaismul e declarat. Limba poeziei este căinată ca neînstare să agațe realul." (pag. 1329) Nu discut, cel puțin săptămâna aceasta, verdictul. Ce mă interesează e că personajul conturat din pretențiunile lui Mureșan (ce pare să împrumute chipul și asemănarea lui Andy
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
neglijabilă." Pătrunzătoare observație. Realitatea vieții de fiecare zi se transfigurează, într-a-devăr, în jurnalul Doinei Cornea, devine doar prilejul unor reflecții asupra ființei omenești, asupra curajului și dorinței de libertate, asupra solidarității umane și încrederii în viitor. Totuși, eu, cu inevitabilul prozaism al criticului literar, aș fi vrut să existe mai mult reportaj în jurnal. M-ar fi interesat să aflu acele amănunte expresive pe baza cărora se poate reconstitui o atmosferă și pot fi imaginate personajele aduse în centrul atenției. Din
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
acum! Te dai de liberal, dar ești mai rău decât cea mai janghinoasă specie comunistă! Și mai vrei să pătrunzi și pe locul de consilier rămas liber. Îți garantez că nu ai să ajungi să faci parte dintre diriguitorii orașului." Prozaismul relatării, umorul ieftin, incapacitatea selectării și transfigurării faptelor fac ca romanele lui Emanoil Toma să prezinte interes doar pentru cei care sunt personaje în cuprinsul lor. Dacă nu ești Bernard Shaw... Despre ce poate fi vorba într-un roman? Despre
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
că ești prost, minte-ți vine după post.ť" Era pe vremuri, la Radio, o emisiune cu titlul "De toate pentru toți". Ceva de genul acesta ar fi vrut Mihai Fotache să fie romanul său. Dar, din cauza prolixității textului, a prozaismului său iremediabil, ca și caracterului jucăuș-pueril al considerațiilor asupra vieții care pot fi întâlnite în aproape fiecare pagină, formula care i s-ar potrivi ar fi mai degrabă "De toate pentru nimeni". Poeta Gabriela Volumul de versuri Flacără violet-albastră (prefață
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
riguros exact și pentru volumul Omul disponibil din 2009. Trecerea de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
mască a retoricii peste chipul auctorial, care, aplicîndu-și-o, dorește a-și drapa intimitatea. Această acrobație sintactică, acest gust al "ciudățeniei" ce-o însoțește trădează o jenă de sine a sensibilității de fond, indicată de folosirea ostentativă a noțiunilor uzuale, de prozaismul voit al unor asociații: "în spațiile libere dintre un apel telefonic și convorbirea propriu-zisă e un fel de anestezie / locală" (după atîția ani). Sau: "ploile în oraș mai fac trotuarul - / trebuie ca piatra să își ascundă durerea" (liniștea umbrei). Revărsarea
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
și pe urmă le-am băgat în gură)”. „Texte poetice”, la fel de succinte, alcătuite de regulă dintr-o singură strofă (mizând pe imaginea vizuală puternică), fac trecerea către ultimele două secțiuni, mai discursive, „relatări” (în special) și „ce s-a întâmplat”. Prozaismul discursiv („relatările” sunt un fel de poeme în proză) nu-i vine la fel de bine poetului, în ciuda secvențelor adesea cu poantă; ele se pierd într-un ritm al frazelor prea tern, îngreunat. Către final se insinuează, în acest univers poetic mohorât
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
de data asta îi iese: ineditele sunt de o actualitate frapantă. N-ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în 1973. Dintre toate caracteristicile, cea mai importantă mi se pare tendința către palimpsest. Din ea decurg și celelalte: prozaismul și tentația neobosită a jocurilor de limbaj. Dorin Tudoran pare să umple acum cu cuvinte noi spațiile libere lăsate de tăietura versurilor. Apoi revine și operează, altundeva, altă secțiune. Ceremonialul acesta, urmărit printre rânduri, e spectaculos. Un poem, de pildă
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
în epocă, au deslușit în ea semne de talent. Nici a doua carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari, schele etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
Esența e altceva decît aparența contingentului lasciv: „te-am iubit cu trupul pe cuvinte/ m-ai iubit cu umbra” (apă plată, ceai verde). Deoarece, implacabil, „la etajul patru/ capac peste moarte era cerul” (odată). Așadar un melanj de anecdotic, suspans, prozaism dinadins sfidător, o delicatețe dură, de tip „american”, asupra căreia, ca din întîmplare, binevoiesc a cădea reflexe, fie și contorsionate, ale transcendenței: „îngeri tereștri,/ privesc magnoliile fără să le miroasă,/ columbianca johanna villamil/ își desface mîndră părul, nu și labiile
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
de split screen. Pătlăgeaua este fructul discordiei, pentru a cărui cultivare Ilie Cazane se vede anchetat, cu tot absurdul spețelor minore. E loc, spune David Fontaine, și de umor (fie și involuntar), și de realism poetic, ieșind la iveală în ciuda prozaismului lumii comuniste. Gustul dulce-amar al filmelor inspirate din amănuntele Epocii de Aur, pus într-o poveste cu elemente de anticipație (cronicarul face apropierea de Cărtărescu), de fantastic (roșiile lui Ilie Cazane cresc miraculos) cu torționari stupizi și cu iubiri nevinovate
Pătlăgeaua reacționară () [Corola-journal/Journalistic/3567_a_4892]
-
textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe dimensiunea ce va fi explorată, tot mai mult, în poezia românească ulterioară. Firește, e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au căzut la cenzură). Cartea de iarnă nu e despre realitate, ci despre abisalitate. Sperietoarea din cîrpe, păpușa de cîlți sînt embleme ale acestui abis, descoperit
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
instinctiv de admiratorul Helladei, de adeptul consecvent al poeziei pure. Nu doar temele - aflate la polul opus celor expresioniste - îl depărtează pe poetul român de curentul literar german, ci mai ales concepția sa specifică asupra limbajului poetic: tot ceea ce reprezenta prozaism, vocabular vulgar, limbaj marginal etc. nu putea găsi înțelegere la adeptul ferm al epurării lingvistice în poezie, la campionul metaforizării multiple. Philippide a coexistat cu expresionismul, dar l-a privit de l-a distanță. Prozodia lui Philippide a urmat un
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
am fost expuși la degradanta insistență a umbrelor utilităților, angajați care se sprijină nervoși de ușile bucătăriilor cu totul și cu totul goale, deși umplute cu foamea unui an întreg. Gala și eu n-am cedat niciodată vreun pas în fața prozaismului pe care dificultățile financiare ni le-au scos în cale, nici inerției de a nu ne da seama de nimic, nici tentației de a închide ochii în fața evidenței spunându-ne că puținul care mai rămâne nu va putea schimba situația
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
comun cu estetismul atitudinii. Tehnica poate fi urmărită în poezie, ca și în pamflete (atât în cele cu adresă precisă, cât și în textele ce-și uită practic obiectul, în incandescența injuriei). Mai mult decât atât, propensiunea spre pitorescul ori prozaismul existenței, patinarea pe suprafețele dure și rugoase ale lumii nu coboară, la Arghezi, nivelul poeziei, care își ia zborul tocmai din bubele, mucegaiurile și noroiul în care, aparent, se afundă. Cum foarte bine observă Alexandru George, scrisul marelui nostru poet
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
își scutură pântecele/ în sus și în jos/ stau la drumul mare/ și aștept". Ceva grav și irecuperabil s-a petrecut între cei doi, de vreme ce tonul este sarcastic în intenția de a penaliza o victorie datorată nu luptei, ci norocului. Prozaismul unor sintagme, premeditat, nu știrbește cu nimic emoția din cele mai multe texte, stenograme pline de mister, intimitate și căință: ,ce îngrozitoare schimbare/ cu câtă lăcomie/ încerc pe rând fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
vor fixa însă ideologiile generației "milenariste" și se va face o privire panoramică asupra acesteia, în prezent se poate remarca o pluralitate de direcții, dintre care unele confuze și bâlbâite, (încă) slab conturate: de la mizerabilismul erotic la cel social, de la prozaism la elemente (post)apocaliptice și autobiografie crudă. Aceste direcții par a se afla astăzi în centrul atenției publice și a domina scena literară, suprafața ei, adesea în mod zgomotos, rebel și neconvingător. O bună excepție fac scriitorii individuali și greu
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
n viața sa un asemenea surplus. Nici ornamente, nici frontoane, nici bovindouri, nici turnulețe sau basoreliefuri, toate astea sunt pentru burghezul care a murit și care nu mai e nici o speranță să reînvie, fiindcă, de fapt, nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de multă vreme muncitorul care locuiește aici. Puțină poezie pot să mai aducă doar mileurile, fotografiile de familie, imaginile cu cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Schimbarea la pană” (2002), care marchează, într-adevăr, o „schimbare” sensibilă de paradigmă stilistică, poetul făcând în mod frecvent apel, la elemente proprii esteticii „minimaliste” a poeziei postmoderniste, la un registru ușor parodic, de o studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre poezii
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
Violeta Ionescu, București, Editura Oscar Print, 2013. În viziunea scriitorului Dan Ravaru „Ansamblul versurilor doamnei Valentina Teclici, pe lângă încărcătura de idei și de frumusețe, este un apel spre întoarcerea la adevărata poezie, la frumosul etern, salvat de influențele contemporane ale prozaismului și violențelor de limbaj”. În volumul Poetical Bridges - Poduri lirice, Valentina mărturisește: „Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului și-ale gândului. O cale unică de-a împărtăși propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelații, observații cu
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
exigență estetică și modestie, fiind lipsit de ambiția deșartă a afirmării fără acoperire valorică. Tocmai de aceea cititorul va avea surpriza și încântarea să descopere în acest prim volum poezie adevărată, decantată și concentrată liric, fără urme de anecdotic și prozaism, diversă din punct de vedere tematic și într-o formă expresivă, prozodică și stilistică de certă calitate. De-a lungul câtorva decenii, autorul a fost prezent la ședințele cenaclului literar Gib.I. Mihăescu, o bună bucată de vreme conducându-l
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42) Jocul cu limbajul și desolemnizarea acestuia, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul unui stil înalt, ermetic și impersonal, precum și practicarea unei poetici a concretului și a banalului, sunt câteva dintre punctele forte ale tehnicii de lucru aparținând autorului volumului de versuri „Lumea nebunilor”. Sinceritatea discursului poetic, frumusețea limbii
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
aparte și cu un limbaj poetic destul de comun, Elena Trifan, spirit cultivat și sensibil, izbutește totuși să scrie “în dulce stil clasic” poezii notabile, la un nivel estetic cel puțin onorabil, care sunt salvate în cele mai multe cazuri de la platitudine și prozaism de sinceritatea și intensitatea, de autenticitatea și generozitatea unor trăiri, gesturi și atitudini lirice de o reală elevație. Poeziile de inspirație religioasă, biblică, reunite în primul ciclu al volumului “Infinitul iubirii” au, într-adevăr, nu de puține ori “profunzimea unei
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]