609 matches
-
cele trei straturi care compun poezia lui Dosoftei. Opera primului nostru poet cult a avut șansa de a se fi aplecat asupra sa un exeget excepțional, Mihai Dinu. Acesta se ocupase de versificația dosofteiană încă din prima monografie monumentală închinată prozodiei românești (Ritm și rimă în poezia românească, 1986), pentru ca, în „Bătrînul poet dintîi” (2007), să întreprindă cea mai completă analiză stilistică a unui poet român dinainte de epoca romantică. Datorită acestei monografii avem acum identificate cu precizie cele trei tipuri de
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de contribuții comparabile, apariția unei istorii stilistice a literaturii române nu ar fi întîrziat așa de mult. Viziunea ingenioasă propusă de exegetul lui Dosoftei fixează o perspectivă fermă: pentru Mihai Dinu, explicația ultimă a acestei poezii rămîne de natură prozodică. Prozodia nu se limitează la condiționarea tehnică a versului, ca la aproape toți poeții, deoarece prozodia reprezintă aici baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
de mult. Viziunea ingenioasă propusă de exegetul lui Dosoftei fixează o perspectivă fermă: pentru Mihai Dinu, explicația ultimă a acestei poezii rămîne de natură prozodică. Prozodia nu se limitează la condiționarea tehnică a versului, ca la aproape toți poeții, deoarece prozodia reprezintă aici baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ultimă a acestei poezii rămîne de natură prozodică. Prozodia nu se limitează la condiționarea tehnică a versului, ca la aproape toți poeții, deoarece prozodia reprezintă aici baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
baza întregii construcții; zonele imaginarului, zonele doctrinare, descriptive, imagistice ori teologale apar condiționate de prozodie, mai vizibil ori mai obscur. Ea comandă imensul angrenaj poetic pus în joc. Puține scrieri de amploare au fost construite în asemenea măsură plecînduse de la prozodie. Pentru cel care inaugura ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea cît de aluzivă, devenea indispensabilă. De la primele analize ale Psaltirii în versuri numele polonezului Jan Kochanowski (1530- 1584) s-a ivit spontan. Chiar dacă influenț a acestuia
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ex nihilo poezia cultă românească urmărirea unui model, fie ea cît de aluzivă, devenea indispensabilă. De la primele analize ale Psaltirii în versuri numele polonezului Jan Kochanowski (1530- 1584) s-a ivit spontan. Chiar dacă influenț a acestuia la capitolul esențial al prozodiei rărnîne limitată, frapează simetria surprinzătoare a celor două mari personalități: Dosoftei și Kochanowski au devenit, în perspectiva evoluției ulterioare a literaturilor română și poloneză, capi de serie, primi poeți de mare valoare. Apărut însă într-o cultură deja evoluată, poetul
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
îț vei face” (Ps. 83). Urcînd la izvoarele celor trei principali metri romanici, toți trei parisilabici, circumscriem poezia lui Dosoftei poeziei europene: octosilabul, decasilabul și alexandrinul compun majoritatea strivitoare a metrilor din Psaltire, acoperind 144 din cei 150 de psalmi. Prozodia lui Dosoftei demonstrează integrarea operei sale în orbita poeziei europene, ca și pornirea Mitropolitului de a crea o nouă formă, absentă pînă atunci din limba română. Căutarea unor tipare preexistente fusese în acele împrejurări vitală, iar coborîrea la sursele poeziei
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
rînd, deși a tradus și în proză Psaltirea, Dosoftei nu s-a limitat la o astfel de operațiune teologal - culturală, ci a întreprins traducerea textului sacru și în versuri. În al doilea rînd, efortul autorului s-a exercitat în aria prozodiei și a lexicului, domenii caracteristice regimului poetic. De ce a ieșit Dosoftei din aria răsăriteană, slavonă, atunci cînd a scris versuri, pentru a se încadra celei occidentale? Probabil că un instinct superior și ascuns, ținînd de inspirația pură, l-a condus
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
instinct superior și ascuns, ținînd de inspirația pură, l-a condus spre cultura apuseană. Luînd ca textbază varianta slavonă a Bibliei, familiar fiind al Septuagintei, Dosoftei părea integrat lumii răsăritene: dar n-a fost așa! Introducerea neașteptată, aproape subreptice, a prozodiei occidentale în versul românesc incipient s-a cuplat fericit cu structura etimologică a lexicului poetic dosofteian, latin în proporție strivitoare. Se producea astfel actul fondator, greu de consecințe, al poeziei noastre culte. Intuiția profundă a poetului moldovean a frizat aici
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
inclusiv prin afluxul de neologisme franceze și italiene). Dacă se calculează și frecvența termenilor din Psaltirea în versuri, ajungem la neverosimilul procentaj de 85% apariții de origine latină (într-o proporție egală din nou cu aceea de la Eminescu). Îmbinarea unei prozodii românești de factură neolatină cu fondul lingvistic de origine latină moștenită reprezintă temeiul originalității Psaltirii în versuri. Poezia românească se deschide cu o capodoperă absolută, cu Psaltirea în versuri. Simpla ei existență în a doua jumătate a secolului al XVIIlea
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ideală, cu cât poemele sale reflectă amprenta apriorică a poporului respectiv. Factorii care converg într-un poem pentru a realiza armonia, "un organism viu ca natura" (Kant), sunt logica internă a ideii poetice, a discursului liric și organizarea perfectă a prozodiei. Logica internă Coerența ideatică a unei poezii, dar și a oricărei opere de artă, este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un amalgam inform, incoerent de cuvinte mari cărora cititorul ar trebui să le găsească coerență, un sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai profundă, indescifrabilă și deci mai superioară... Faptul este în perfectă concordanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arhitectura ideală a unui poem pornește și se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al cărții. Nemulțumirile lui privesc unele din efectele tranziției, diletantismul, amatorismul, spiritul de improvizație, goana după câștig material, cu orice preț. Un exemplu izbitor îl constituie manualele de Literatura Română, alcătuite la întâmplare, autorii neavând cunoștințe elementare de metrică și prozodie, conduși de idei care frizează absurdul. Unul dintre ei, de pildă, concepe capitole care n-au nicio succesiune logică: Adolescența, Joc și joacă, Familia, Iubirea etc. Se ajunge ca, observă editorialistul, între Mircea Eliade și Cioran să fie plasată Simona
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
greșelile de transcriere și de tipar, unificarea și aducerea la zi a normelor lingvistice). Aceasta explică într-o oarecare măsură de ce poetul, considerat astăzi întemeietorul limbajului poetic modern în limba română, era criticat în stricta lui contemporaneitate pentru greșelile gramaticale, prozodia imperfectă și precaritatea limbii sale literare. Cel puțin din perspectiva studiului lui Iulian Costache, brand-ul Eminescu îl vizează exclusiv pe poet. Publicistul (periodic, în funcție de cursul istoriei, reinventat din considerente politice) și prozatorul nu au contribuit substanțial la modelarea și
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
cămară și bucătărie, amețeala voluptoasă dată de formele generoase, întrezărite sau ghicite, ale femeilor, veșnica tensiune pricinuită de atacurile unui imaginar nerușinat, la limita perversiunii (și, în expresie, adesea dincolo de ea), asupra unei structuri de sublimă candoare, eleganța clasică a prozodiei sunt elementele din care se hrănește forța și mereu proaspăta originalitate a liricii lui Emil Brumaru. Foarte popular și datorită fizicului său de boem clasicizat, Emil Brumaru este respectat și admirat de toată lumea. Inclusiv mereu răvrătiții reprezentanți ai celei mai
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
a fi doar niște opțiuni aleatorii, cercetătoarea clujeană reia, pe urmele lui Seymour Chatman, cea mai la-ndemână dintre întrebări: de ce? Și cele mai nuanțate seturi de răspunsuri. Iată un exemplu: "ŤEste de mirare - observa Chatman - că studiile obișnuite de prozodie sunt atât de preocupate de detaliile analizei încât nu își află timp pentru a discuta la ce servește metrul, de ce poeții aleg să îl folosească și cu ce speranțe o fac. Nu am nici o nouă explicație vitală pentru asta, dar
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
unor imagini pe care nu trupul viu le iscă, ci dozajul prozodic pe care mintea scriitorului îl produce. (Spun dozaj prozodic și nu narativ, întrucît instinctul ritmic al fluenței lexicale nu ține doar de poezie, ci și de proză. Astăzi prozodia este epică, nu poetică.) După acest dozaj prozodic se poate măsura cultura scriitorului și puterea lui de a evita tonul excesiv. Tocmai de aceea actorii de talent au o cultură modestă și, tot de aceea, dacă se apucă să scrie
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
tendință a artei moderne (conform lui W. Worringer, o parte din artă epocii noastre tinde spre puritatea hieratica a liniei). Iubitor de clarități, Ilie Constantin se străduiește a contrage factorii contingentului într-un orizont al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind din mare în neștire,/ și-i căutăm duios o formă/ alcătuind-o din privire:// muntoasă că o lună nouă,/ cu
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
lor aripi); epitetele rămîn, toate, abstract-noționale (noapte oarbă, pronie îndurată, fatale fere, doritul Luceafăr). Suntem la distanță imensă de limbajul romantic ce ar fi trebuit să celebreze deschiderea spre o nouă lume. Cea mai perceptibilă influență italiană se regăsește în prozodia novatoare, în noul tip de vers creat special de Asachi. Alexandrinul românesc, versul-matrice al pașoptismului, apare în primă formă la poetul moldovean. "Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice..." înainte de Heliade și de școala lui, Asachi l-a utilizat intens, atît
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ceea ce se presupune a fi creația de deplină maturitate a autoarei. Din capul locului se remarcă diversitatea formală și tematica a poemelor, de la cele eliptice, de tip haiku, ori minimaliste, cu virtuți de aforisme, până la dezvoltările ample de factură epica. Prozodia îmbracă și ea forme foarte variate, de la versul tradițional până la versul alb. În spirit postmodern, Mihaela Mâlea Stroe intra în dialog cu alti poeți, clasici sau mai putin clasici (aluzii livrești, citate culturale, parodiere a unor rime clasicizate), si chiar
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A. Toma se dă de trei
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
Qu Yuan se aruncă în râul Miluo din provincia Hunan de astăzi. Primul poet din istoria Chinei, Qu Yuan, a lăsat posterității o moștenire nepieritoare. Originalitatea poeziei sale, inspirată din literatura orală, constă în introducerea tematicii naționaliste și a unei prozodii noi. Capodopera sa Venit-a vremea întristării este cea mai amplă piesă lirică romantică, pe teme politice, din istoria literaturii chineze antice. Este un poem descriptiv de 373 versuri și 2.490 hieroglife, care înfățișează tabloul unei organizări sociale injuste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poeme sunt, de pildă, "pasteluri" pure. Confruntat cu realitatea cumplită a vieții de mizerie a țăranilor sau cu cea a câmpului de luptă, el creează poeme care adeseori sunt autentice tablouri realiste. Du Fu este un inovator și în domeniul prozodiei, unde se dovedește a fi un mare virtuoz, un valorificator al posibilităților grafice ale hieroglifelor și ale celor sonore ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei versificației, alegerii cuvântului și efectului asupra cititorului stă chiar unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]