112 matches
-
urmărit, pentru că nu exista nici o carte tipărită la acea vreme, care să conțină notații ale muzicii psaltice. Prima carte de muzică psaltică de pe teritoriul țării noastre, Irmologhionul lui Macarie, apare abia În 1823, fiind tipărită la Viena 2. Până atunci psalții și ucenicii lor vor cânta doar de pe manuscrise. Aceste manuscrise erau tălmăcite spre folosul psalților români și conțineau „cuvinte rumânești și... glasuri grecești“. Toți autorii de manuscrise erau credincioși tradiției bizantine și nu au acceptat muzica gregoriană, rusească și laică
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
muzicii psaltice. Prima carte de muzică psaltică de pe teritoriul țării noastre, Irmologhionul lui Macarie, apare abia În 1823, fiind tipărită la Viena 2. Până atunci psalții și ucenicii lor vor cânta doar de pe manuscrise. Aceste manuscrise erau tălmăcite spre folosul psalților români și conțineau „cuvinte rumânești și... glasuri grecești“. Toți autorii de manuscrise erau credincioși tradiției bizantine și nu au acceptat muzica gregoriană, rusească și laică, cunoscută la noi pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Ne Încredințează de aceasta și Filotei, care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
și timpul când trebuie cântate: „când ridică pahar...“ sau „Întru pofala Mitropolitului...“, imnuri „ce se cântă la mese“ sau „În cinstea celui ce gătește ospățul“. În general erau alcătuite În cinstea demnitarilor de stat și eclesiastici și erau cântate de psalți și protopsalți la Te-Deum, slujbe, mese, vizite și alte Împrejurări. Toate aceste imne, aclamații, encomioane, polihronii, aflate În manuscrise psaltice, alcătuiesc o parte din muzica de ceremonial de pe teritoriul țării noastre, necunoscute până acum. Prin toate aceste cântări s-a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
psaltice, alcătuiesc o parte din muzica de ceremonial de pe teritoriul țării noastre, necunoscute până acum. Prin toate aceste cântări s-a păstrat și În țările române muzica bizantină, care a suferit unele modificări ce constau În adaptări sau Înfrumusețări din partea psalților locali, fără a știrbi Însă spiritul și esența psaltichiei originale. Școli de muzică În afară de cântarea la strană, În biserică, muzica psaltică se mai Învăța și În școli. În secolele XVI și XVII se Înființează câteva școli În care cântarea bisericească
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
muzică și, desigur, Încă o serie de școli mărunte, pe la biserici și mănăstiri, unde „dascălii se Înțelegeau direct În ce privește plata, cu părinții copiilor ce veneau să Învețe“. „Dascălii“ de muzică psaltică pentru aceste școli erau recrutați din rândul psalților vestiți sau al protopsalților de la Curtea Domnească și Mitropolie. Protopsalți Printre cei care au promovat muzica bizantină atât la Curtea Domnească și Mitropolie, cât și la școlile Înființate atunci, Întâlnim personalități proeminente, Începând cu Iovașcu Vlahul (1700), Protopsaltul Curții Ungrovlahiei
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
a se ocupa de slujbele Bisericii. Șărban. Din prefața Irmologhionului lui Macarie aflăm că „În zilele fericitului Întru pomenire dascălul Șărban Protopsaltul, viind cel mai desăvârșit și cel mai vestit dascăl al vremii aceia dintre greci, Anastasie Rapsaniotul, un celebru psalt grec din secolul al XVIII-lea, cu socoteală ca să-și găsească norocul și să rămâie În țara noastră, când au văzut desăvârșirea meșteșugului și au auzit prea dulcea fireasca glăsuire a lui Șărban și a celorlalți dascăli din neamul nostru
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
formând un număr mare de cântăreți, dintre care amintim: Ioan sin Radului Duma Brașoveanu, Constandin, nepotul și ucenicul său și Gheorghe. Cu privire la opera muzicală a lui Șărban găsim indicații tot la Macarie, care În prefața Irmologhionului său spune: „Mulți dintre psalții cei desăvârșiți din neamul nostru s- au arătat cu râvnă În vremi, ca să facă câteva ceva În limba noastră, precum fericitul Întru pomenire Arsenie Ieromonahul Coziianul, Calist Protopsaltul Sfintei Mitropolii a Bucureștilor și Șărban Protopsaltul Curții Domnești. Carii, nu numai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
alta pentru zavistia celor ce nu pot să vază sporirea și să le auză În limba graiului nostru, dimpreună cu moartea lor au pierit și ostenelele lor“. Șărban, „Protopsaltul Țării Românești“, se numără și el printre cei mai de seamă psalți din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, distingându-se prin activitatea sa de traducător și promotor al cântării de tip bizantin la români și mai ales prin formarea de elevi care au contribuit la răspândirea muzicii de acest fel
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
s-a influențat reciproc de-a lungul Întregii perioade medievale. Muzica psaltică practicată În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu pe teritoriul țării noastre, reprezintă continuarea aceleiași muzici din secolele precedente, dar cu deosebirea că se adaptează la cerințele graiului românesc. Psalții pe care i-am amintit au „tălmăcit“ din greacă și slavonă sau au compus direct În românește, fără a se abate de la melosul muzicii tradiționale bizantine. Cu toate eforturile acestora de a introduce și cântarea la strană În limba română
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
la mine, căci eu toati dările le am plătite, după cvitanțiele ce păstrez.“ La primirea unei noi circulare (dispozitivul birocratic nu înțelegea să capituleze), replica bătrânului capătă inflexiuni nostalgice: „Pe când m-au dat tatăl meu la școală în Botoșăni, la psaltul Iordache, Dumnezău să-l ierte și să-i fie țărâna ușoară, nu să slujă Moldova cu litere străine. De aceea nici cunosc asămine schimonosituri de slove. Prin urmare, fiindcă după două ceasuri de strașnică muncă n-am fost în stare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din 1844, în Iași trăiau 6.168 evrei care prestau activități productive dintre care 2073 erau negustori, 2219 - meșteri și 860 - unii calfe, alții slugi. Pe lângă aceștia, mai existau în Iași, cinci hahami, 30 dascăli, un rabin, un ceauș, șase psalți, un asistent de rabin, patru ciocli și un secretar. În 1851, în orașul Iași activau 1.169 negustori evrei, 1430 meșteșugari, 606 calfe și slugi. În absența burgheziei românești, reprezentată de negustori și comercianți cu “solide contacte în Europa”, evreii
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Petru Efesiu (1816-1819), unde învață și meșteșugul tiparului, și, abia la 36 de ani, o încercare de a frecventa clasa a patra de franceză la Școala de la „Sf. Sava” - cam la atât se limitează învățătura lui sistematică. Iar cariera de psalt și de profesor de muzică religioasă și-a făcut-o unde și după cum îl mâna soarta: la biserica din Șcheii Brașovului în 1821, când se refugiază din cauza „zaverei” lui Tudor Vladimirescu, la o școală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea (1826-1828
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
ce a urmat presupusei distrugeri a primei versiuni a celui dintâi dintre oratorii și înlocuirea, într-un timp record, a întregii substanțe melodice din secolele XIII - XIV, cu una neagreată, dacă nu cumva chiar disprețuită de I. D. Petrescu, aparținând eminenților psalți români ai secolului al XIX - lea, Macarie Protopsaltul, Anton Pann și Dimitrie Suceveanu. Recent preotul Stelian Ionașcu a semnalat existența variantei inițiale a Oratoriului de Paști - Patimile și Învierea Domnului - ceea ce redeschide dosarul acestei capodopere, cu precizarea din start că
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
bizantină, în limba română și greacă, de către muzicieni români<footnote Vasile, Vasile Tezaur muzical românesc din Muntele Athos, vol. I și vol. II, București, Editura muzicală, 2007 și 2008, volumul III în curs de tipărire; footnote>. Se impune observația că psalții români au creat și scris cântări în limba greacă în perioada în care limba română nu căpătase dreptul de limbă liturgică și creațiile lor fac parte deopotrivă din patrimoniul spiritual ortodox dar și din cel românesc, acești creatori fiind cunoscuți
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
a tezei de doctorat, adaptată la condițiile unor studii și a unei cărți - catalog, de care să beneficieze cercetătorii interesați și apoi cântăreții și chiar compozitorii aflați în căutarea unor surse de inspirație autentice. Fondul de manuscrise relevă un important psalt al zonei din deceniile de mijloc al secolului al XIX - lea - Nicolae - devenit prin intrarea în monahism la Sinaia, Neofit - Ivanovici Iovanovici, copist a șase documente muzicale și autor al mai multor cântări ce merită a fi studiate și repuse
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
în: Teologie și viață, Iași, s. nouă, An IV (LXX), nr. 11 - 12, noiembrie - decembrie 1994, pp. 84 - 102; footnote>. Poate nu întâmplător în școala monahală sinaită au crescut opt ierarhi români și în strana mănăstirii au răsunat glasurile unor psalți de valoarea lui Naum Râmniceanu, Varlaam Barancescu, Gheorghe Ucenescu, Neofit Ivanovici etc. Deși a beneficiat de mai multe monografii, începând din anul 1881 până la cea mai recentă, din anul 2000<footnote Măgureanu, Nectarie - Mănăstirea Sinaia, București, Editura Athena, 2000. footnote
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
una dintre versiunile Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie - Manuscrisul românesc nr. 1062 din Biblioteca Academiei, datorat arhimandritului Gherasim. Tot aici a scris Naum Râmniceanu Hronicul său. Și tot de Mănăstirea Sinaia și-a legat numele unul dintre psalți români reprezentativi pentru deceniile de mijloc ale secolului al XIX - protosinghelul Varlaam Barancescu, intrat în monahism la Sinaia deși aici nu s-a găsit încă nici un document autograf multe dintre creațiile sale întâlnindu-se în fondurile de la Mănăstirea Neamț și
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
două CD-uri cu Cântări pentru Postul Mare și Cântări închinate Maicii Domnului și am ascultat corul mixt ce însoțește răspunsurile la liturghiile duminicale și ale marilor sărbători, după ce cântările vecerniei și ale utreniei tradiționale au fost înălțate de pricepuții psalți ai așezământului monastic. Interesant este faptul că cele nouăsprezece manuscrise muzicale nu figurează printre cele 2500 de cărți ale bibliotecii, aparținând secolelor XVI - XIX, tipărite în principalele centre românești și europene și nici printre cele 60 de manuscrise ale mănăstirii
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Athos - Cântările Sfintei Liturghii, București, 2004, pp. 387 461; footnote>, Nu întâmplător în biblioteca mănăstirii se găsesc cărțile capitale de muzică de cult tipărite în secolul al XIX - lea, unele chiar în mai multe exemplare, o bună parte provenind de la psaltul mănăstirii din ultimele decenii ale secolului, Neofit: Anastasimatarul, Irmologhionul și Theoreticonul lui Macarie Protopsaltul, tipărite la Viena, în 1823, tomul al II - lea al Antologiei, tipărit la Buzău, în anul 1827, tot al lui Macarie, alături de cele ale lui Anton
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
anii 1856 - 1857, Utrenierul și Liturghierul lui Ioan Zmeu, tipărit în 1892, Antologia care cuprinde cântări pentru vecernie, utrenie, liturghie, Postul Mare etc, parte compuse, parte traduse de părintele Nectarie Schimonahul, din 1898 etc, cărți de pe care am cântat împreună cu psalții mănăstirii. Reține atenția faptul că unele dintre aceste cărți sunt dăruite de Gheorghe Ucenescu, ceea ca susține ipoteza unor legături mai vechi ale psaltului brașovean cu mănăstirea din „perla Carpaților”. Unele din aceste cărți au fost transformate în coligate, prin
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
compuse, parte traduse de părintele Nectarie Schimonahul, din 1898 etc, cărți de pe care am cântat împreună cu psalții mănăstirii. Reține atenția faptul că unele dintre aceste cărți sunt dăruite de Gheorghe Ucenescu, ceea ca susține ipoteza unor legături mai vechi ale psaltului brașovean cu mănăstirea din „perla Carpaților”. Unele din aceste cărți au fost transformate în coligate, prin atașarea unor file, pe care Neofit Ivanovici a copiat anumite cântări ce răspundeau unor necesități liturgice practice, printre ele numărându-se Anastasimatarul lui Anton
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
87 sau Păresimierul aceluiași Anton Pann Manuscrisul nr. 1135 - în care același caligraf a transcris cântări pentru Postul Mare. Așteptăm cu interesul cel mai justificat prima prezentare a acestei figuri a muzicii bizantine din țara noastră, Neofit, până în prezent numele psaltului fiind total necunoscut bizantinologiei muzicale. Dacă ținem seama de faptul că numai trei dintre cele șase manuscrise autografe ale lui Neofit, de la Sinaia (nr. 34, 36 și 37) adună între copertele lor aproximativ 1600 de pagini și ele i-au
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
ale lui Neofit, de la Sinaia (nr. 34, 36 și 37) adună între copertele lor aproximativ 1600 de pagini și ele i-au furnizat recentului cercetător amintit câteva date esențiale ale biografiei lui Neofit: în 1839 se iscălește în calitate de învățător și psalt în comuna Băicoi, trecând apoi la mai multe biserici din împrejurimi, Slănic Prahova, Scăieni, Valea Călugărească, Ploiești, Predeal, pentru a se stabili definitiv la Sinaia, unde este primit în monahism și moare în anul 1897. Multe dintre cântările cuprinse în
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Neofit, deși practica arată prelungirea scrisului chirilic în unele cazuri chiar și în secolul al XX - lea. Dintre creațiile copiate în aceste antologii - multe traduceri sau preluări din alte culegeri similare care circulau în epocă - merită amintite cele aparținând marilor psalți constantinopolitani: Petru Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Petru Vizantie, Theodor Fokaeos sau unor psalți de limbă greacă stabiliți la noi în țară, ca Dionisie Fotino, sau Petru Efesiu etc. Într-o formă sintetică cele patru manuscrise integrale caligrafiate de Neofit (două sunt
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
în secolul al XX - lea. Dintre creațiile copiate în aceste antologii - multe traduceri sau preluări din alte culegeri similare care circulau în epocă - merită amintite cele aparținând marilor psalți constantinopolitani: Petru Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Petru Vizantie, Theodor Fokaeos sau unor psalți de limbă greacă stabiliți la noi în țară, ca Dionisie Fotino, sau Petru Efesiu etc. Într-o formă sintetică cele patru manuscrise integrale caligrafiate de Neofit (două sunt coligatele menționate) sunt: Manuscrisul nr. 34 - Chinonicar datat în anul 1847, fiind
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]