362 matches
-
anitcalofil, cu mize sociale și nu strict estetice, cu priză directă la realitate, docudrama etc. Dacă întoarcem pe dos modelul respins de regizor ar trebui, în principiu, să găsim mizele sale și un film estetizant, în afara actualității, a sferei sociale, psihedelic, fantast, evazionist, un thriller conceptual sau un film de artă în sensul de "artist" așa cum o serie de prozatori esteți sunt caracterizați prin stil, prin scriitura artistă. Gheorghe Preda se consideră un stilist care joacă totul pe o singură carte
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
2006) al lui Michael Hanecke, un alt film tributar lui Lynch se poate integra filierei -, în felul în care regizorul amplifică sentimentul de anxietate în raport cu dereglarea sistematică a simțurilor și pierderea contactului cu realitatea. Sub raport tehnic al realizării coșmarurilor psihedelice ale Anei, Gheorghe Preda împrumută din The Ring 1 (Avertizarea, 2002) a lui Gore Verbinski și continuarea sa The Ring 2 (2005) în regia lui Hideo Nakata care pregătește un al treilea episod. Filmul are un demaraj bun, concertul la
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
care călătorește de la un capăt la altul al Americii, de la un chef la altul, de la o cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
industriale. Nu este infernul, ci doar Metropola, Los Angeles-ul lui 2019, în mijlocul cărora tronează asemeni unei piramide mayașe templul tehnologic al lui Tyrell. Se poate discerne și o fină aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame gigantice ale unor psihedelice frumuseți asiatice deschid tot atîtea porți misterioase spre un consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
hidoase făpturi cu figuri de avortoni, asemeni biomecanoizilor din acrilicele lui Hans Giger îl amenință pe acest erou coborît din cerul albastru. Orașul iese din pămînt sub forma unor uriași zgîrie nori, lipsiți de ferestre, iar Lowry plutește în atmosfera psihedelică, de oraș scufundat, prin lumina stroboscopică, de acvariu, lichidă, lumea citoplasmatică a visului, o suprarealiate de care-l leagă ombilical de dorințele sale. Cum arată lumea "reală" pe care o inventează pentru noi Gilliam? Este un infern birocratic, cu funcționari
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
de mii de submarine peste protest/ unul pentru fiecare din noi dichisit cu alimentele favorite." Cu ce mai seamănă acest pasaj? 6 Și, întreb cu o oarecare ipocrizie, de ce vă mai amintește suma lor? De unde își trage sevele spațiosul conglomerat psihedelic ce reiese de aici? Vă asigur că, dacă aș continua să reproduc părți aleatoriu selectate din Submarinul iertat, toate aproximațiile comparatiste s-ar clătina serios. Așa cum o demonstrează cu asupra de măsură, subminant, prefața excelentă și empatică a lui Mircea
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
cele mai diverse surse. Cumulate, acestea ar alcătui un șir nesfârșit de holograme. Luați o hartă veche sau un tablou aparținând unui maestru din trecut, suprapuneți peste el banda unui film și o partitură muzicală, și veți obține un palimpsest psihedelic, transpunerea visurilor ce vă locuiesc - firește, dacă acestea au corespondențe culturale. Adevărul este că tehnologiile de azi ne vertebrează imaginarul, la fel cum ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care crea, la bordul unei stații spațiale, în
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu firea ei deschisă și exuberantă; zâmbea întruna și se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu te-am întors cu fața în sus și atunci te uitai la mine cu aceiași ochi umani, înfricoșători, chiar dacă înfățișarea ți s-a schimbat între timp. Pe vremea aceea nu purtai coadă de Armadillo și nici culori atât de psihedelice. Până și zâmbetul tău este același cu cel de atunci. Bunica mi-a explicat că nu puteai fi decât un arici, căci numai aricii zâmbesc atât de înfricoșător, cu zâmbet de om, când sunt surprinși, ca să fie lăsați în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa o clipă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mână. Și acum se gândea cu ciudă la acest amic al ei, la ce mult s-a bucurat să-l întâlnească după atâta vreme, cum s-a lăsat pradă conversației și a uitat total de umbrela în formă de meduză psihedelică, singurul lucru pe care-l avea de la el și care-i substituia grațios prezența între două sporadice întâlniri. Sentimentul că s-a produs ceva iremediabil între ea și D, ceva ce va face imposibilă legătura lor, oricum foarte subțire, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui înger. Apoi Pulcheria, nepăsătoare la conversația femeilor, stă în dreapta Sinelui Mare și pare foarte interesată de fenomenul triogamic și scindarea lui Philip în cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altfel semnificativ, The Genius and the Godess/Geniul și zeița, reeditat recent la noi, în colecția de carte străină a Editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună cali-ta-te estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate) impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la urmă, drumul fiecărui efort literar?
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
direct din stele pricepi/ vreau vorbele fără mărgele și brizbrizuri/ fără confetti fără măști venețiene/ vreau un carnaval demachiat cu riduri și cearcăne autentice/ fără divagații ochioase ori întorsături bezmetice/ dar nălucile scurgerile pure de fantezie în comă/ și licorile psihedelice cui le lași/ îl zgândări atunci pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
de smoală din lăuntru care prea mult a stat închisă într-un cazan/ fii propria ta negresă fluierând la volan/ fii tu fii tu de trei ori fii tu (...)/ hai sictir replică atunci pianista bulbucată/ nu voi abandona niciodată tromba psihedelică pleznind de ceață/ sunt chiar eu acum cea care-ți vorbesc din rărunchi/ cea vie adevărată pricepi nătărăule/ nu voi renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
în care Gulea experimentează, cel din serialul TV Haecker unde a realizat ultimul episod, aducând în primplan o adolescență pentru care vivere pericolosamente a devenit slogan și pentru care Cristina și Glonț sunt martori exemplari. Reușite aici sunt câteva cadre psihedelice luate având pe fundal un tapet oribil cu o lume de guzgani enormi, ca niște sacerdoți impenitenți ai unei mese negre. Și aici se poate observa accentul apăsat, exagerarea, ca în scena de întânire la metrou, undeva într-o budă
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
personajelor, atunci când sforile sunt lăsate la vedere. Magda construiește un sfârșit sângeros și ridicol familiei lui Yobbo, devastată de bucăți care se desprind din zidul clădirii, însă scenariul gore este la fel de contrafăcut ca tot ceea ce apare în film, ca experiențele psihedelice ale lui Yobbo care-l amintesc vag pe Terry Gilliam din Fear and Loathing in Las Vegas. Scriitoarea reciclează clișee și le toarnă peste propria ei sensibilitate, stârnind reacția exogenă a anxietăților și proiecțiilor onirice. Nenumăratele scurtcircuite ale prozei sale
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
Gilliam din Fear and Loathing in Las Vegas. Scriitoarea reciclează clișee și le toarnă peste propria ei sensibilitate, stârnind reacția exogenă a anxietăților și proiecțiilor onirice. Nenumăratele scurtcircuite ale prozei sale apar figurate în film, decupajele se mută în zone psihedelice, halucinația înlocuiește realitatea și îi supraviețuiește. Filmul mai devine interesant ca experiment în marginea unei lumi post-totalitare a amneziei debusolate a unei noi generații care se regăsește în alt tip de conflicte decât cele ale generațiilor anterioare, conflicte superficiale la
Revoluția tinerilor furioși by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5992_a_7317]
-
invadeze tot spațiul. Filmul lui Gaspar Noe este o experiență în sine, a căuta un plan de coerență este la fel de inutil cu a pretinde o excelentă prestație a actorilor care sunt mai degrabă marionete care hrănesc corpul supradimensionat al abisului psihedelic deschis la picioarele lor. Avem un film cu totul special, pentru care nu există parametri obișnuiți așa cum nu poți măsura beția cuiva prin numărul de pahare, ci prin felul în care alcoolul produce o reacție în el. Filmul lui Gaspar
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
-mă în casa de vară de la Comana, cineva i-a oferit poetului Gellu Naum niște marijuana ca să-și pună în pipă. Poetul a zâmbit superior și a spus: «N-am nevoie de stimulente de acest tip. Îmi controlez singur stările psihedelice». Putem recunoaște aici și un fel de bravadă, tipică scriitorilor și artiștilor avangardiști (și nu numai). Bănuit că își creează tablourile sub influența substanțelor halucinogene, Salvador Dali a declarat: «Nu iau droguri. Eu însumi sunt drogul»." (pp. 269-270) Bravadă sau
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
câteva filme, altele m-au ales, iar dintre ele a făcut parte și ultimul film al lui Gaspar Noe, Enter the Void (2009), cunoscut mai ales prin lungmetrajul Irreversible (2002). Spre deosebire de filmul anterior, cu o geometrie perfect euclidiană în ciuda montajului psihedelic și a intensității insuportabile a unor secvențe, în Enter the Void narațiunea este bulversată, regizorul lăsându-ne pradă imaginilor și culorilor, halucinațiilor mirifice și infernale induse de narcotice, cu flori vorace deschizându-și mandalic fractalii, cu o beție sexuală desfăcându
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
exotică în căutare de expresivități mai mult fonetice decît ideatice. De exemplu, o femeie oarecare este descrisă ca "un soi de baldîră bogat sulemenită, îmbrăcată în țoale hippy, fleșcăită la față și cu trăsături ce trădau oarecare intimitate cu procedeele psihedelice" (p. 70), o carte este înfățișată drept "grijuliu dichisita, frumos orînduita și lucida cărticică." (p. 61) Despre Nae Ionescu, părintele spune că "te certa, te înșfăca, te cucerea, îți punea cultura la îndemînă ca pe o prăjitură minunată, ca pe
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]