29,373 matches
-
mine și pedagogie totul s-a terminat. 3. Să-ți croiești drum între patru și cinci e uneori ca și cum ai vrea să-ți îmbraci un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo - 4. Nu e o manevră psihică de-a scăpa faptul că astăzi așa de mulți locuitori ai Varșoviei se ascund în spatele begonilor ocrotitoare din ferestrele anului 1939 refuzând să recunoască toate câte s-au întâmplat de atunci. Mai degrabă e conul de umbră al istoriei. Refuzul
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
ai trăit, fără să poți mărturisi, pe scurt, dacă nu poți alege între "a trăi sau a povesti"? La Kertész "a trăi" înseamnă a nu trăi. Nu este vorba ca la Sartre de o chestiune morală, ci de o problemă psihică legată de faptul că nu reușești să povestești ce nu se poate trăi, ceea ce scapă oricărei categorii și în toate domeniile vieții. Or, în ce sens reușește Imre Kertész să ne facă să-i împărtășim experiența? Inițial, el avea intenția
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
opera lui György Konrad. Jorge Semprun are o experiență similară a propriei identități, înlăturînd originile sale spaniole cărora le preferă apartenența la Franța, pe care a ales-o deliberat. Antisemitismul a cărui victimă a fost Imre Kertész creează această barieră psihică și culturală a sentimentului de ne-apartenență la propria patrie. Și acesta este un mod de "inexistență". Nu-i rămîne decît o identitate negativă, care este un mod paradoxal de a defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care vor trebui discutate pe larg. Aluzia literară Trecerea de la semnificarea diadică la semnificarea triadică mi se pare a fi adevărul major al operei de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ori formulata convingere că, prin ediția de față, cititorii își vor putea face o idee despre "enormul travaliu de rescriere a cărții". A doua convingere este dedusă din virtuțile echilibrului interior al capitolelor Filosofia teoretică, Filosofia practică, Teme romantice, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Tehnica interioară, Tehnica exterioară, care fac din volumul II "rezultatul unui și mai profund proces de rescriere". Ce face Ileana Mihăilă? Reproduce ediția din 1969-1970, apărută în îngrijirea lui Andrei Rusu, iar aceasta pe baza versiunii din 1947
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
analiza poemelor Fata din grădina de aur și Luceafărul, cînd semnalează capitolul Teme romantice, ca un capitol nou, care nu se regăsește decît în unele pasaje, la origine, în Descrierea operei și în fragmente ale variantei primare din capitolele Cadrul psihic și Cadrul fizic. Cu totul nouă este traducerea titlurilor operelor parcurse de G. Călinescu și a textelor, cu precădere a celor din filosofia germană, versuri, proză din alte literaturi, traducere inexistentă ca unitate distinctă, întrucît G. Călinescu se implicase în
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
conceput astfel ar fi avut o organizare calchiată (naiv și impropriu, spunem noi, o dată cu autoarea) după cea neurologică. Ceea ce nu-i de neglijat însă într-o asemenea situație este tocmai caracterul revoluționar al perspectivei freudiene, principiul novator după care tulburările psihice sunt provocate de cauze tot psihice - precum și particularitățile foarte speciale și intimiste ale terapiei psihanalitice. Roudinesco afirmă, pe bună dreptate și cu exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole, fie la impasuri teoretice mult
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
organizare calchiată (naiv și impropriu, spunem noi, o dată cu autoarea) după cea neurologică. Ceea ce nu-i de neglijat însă într-o asemenea situație este tocmai caracterul revoluționar al perspectivei freudiene, principiul novator după care tulburările psihice sunt provocate de cauze tot psihice - precum și particularitățile foarte speciale și intimiste ale terapiei psihanalitice. Roudinesco afirmă, pe bună dreptate și cu exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole, fie la impasuri teoretice mult mai stânjenitoare decât cele despre care
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
credeți că suprarealismul este o atitudine față de existență, față de lume, mai degrabă decît un curent literar, un stil? A.R.-G.: Definiția pe care André Bréton a dat-o suprarealismului - îl citez pe Bréton - este următoarea -: suprarealismul este un automatism psihic pur care-și propune să reprezinte, fie în scris, fie într-o altă manieră, funcționarea reală a gîndirii înafara oricărei preocupări de ordine politică sau morală... ceva de acest fel. Există termeni care nu sunt întru totul exacți - acest fapt
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a gîndirii înafara oricărei preocupări de ordine politică sau morală... ceva de acest fel. Există termeni care nu sunt întru totul exacți - acest fapt nu are importanță acum. Dar în orice caz, neg complet din punctul meu de vedere automatismul psihic pur. Tot ceea ce Bréton denumea scriitură automată etc. nu mă interesează absolut deloc. Deci din acest punct de vedere resping complet suprarealismul. Este adevărat că suprarealismul a fost o mișcare importantă în istoria gândirii. Dar eu nu m-aș considera
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
text sau a unei arhive; în articolul "M. Foucault et les archives de l'exclusion" (din volumul coordonat de E. Roudinesco, Penser la folie. Essais sur Michel Foucault, Galilée, 1992, p. 65), Arlette Farge a analizat foarte bine această vibrație psihică inițială și determinantă la Foucault. Dar râsul nu rămane în pragul operei, după cum observa Michel de Certeau, ci o locuiește. Din perspectiva arhivelor, pe care o vom adopta aici, se întâmpla oare același lucru? Râsul ocolește oare arhiva? Nimic nu
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
legislația internă privind organizarea judiciară și statutul judecătorilor și procurorilor sau statutul personalului auxiliar și conex, și nici În codurile deontologice ale acestor categorii profesionale. Cuvântul „integritate” (ne referim, desigur, doar la integritatea morală, nu și la cea fizică sau psihică) este menționat, În aceleași acte normative, doar de trei ori și aceasta Într-o simplă Înșiruire de cuvinte. Numai În Regulamentul de evaluare al magistraților este prevăzut că integritatea se apreciază, fără nici o detaliere, „În funcție de respectarea standardelor de conduită, sancțiunile
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
modestele-mi puteri, întru statornicirea neuitării lor.” Astfel, într-un interviu din 1981, Nina Casian ne vorbește despre anotimpurile ei de creație, despre cum pasiunea pentru poezie alternează cu aceea pentru pian. Opțiunea pentru muzică, spune poeta, „vine din evaluarea psihică a extazului pe care îl resimt când compun, față de extazul pe care îl resimt uneori când scriu.” Despre iubirea târzie a lui Panait Istrati ne povestește chiar soția sa, Margareta. Relatarea cu aer ușor desuet are caracterul memorabil al marilor
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
c-ar fi nulități profesionale. Cel puțin despre Brădișteanu se știa că e un chirurg de primă linie. Cunosc părerea mediilor medicale timișorene, pe care le-a tulburat vreme de câțiva ani cu același tip de comportament: bădărănie, violență, torturi psihice aplicate subordonaților. Chiar și cei mai îndârjiți dintre adversari nu i-au negat însă talentul chirurgical. Toate acestea erau, așadar, lucruri cunoscute. Ele l-au însoțit, ca o coadă de curcubeu murdar, peste tot pe unde a lucrat. Și la
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
Iordănescu a luat o decizie inexplicabilă scoțându-l de pe teren pe Mutu, cel care întreținea panica printre ceilalți, și asta cînd știa că mai sînt de jucat nu două, ci șase minute împotriva unei echipe care își revenise după căderea psihică de la mijlocul celei de-a doua reprize. Manevra asta e cu atît mai greu de înțeles cu cît Iordănescu n-a trimis pe teren o echipă “rodată”, ci o întîmplare fericită. Ca dovadă - pe atacul din final, ai noștri au
Patria, Năstase și Iordănescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13500_a_14825]
-
doar să adaug celor doi binecunoscuți gropari ai fotbalului românesc un lung șir de băgători de seamă politici, de la Iliescu I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
la care scriu acest microscop, șubrezitul procuror a rămas cărbune acoperit. Cu nici o săptămînă înainte de demisie, mi-au spus persoane care l-au văzut, procurorul general nu părea nici măcar bolnăvior, necum bolnav. Dar pe lumea asta mai există și depresii psihice, mai există și amintirea sinuciderii procurorului Cristian Panait despre care se spune că ar trebui să-l urmărească toată viața pe Joiță Tănase. Un prieten ziarist mă întreba intrigat dacă chiar cred povestea cu demisia din motive de sănătate. N-
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
acest lucru să se explice prin dificultăți biografice, prin strîmtorările bănești de care n-avea cum să fie scutit un scriitor care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
al prozei scurte), William Trevor a publicat anul trecut un nou roman, The Story of Lucy Gault, a cărui acțiune se petrece în Irlanda începutului de secol XX aflată în război civil, fundal pe care se dezvoltă dramele și tulburările psihice ale personajelor - dolii, regrete, remușcări, iubiri destrămate, rușine, aspirații neîmplinite. Cel pe care „The New Yorker” nu ezită să îl numească „cel mai mare autor în viață de nuvele în limba engleză” se dovedește din nou un prozator de prima
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
cu ceva. Dacă nu se umplu cu lucrări de artă, se găsesc alte substitute care să acopere marile suprafețe oarbe. Pentru că nu poți stă în- tr-o cameră albă decît dacă vrei să faci experiențe yogine, să deliberezi asupra capacității tale psihice și asupra puterii de a face față provocării vidului. Pereții goi sînt inacceptabili moral și neliniștitori metafizic; ei desocializează, la scară mică, si prefigurează cavoul, la scară mare. Or, tocmai aceste prefaceri atît de rapide din economia reală generează o
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
În 1976, când am avut succesul cu Galeria..., am fost săptămâni întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima și suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: Monșer, te felicit!. Scrisul e o...maladie psihică - Dumneavoastră ați străbătut viața literară, viețile literare, ați fost în miezul lumii scriitorilor. - Cea mai interesantă viață literară am avut-o, paradoxal, în totalitarism. Dacă nu ai trăit acel lucru, e greu să-ți dai seama. În Uniunea Scriitorilor, eu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
disciplină? Foarte multă, dar nici nu-ți dai seama că e disciplină. E, de fapt, un fel de țicneală. Să revii, să ștergi, să te scoli din pat la 2.00 noaptea că să scrii nu știu ce. Scrisul e... o maladie psihică. Chiar un prieten psihiatru mi-a spus: Voi, scriitorii, sunteți cu toții țicniți; dar țicniți cu rost. A fost un extraordinar compliment! Scriitorii cred în îngeri. De fapt, dacă te uiți cu atenție, o să-ți dai seama că sunt oameni care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
de atmosfera de acolo. Nu e nimic discutabil în asta. Protagonista, Copila, este privită în această amplasare și nu mai este însoțită, ca în carte, în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Constanța Buzea Și totuși, nu îndepărtez de la mine tentația, oricât de mult m-ar tulbura și m-ar strivi psihic ideea eșecului. Nu textul neapărat, ci vraja scrisului mă atrage. Și totul începe, fără să se mai termine în realitate, în momentul în care, în prezența vizibilă a martorilor și în prezența secretă a lui Dumnezeu, mă aud rostind nebunește
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
care mai încolo am să mă refer, este memorabil. Proiectată la scara societății, voința de putere ar fi efectul însumării unor energii, acel factor care catalizează procesele sociale, dinamismul social. La scara individului, voința de putere ar fi acel resort psihic și moral care-l îmboldește să se "realizeze", să se afirme în mediul său și s-o ia, pe cât se poate, înaintea celorlalți. Să ajungă cât mai repede în vârf, să se îmbogățească, să conducă, să mânuiască pârghii politice și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]