428 matches
-
personalității copilului cu deficiență mintală. 2. Heterodezvoltarea desemnează o teză lansată de C. Păunescu, care distinge în structura psihică a deficientului mintal dezvoltarea sub limită a unor aspecte ale activității psihice, concomitent cu dezvoltarea peste limita a altor aspecte ale psihismului copilului deficient, prin raportare la copilul normal de aceeași vârstă mintală. 3. Eterogenitatea este o teză lansată de A. Piéron, prin care argumentează proporția inversă care există între eterogenitatea aptitudinilor și nivelul global mediu al deficienților mintal. Eterogenitatea se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
mici de timp; - de multe ori, dezvoltarea psihomotrice este asincronă la nivelul diferitelor procese și însușiri, unele având ritmuri proprii de dezvoltare în diverse etape de vârstă. Privită sub aspectul formării, dezvoltării, educării și integrării sale în sfera funcțională a psihismului uman, psihomotricitatea 1 îmbracă aspecte foarte variate datorită interferențelor determinate de relațiile permanente ale individului cu mediul înconjurător în procesul adaptiv și educațional la care este supus. Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de expresie corporală (dans, gimnastică ritmică, aerobică etc.). Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică și intelectuală și de influențele educative exercitate asupra sa pe tot parcursul copilăriei. În ontogeneză, relația motricitate - psihism cunoaște o evoluție care marchează anumite etape. Astfel, în perioada antepreșcolară, dezvoltarea având un caracter global, actele motorii reprezintă instrumente de adaptare a individului la lumea exterioară (copilul foarte mic exploatează mediul ambiant prin intermediul actelor motorii, reprezentând instrumente care facilitează
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
actelor motorii, reprezentând instrumente care facilitează experiența cognitivă a acestuia). În perioada preșcolară se diferențiază treptat activitatea intelectuală de cea motorie; astfel, actul motor devine un răspuns adaptiv complex, mișcarea intrând treptat sub dominația psihicului. În perioada școlarizării, relația motricitate - psihism se modifică în sensul detașării componentei intelectuale de cea motrice (aceasta din urmă se automatizează). Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ea implică și manifestări ale funcțiilor perceptive și intelectuale. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nea în nopțile de iarnă care inspiră calm și pace, urmate în zori de bucuria și agitația copiilor; oamenii grabiti pe străzile orașului, purtați de viteza roților și a motoarelor etc.). Iată cum forța inerentă a euritmiei contribuie la pregătirea psihismului, la armonizarea trupului și spiritului, la echilibrarea sufletului, la promovarea aptitudinilor sociale, la vindecarea unor dezechilibre somatice și psihice etc.). Disciplinele opționale se stabilesc de către conducerea școlii, la recomandarea profesorului diriginte, în funcție de tipul, de gradul si de asocierea deficiențelor elevilor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fost abordată dintr-o perspectivă complexă, menită să-i pună În evidență natura specifică, mecanismele de generare, de funcționare și de transmitere, relațiile sinestezice, simbolice și logice pe care le Întreține cu percepțiile, amintirile și ideile, rolul și funcțiile În cadrul psihismului individual și al celui colectiv, concretizările sale psihologice, sociale sau artistice. Odată cu dezvoltarea societății postmoderne, relevanța și importanța acestor cercetări au crescut În mod vertiginos. Lumea actuală evoluează spre ceea ce se numește satul global, o societate În care, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de caz, hai să le spunem așa, din diferite domenii, pentru că acolo s-ar vedea În ce măsură noul orizont de așteptare ar putea primi această expresie. Doru Pop: Revenind la căutarea exemplelor de factură metodologică. Unul din locurile comune În teoriile psihismului e faptul că educația formează copiii. În ultimii 20 de ani s-au făcut studii comparative pe termen lung Între diverse tipologii de copii și diverse familii și tipuri de educație. Concluzia este că, factual vorbind, educația nu face nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cea a cuvântului, care este rezultatul gândirii, dar În același timp permite formarea gândirii. Mutatis mutandis, ne putem Întreba: Noi gândim prin imagini sau imaginile există pentru că noi gândim? Care e prioritatea? Doru Pop: Nu există nici la nivelul psihologismului, psihismului, al mentalului colectiv un răspuns. 80% din activitățile noastre se datorează vizualului. Întrebarea rămâne aceea dacă tipul nostru de văz este cel care ne dezvoltă imaginarul - comparativ cu animalele - sau dezvoltarea capacității de a ne imagina lucruri a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
creștine, ori prezența inscripției hic sunt leones, ca și diversele Însemne convenționale care marchează câmpul hărții sunt, desigur, grăitoare. Dincolo de asemenea fertile similitudini, trebuie marcate totuși și diferențele. Astfel, hărțile psihologice ale cognitiviștilor sunt moduri de reprezentare situabile la nivelul psihismului individual. Prin contrast, locurile memoriei țin de memoria colectivă. Hărțile psihologice colective se obțin doar prin coroborarea celor individuale. Numai hărțile psihologice colective devin relevante pentru cercetătorul locurilor memoriei. Investigația privitoare la locurile memoriei nu cuprinde Însă doar reprezentări teritoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu neg existența unei lumi exterioare eului nostru, sinelui nostru (ori cum vrem să numim toate acestea), psihismului, să zicem (cu un cuvânt destul de ambiguu). Dar nu mi-e clar cum ajungem și În ce măsură la ceea ce este exterior. Nu mai vorbesc apoi de faptul că situația e complicată prin aceea că există, fără nici o Îndoială, două mari tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
grup cuprinde , deasemenea, 55 de subiecți, profesori și maiștri din cadrul Grupului Școlar Vasile Pavelcu Iași, pentru elevi cu deficiențe de auz. Descrierea metodei utilizate Tehnica prototipic - categorială Tehnica se bazează pe asociația liberă. Asociația verbală, ca metodă de explorare a psihismului uman poate fi definită ca fiind activitatea subiectului de a produce cuvinte sau grupuri de cuvinte pornind de la un "termen inductor" (cuvânt sau expresie) (Curelaru, M., 1999). Datele au fost obținute prin adresarea unei Întrebări evocatoare: Atunci când rostiți expresia PERSOANĂ
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
rescrierii propriu-zise a episodului. Rousseau urmează cu destulă fidelitate Cartea judecătorilor în privința povestirii care primește însă o haină proprie. Ca și François Van Laër putem vedea în această adaptare interpretativă, ceva care servește drept "test de proiecție" care "excavează bazele psihismului". Într-adevăr Rousseau scrie Levitul după ce a trebuit să părăsească Parisul pentru că a publicat Emil. "Am părăsit Parisul cu inima strânsă de durere după decretul parlamentului" (Al doilea proiect de prefață). Angoasa, sentimentul de abandon, de singurătate, de neputință caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de vorbă până ne dor fălcile"! Totodată, la dunărenii aceștia cu nerv regăsim psihisme ale meridionalilor lui Verga. În microcomunitatea de "La Lilieci", politica bunăoară e subiect perpetuu: "I-auzi, bă, ce-a mai făcut Churchil, zicea Danță". Și tot el: "Bă, ăsta e dat dracului tot ca ăla de vorbirăm noi: / Zi-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la Nichita Stănescu (partener de generație), la autorul Baaad-lui citatul livresc de mare diversitate se înscrie într-o dialectică a contopirii regionalului cu universalul. Tentația dezmărginirii, peregrinările imaginare la nivel planetar, conexiunile cu psihisme extrem-orientale intră de drept în poetica sa personală. "Efortul meu de o viață lămurea el a fost să urmez calea de înțelegere deschisă de un Mare Maestru, Ananda K. Coomaraswamy și să primesc buddhismul cu mintea și inima unui creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea o lungă călătorie fără iluzii; adânciri în psihismul tragicilor greci, în Shakespeare, Dostoievski și Kafka (invocați în eseistica din Vina tragică, 1980) îi dezvăluiau la rece genunile omenescului problematic, în criză existențială. Peste câțiva ani se adunau (în Călătorie spre mine însămi, 1987) subtile impresii de lectură, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile așa cum vin: "Peste toți e ceasul; binevoitor sau rău". Al doisprezecelea glas, o alegorie cvasi-didactică despre Marea Trecere, lasă câmp liber legilor existențiale; se întâlnesc aici date ale psihismului autohton: "Înflăcărați: din alaiul / lui Harap-Alb, dați / acum încă un pas și încă un pas înapoi. Cu lacrimi în ochi. Cu două rămurele de liliac, plus / și minus"; Toate lucrurile trec" dar durează mirajul Redeșteptării, încrederea în RENAȘTEREA MORALĂ... Panoramicul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
radar. De asemenea, creația imaginară a unei epoci, acest arhipelag de arhaisme anticipatoare, nu ar avea un avans "istoric" față de creația intelectuală contemporană ei dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Leroi-Gourhan), cu atât mai puțin sunt rupte între imaginea de ieri și cea de azi. Viața noastră cotidiană ambreiază și debreiază palierele vizibilului și schimbăm punctul de vedere cum schimbăm viteza. Idolul, care vine din straturile cele mai adânci ale psihismului individual și ale istoriei speciei, ne solicită poate în modul cel mai imperios, căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își are, precum sufletul platonician, viața anterioară în Egipt și Asiria, ochiul nostru o are pe a lui în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu-s liberalii noștri”. Am aflat mai târziu câtă dreptate avea. Nu știu cum și-a dat seama, mama știa, intuitiv, cum funcționează gândirea socială și ce transmite, cum se deformează ea peste generații. (19.12.2009) Oameni și pământuri sau un psihism old fashioned Propun un subiect care nu mai trezește demult interes, nici din partea jurnaliștilor și nici a cercetătorilor În științele sociale: relația osmotică dintre pământ și oamenii satului, forța cu care pământul, ca valoare economică, simbolică, afectivă capta cândva energiile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
2001Ă numea o „fuziune a orizonturilor de sens”. Chiar dacă nu conștientizăm totdeauna, referința la persoana umană are diferite valori semantice, mai mult sau mai puțin active, iar prima trimitere este cea la polul individual al existenței umane. 1.1.1. Psihismul uman individual - circumscrierea problemei Termenul și conceptul de personalitate are o istorie a lui: o apariție, o evoluție și conotații ce s-au modificat în timp. El se referă în prezent la individul uman, la individualitatea omului ce se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al alter-ego-ului. Martin Buber a dezvoltat ideea filosofică a relației „eu”-„tu” - „tu” fiind înțeles în sens larg, putându-l include și pe Dumnezeu. Psihanaliza a preluat tema eului, dar, la început, i-a acordat o importanță redusă în sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
i-a acordat o importanță redusă în sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent psihologic centrat pe tema eului - ego-psihologia -, care, la rândul ei, a permis dezvoltarea teoriei atașamentului și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
biologie e prezentă o oscilație veghe-somn, starea de veghe a omului fiind etichetată ca stare conștientă. Dar, doar o parte din aceasta se referă la conștiința specific umană, care se desfășoară în sensul libertății, valorilor și conștiinței morale. 1.3. Psihismul biologic și psihismul persoanei conștiente Psihismul este și el un concept ce se referă la polul individual al umanului. El apare ca temă în filosofia lui Aristotel, unde are un înțeles biologico-uman, fiind structurat pe nivele caracterizate prin anumite funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o oscilație veghe-somn, starea de veghe a omului fiind etichetată ca stare conștientă. Dar, doar o parte din aceasta se referă la conștiința specific umană, care se desfășoară în sensul libertății, valorilor și conștiinței morale. 1.3. Psihismul biologic și psihismul persoanei conștiente Psihismul este și el un concept ce se referă la polul individual al umanului. El apare ca temă în filosofia lui Aristotel, unde are un înțeles biologico-uman, fiind structurat pe nivele caracterizate prin anumite funcții esențiale. În tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
starea de veghe a omului fiind etichetată ca stare conștientă. Dar, doar o parte din aceasta se referă la conștiința specific umană, care se desfășoară în sensul libertății, valorilor și conștiinței morale. 1.3. Psihismul biologic și psihismul persoanei conștiente Psihismul este și el un concept ce se referă la polul individual al umanului. El apare ca temă în filosofia lui Aristotel, unde are un înțeles biologico-uman, fiind structurat pe nivele caracterizate prin anumite funcții esențiale. În tratatul său, Despre suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]