89 matches
-
în conexiuni interne, între elemente, și externe, între sistemul personalității în ansamblu și mediul ambiant), caracterul probabilist al funcției care leagă „intrările” și „ieșirile” sistemului. Fiecare dintre aceste atribute include în sine exigențe care impun o schimbare radicală a concepției psihodiagnostice (Golu, 1993). Pentru a nu ne îndepărta prea mult de titlul comunicării noastre, ne vom opri doar asupra exigențelor ce decurg din atributul „dinamic-evolutiv”. Prima și cea mai importantă este exigența renunțării la absolutizarea constantului și relativizarea acestuia, cu luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat nu poate fi făcută numai pe baza cunoașterii stării sale actuale, fiind necesară cunoașterea, dacă nu a tuturor, cel puțin a celor mai importante stări (experiențe, întâmplări) anterioare, ceea ce impune, în cadrul psihodiagnosticului, o mai bună recoltare și valorificare a informației anamnezice. Dar, cum niciodată nu reușim ca la o testare secvențială să realizăm o cunoaștere completă a stării actuale a unui subiect, predicția privind linia sa ulterioară de conduită nu poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
nivel populațional, respectiv ca tendință legică de variație a stărilor în succesiunea momentelor temporare (t1 - tn). Pentru aceasta însă, nu este suficientă o singură testare, ci câteva, pentru a se putea calcula valoarea tendinței centrale. Or, în acest punct, practica psihodiagnostică actuală este total descoperită, singura modalitate de corecție constituind-o periodicitatea examinărilor, în sectoarele de activitate în care aceasta este instituită. În fine, o a patra exigență metodologică ce se desprinde din admiterea atributului „dinamic-evolutiv” al sistemului personalității rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
dobândite pe alte căi. Aici își dovedește pe deplin utilitatea conceptul de „subiect ideal”, pe care l-am dezvoltat deja într-un studiu (Golu, 2002, pp. 77-83). În sfârșit, raportat la ținta sa principală - sistemul unitar și integral al personalității - psihodiagnosticul actual are încă un caracter parțial și segmentar, abuzând de probe artificiale de tip creion-hârtie, concepute ca instrumente de măsurare-evaluare a unor componente psihice sau psihofiziologice în sine; se impune o preocupare mai susținută pentru apropierea conținutului testelor de natura
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
este predictor pentru satisfacția organizațională (p<.009); suportul social este predictor pentru satisfacția muncii (p<.01), mobilitate/optimism (p<.03) și nivelul de energie (p<.04). 5. Concluziile cercetării Concluziile lucrării, pe care le putem desprinde în urma evaluării calitative și psihodiagnostice a stresului socioprofesional perceput de subiecții lotului luat în studiu (N=30 de manageri români), sunt următoarele: a) sursele de presiune socioprofesionale specifice, percepute de managerii români, se regăsesc în media sau sub media etalonului utilizat, ceea ce determină efecte multiple
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
comportamentală - CPI). Prezența acesteia din urmă cu semnul „-” în structura factorului stil de conducere militară, corelația sa negativă cu EC (eficiența conducerii) - 0,35 (p=0,000) demonstrează că anumite concepte trebuie redefinite în contexte organizaționale diferite, după cum anumite instrumente psihodiagnostice pot fi improprii într-o realitate organizațională semnificativ diferită. Dimensiunea verticală a organizației militare (comandă - subordonare) este însă prioritară față de cea orizontală, astfel că orientarea către superiori (SO) asigură coerența acțiunilor și unitatea de comandă (conducere). Nu este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Identificarea potențialului managerial Proiectarea de strategii de recrutare, selecție și repartiție profesională Instruirea și dezvoltarea profesională Identificarea trebuințelor de instruire și dezvoltare Proiectarea și implementarea programelor de instruire tehnică și managerială Evaluarea eficienței programelor de instruire Planificarea carierei Protejarea instrumentelor psihodiagnostice de generare a unor conflicte Dezvoltarea organizațională Analiza și optimizarea structurii organizaționale Maximizarea satisfacției profesionale și a eficienței profesionale a angajaților Accelerarea schimbării organizaționale Măsurarea performanțelor profesionale Proiectarea unui sistem de evaluare a performanțelor profesionale Determinarea beneficiului economic a măsurării
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
muncă auxiliară este un potențial energetic de rezervă sau secundar și necesar elevului pentru desfășurarea cu succes a altor sarcini decât cele școlare (sarcini extrașcolare). Modul de determinare al capacității de muncă a elevilor se realizează fie cu ajutorul unor instrumente psihodiagnostice, fie prin comparație cu tabloul indicatorilor dezvoltării psiho-fizice a elevilor. De asemenea, „simptomatica labilă”, „simptomatica stabilă”, observarea comportamentelor școlare zilnice și analiza produselor activității copiilor reprezintă un corpus metodologic la dispoziția cadrului didactic. Modul de concretizare structural-integrativă a capacității de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ritmul și factorii etapelor de dezvoltare, caracterul involuției; metodele epidemiologice urmăresc analiza stării de sănătate mintală a populației, morbiditatea prin bolile psihice, factorii de risc, precum și formele cele mai adecvate de corectare a acestor aspecte. c) Metodele psihologice de investigare psihodiagnostică a sănătății mintale (J. Delay și P. Pichot, A. Meili, A. Porot) sunt reprezentate prin scale de evaluare, chestionare, teste de inteligență sau de personalitate aplicate unui mare număr de subiecți, în scopul evaluării nivelului general de sănătate mintală. d
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
au un caracter mai larg. Ele privesc acțiuni de asistență și ocrotire socială, precum și măsuri de igienă mintală. Acestea constau în depistarea respectivelor persoane (fapt destul de greu de realizat, întrucât ele nu au domiciliu), efectuarea unor anchete sociale și testarea psihodiagnostică, integrarea lor în comunități protejate și supravegheate. Dificultatea cea mai mare este dată de incapacitatea acestei categorii de populație de adaptare/integrare socială. Aceste persoane nu se pot fixa într-un anumit loc. Nu pot suporta o viață ordonată care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
endogene În cazul psihozelor, evoluția procesuală și gravitatea clinică a simptomelor, precum și potențialul invalidant crescut ne fac să privim cu o deosebită seriozitate problema recuperării. Evaluarea stării de deficiență psihică va consta din următoarele: examenul clinico-psihiatric, examenul psihologic de evaluare psihodiagnostică și ancheta medico-socială a bolnavului. În cazul psihozelor endogene, deficiența psihică se traduce printr-o alterare gravă a personalității, constând din următoarele: ruperea de realitate, cu alternarea stării de conștiință; apariția unor importante modificări perceptive (iluzii, halucinații); tulburări de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
își critică modelul structurii intelectului, precizând că lacuna cea mai importantă a teoriei sale - propusă în 1959 pentru a explica structura multifactorială a inteligenței - este tocmai lipsa referirilor la aspectul motivațional și emoțional al comportamentului uman. Din această cauză probele psihodiagnostice elaborate pe baza teoriei sale sunt adecvate predicțiilor imediate și mai puțin celor de lungă durată. Problema aptitudinilor, a inteligenței școlare nu poate fi abordată fără referiri directe și explicite la motivație, care determină atât actualizarea potențialităților, cât și activizarea
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
rutiere din rețeaua sanitară proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței sau autorizate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, pentru personalul cu responsabilități în siguranță circulației din sectorul auto. Articolul 25 Metodele de examinare și de elaborare a psihodiagnosticului în cadrul laboratoarelor psihologice teritoriale și al Comisiei centrale de siguranță circulației se stabilesc potrivit cerințelor funcției din siguranță circulației pentru care s-a solicitat examinarea. Articolul 26 (1) Examinarea psihologică constă în: anamneza, observație și aplicarea integral sau parțial de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146157_a_147486]
-
bolilor psihice, psihologia ca știință umană este o disciplină analitico-descriptivă a proceselor psihice, a actelor și manifestărilor exterioare ale personalității indivizilor normali psihic. Metodologic, psihiatria se bazează pe observația și anamneza clinică a bolnavilor mintali, iar psihologia pe observația și psihodiagnosticul subiecților normali. În cazul acesta ne punem întrebarea „ce este psihopatologia?” și, în al doilea rând, „ce loc ocupă ea în raport cu psihiatria și psihologia?”. Psihopatologia studiază fenomenul psihic morbid, separându-se în felul acesta atât de psihiatrie, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
felul acesta, ea se constituie ca o „atitudine reflexivă”, căutând să cunoască și să înțeleagă natura și semnificația „fenomenelor psihice morbide”. Din acest punct de vedere, metodologia psihopatologiei se deosebește atât de observația clinico-medicală a psihiatriei, cât și de tehnicile psihodiagnostice specifice ale psihologiei. Ea va utiliza, în explorarea anormalității psihice „metoda filozofică” adaptată la cerințele specifice ale obiectului său. Prin aceasta psihopatologia se situează net în câmpul științelor umane, devenind o psihoantropologie a vieții psihice morbide. Fenomenul psihic morbid este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cunoaștere medicală. Ca act medical, examenul clinic al bolnavului psihic, implică mai multe „etape” succesive și anume: - primul contact cu bolnavul; - explorarea bolnavului, convorbirea medicală sau interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului bolnavului; - explorarea psihologică, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a personalității bolnavului respectiv. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul său subiectiv, să aibă și fundamentarea unei obiectivări a relatărilor bolnavului. Aceasta revine explorării psihodiagnostice care completează investigarea clinică a bolnavului, prin aplicarea unor probe sau teste psihologice. În cazul examenului psihologic se vor avea în vedere următoarele aspecte: nivelul de inteligență, starea de conștiință, percepția, memoria, gândirea, formele de expresie, sfera emoțional-afectivă, tipul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. Trebuie totuși subliniat faptul că examenul psihologic completează examenul clinico-psihiatric, dar nu-l poate înlocui. Prin aplicarea testelor psihologice, nu se poate stabili un diagnostic clinico-medical, ci numai un „profil psihologic” care se adaugă la examenul clinic. În psihopatologie, psihodiagnosticul utilizează următoarele tehnici de investigare (R. Meili, J. Delay și P. Pichot): 1) Testele mintale (testele de inteligență, de percepție simplă și de memorie) urmăresc punerea în evidență a unor situații de deficiență de intelect sau a unor stări de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
act hermeneutic” de descifrare și înțelegere a semnificației stării de alteralitate psihică. Dincolo de „tabloul clinic” construit din tulburările aparente, obiective sau obiectivabile, se află persoana bolnavului psihic, iar cunoașterea acesteia este obiectivul finul al psihopatologiei, la fel cum în cazul psihodiagnosticului proceselor normale, concluzia finală va fi reprezentata prin configurarea „profilului psihologic” al personalității subiectului analizat sau cercetat. Din cele de mai sus se desprinde în mod clar diferența de atitudine, ca tactică, și de metodologie, ca strategie a cercetării științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceea ce o persoană este în mod real”, indiferent de modul în care ceilalți îi percep calitățile reale și indiferent de metodele care sunt utilizate în analiza personalității. G.W. Allport accentuează, în mod deosebit, asupra aspectului metodologic în investigarea și psihodiagnosticul personalității afirmând că „trebuie să ne adaptăm cât mai mult metodele la obiect și să nu definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”. Autorul citat recunoaște în organizarea personalității două aspecte fundamentale: 1) o structură externă, vizibilă, manifestă, direct deschisă și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anomalie psihologică sau comportamentală, asociată cu o disfuncție tranzitorie sau permanentă a creierului. Tulburările mintale organice sunt diagnosticate prin recunoașterea prezenței unuia dintre sindroamele mintale organice, prin demonstrarea cu ajutorul anamnezei bolnavului, al examenului somatic, neurologic și psihiatric și a testelor psihodiagnostice, a prezenței unui factor specific organic ca fiind considerat responsabil din punct de vedere etiologic de starea mintală anormală a bolnavului. Toate aceste aspecte justifică diferențele în ceea ce privește clasificarea psihozelor organice, așa cum vom arăta mai jos. În cadrul sindroamelor mintale organice, DSM-III-R
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod direct (exclusiv sau preponderent), precum și cu modelul de evoluție clinico-psihiatrică al acesteia (periodic, continuu, cu remisiune, acut, cronicizant etc.). Din cele de mai sus se desprind următoarele aspecte: - Structura este pusă în evidență prin examenul clinico-psihiatric sau prin investigația psihodiagnostică a bolnavului respectiv. - Procesul este evidențiat prin analiza simptomelor clinice. - Boala este recunoscută ca atare de către membrii familiei sau anturajul bolnavului care remarcă faptul că acesta își pierde autonomia, nu-și mai poate asuma responsabilitatea, nu-și mai poate îndeplini
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi” ca ei, atitudine generală de pasivitate, regresiune, reacții paradoxale în cazurile de eșec sau de reușită, aderență la un model de gratificare infantilă. Clasificarea oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic, în afara observației clinico-psihiatrice, se utilizează, drept criteriu de apreciere psihodiagnostică nivelul QI. În sensul acesta se disting următoarele „forme clinice”: Debilii ușori, educabili, apți de a putea beneficia de o educație specială, o viață autonomă și o adaptare suficientă la lumea normală și la muncă. QI are valori între 0
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medico-legale. În evoluția lor, stările demențiale înregistrează mai multe faze și grade. Când demența este incipientă și mai puțin profundă, se vorbește de o slăbire de tip demențial a intelectului. Când aceasta are un aspect sub-clinic, decelabil numai la testele psihodiagnostice, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. În ceea ce privește potențialul evolutiv al demenței, acesta depinde în principal de procesele cerebrale care-l condiționează. Inițial s-a considerat că demențele reprezintă un grup nosologic caracterizat printr-o degradare ireversibilă, cronică și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
model clinico-psihiatric demența post-traumatică. Din punct de vedere psihopatologic, slăbirea intelectuală este mult mai discretă, fapt care face adesea ca aceasta să scape observației clinico-psihiatrice sau să fie greu și imprecis de diagnosticat. Din acest motiv se impune o investigare-evaluare psihodiagnostică a stării mintale a acestei categorii de bolnavi. În acest caz, dat fiind gradul clinico-psihiatric redus al tulburării, se vorbește despre o stare de deteriorare mintală. Întrucât gradele de deteriorare mintală sunt foarte greu de apreciat din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]