226 matches
-
de gândire. El este un tip particular de „experiență sufletească” nouă, personală, interioară a bolnavului respectiv, care-i modifică personalitatea, concepțiile, conduita, acțiunile și relațiile cu ceilalți și cu lumea în general, așa cum spuneam mai sus. Din punct de vedere psihodinamic, se consideră că în procesul de formare a delirului intervine și un mecanism proiectiv, dar diferit de cel din cazul nevrozelor. De fapt este vorba despre o încărcare a individului cu trăiri ideo-afective cu un conținut incompatibil unor relații concordante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin, anticipația se desfășoară în următoarele trei etape succesive: a) elaborarea unui proiect de acțiune; b) selecția și organizarea strategică a formulelor de acțiune; c) etapa de execuție. Anticipația este procesul psihodinamic pe care-l surprindem ca manifestare temporală existenta. În ceea ce privește mobilurile interne ale procesului de anticipație există mai multe teorii care încearcă să dea o explicație. În psihanaliză S. Freud pune accentul pe dinamica pulsiunilor inconștiente. C. von Monakow și R.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
narcisică. După O. Kernberg, personalitatea de tip borderline se caracterizează printr-un tablou polimorf în care sunt dominante anxietatea, tulburările psihopatice, reacțiile antisociale, obsesiile, fobiile etc. Noțiunea de borderline nu este atât o noțiune nosologică, cât mai ales desemnează aspecte psihodinamice de frontieră în psihopatologie. Dezvoltarea acestui concept-cadru, clinico-psihiatric are trei origini distincte, și anume: a) Orientarea psihiatrică: noțiunea de borderline corespunde cu nevoia de a delimita o „categorie liniară” între psihozele schizofrenice, dezechilibrul mintal și nevroze. În sensul acesta, E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
învățare sub influența mediului sociocultural (Golu, 1985). Prin urmare, dezvoltarea psihică poate fi privită ca un proces care tinde spre armonizare și echilibru cu mediul ambiant și social și cu propriile aspirații, dorințe și posibilități. Dacă analizăm reperele psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării individuale, pot fi desprinse următoarele caracteristici (Șchiopu, Verza, 1997): - reperele psihogenetice se exprimă în compoziții foarte complexe care pun în evidență normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzierea sau avansul în dezvoltarea psihică); - prin intermediul ierarhizării modului de a se
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
important să le facem cunoscute publicului francofon care nu dispune, în prezent, de nici o lucrare în limba franceză care să abordeze acest domeniu. 2. Demers diagnostic și analiză funcțională Michel Ylieff, Ovide Fontaine∗ Introducere 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea psihodinamică Abordarea cognitiv-comportamentală Discuții 2. Analiza funcțională: concepte și metodologie Modelul lui Kanfer și Saslow Grila BASIC ID Grila SECCA Cercul vicios Modelul retroactiv Concluzii Bibliografie Introducere Intervenția psihoterapeutică implică o relație între doi indivizi care, într-un dialog cu totul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și teoretic al clinicianului, dar și de experiența sa clinică (factuală), de trăsăturile sale individuale și de mediul său sociocultural. In prezent, studiul și analiza problemelor de sănătate mentală se bazează sau se inspiră din trei abordări: - abordarea medicală, - abordarea psihodinamică, - abordarea cognitiv-comportamentală. Toate aceste abordări prezintă trăsături specifice care le diferențiază în plan metodologic și teoretic. Trebuie să subliniem divergența epistemologică fundamentală dintre abordările medicală și cognitiv-comportamentală, pe de o parte, și abordarea psihodinamică, pe de altă parte: primele două
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din trei abordări: - abordarea medicală, - abordarea psihodinamică, - abordarea cognitiv-comportamentală. Toate aceste abordări prezintă trăsături specifice care le diferențiază în plan metodologic și teoretic. Trebuie să subliniem divergența epistemologică fundamentală dintre abordările medicală și cognitiv-comportamentală, pe de o parte, și abordarea psihodinamică, pe de altă parte: primele două se bazează pe raționamentul experimental pentru a studia fenomenele umane, în timp ce modelul psihodinamic consideră că raționamentul științelor hermeneutice (de exemplu, științele istorice) este mai potrivit pentru studiul fenomenelor psihice. Raționamentul experimental Raționamentul experimental constitue
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
plan metodologic și teoretic. Trebuie să subliniem divergența epistemologică fundamentală dintre abordările medicală și cognitiv-comportamentală, pe de o parte, și abordarea psihodinamică, pe de altă parte: primele două se bazează pe raționamentul experimental pentru a studia fenomenele umane, în timp ce modelul psihodinamic consideră că raționamentul științelor hermeneutice (de exemplu, științele istorice) este mai potrivit pentru studiul fenomenelor psihice. Raționamentul experimental Raționamentul experimental constitue fundamentul metodei științifice. Este vorba despre o metodă de cunoaștere în cadrul căreia ideile a priori sunt supuse experimentării faptelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
legi nu pretind să explice individul în întregime, în unicitatea și globalitatea sa. Ele nu sunt „adevăruri” intangibile și imuabile, ci sunt susceptibile de a fi schimbate sau infirmate (criteriu de falsifiabilitate) în funcție de evoluția cunoștințelor în domeniu. Raționamentul hermeneutic Abordarea psihodinamică se bazează pe postulatul conform căruia, persoana fiind o istorie, „certitudinea științifică în cazul respectiv nu se sprijină pe o demonstrație experimentală în maniera în care aceasta este utilizată în cadrul științelor naturii... este vorba despre a înțelege și nu despre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tratamente diferite (farmacologice/psihosociale) la subiecți regrupați sub o etichetă generică. Confruntate cu problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea lor, în luarea unei decizii terapeutice și în individualizarea unui tratament. Abordarea psihodinamică Principiile abordării psihodinamice Abordarea psihodinamică se sprijină pe unul sau altul dintre corpusurile teoretice propunând o înțelegere globală a funcționării normale și patologice a psihismului. Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihosociale) la subiecți regrupați sub o etichetă generică. Confruntate cu problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea lor, în luarea unei decizii terapeutice și în individualizarea unui tratament. Abordarea psihodinamică Principiile abordării psihodinamice Abordarea psihodinamică se sprijină pe unul sau altul dintre corpusurile teoretice propunând o înțelegere globală a funcționării normale și patologice a psihismului. Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ virtual”, aparatul psihic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiecți regrupați sub o etichetă generică. Confruntate cu problemele unui subiect anume, clasificările nosologice și comparațiile statistice nu ajută deloc clinicianul în analizarea lor, în luarea unei decizii terapeutice și în individualizarea unui tratament. Abordarea psihodinamică Principiile abordării psihodinamice Abordarea psihodinamică se sprijină pe unul sau altul dintre corpusurile teoretice propunând o înțelegere globală a funcționării normale și patologice a psihismului. Tulburările și suferințele au statutul de simptome ce fac dovada disfuncției (conflict intrapsihic) unui „organ virtual”, aparatul psihic, ale cărei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
absența efectelor este imputată subiectului, rezistențelor aparatului său psihic. Acest mod avantajos de a privi lucrurile permite eludarea oricăror întrebări privind interpretările, tratamentul și pertinența teoriei. Acordând o mai mare valoare analizei sensului conduitelor și a unui aparat psihic, modelul psihodinamic neglijează observarea datelor comportamentale și cele privind condițiile de mediu. El construiește o imagine rigidă a comportamentului, lipindu-i o etichetă simptomatică și scoate din câmpul conștiinței studiul interacțiunilor dintre subiect și mediul său. Modelul nu reține decât ipoteze cauzale
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
abordarea medicală și, la fel ca aceasta, este preocupat de validarea științifică a teoriilor, tratamentelor și efectelor acestora. Acesta se deosebește însă de abordarea medicală în ceea ce privește scopurile și modalitățile de realizarea ale anamnezei, schemele explicative și strategia de tratament. Abordarea psihodinamică se distinge de celelalte două abordări atât prin fundamentul său epistemologic și prin respingerea cunoștințelor științifice demonstrate deja, cât și la nivelul modelului teoretic de referință, al anamnezei și al evaluării. In ceea ce privește schema explicativă și conceperea tratamentului, constatăm
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
există interacțiuni constante între practică și teorie, fiecare pol stimulându-l pe celălalt. Introducerea cognitivismului, a modelului autoeficienței sau a controlului stresului constituie exemple evidente în susținerea acestei afirmații. Tabel 1.Comparație sintetică a privind abordările diagnostice Abordare medicală Abordare psihodinamică Abordare cognitiv-comportamentală Bază epistemologică Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Raționament hermeneutic: intuitiv, interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele obținute conduc la enunțarea unor ipoteze de tip dispozițional, subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului. Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația sau flexibilitatea subiectului la schimbare, care sunt importante
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clasificare pe care o prezentăm apare într-o cercetare empirică efectuată de Bond et al. (1983) și a permis elaborarea unui Chestionar de stil defensiv destinat evaluării mecanismelor de apărare a căror existență este acceptată de majoritatea specialiștilor de orientare psihodinamică. Lista lui Bond et al. este o combinație între apărările descrise de Vaillant și cele evocate de Kernberg (1967) ca trăsături caracteristice ale pacienților având o personalitate de limită. Cercetarea întreprinsă de Bond et al. constituie o încercare de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supervizare, și care predă teorie și terapie analitică la Școala de Studii Superioare de Psihologie Aplicată și Profesională din Rutgers (din cadrul Universității de stat din New Jersey). A doua lucrare, intitulată Psychodynamic Psychiatry in Clinical Practice, The DSM-IV Edition (Psihiatria psihodinamică în practica clinică, ediția DSM-IV), îl are ca autor pe Gabbard (1994), director al spitalului Memorial Menninger, psihanalist, formator și supervizor la Institutul de Psihanaliză din Topeka, profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a Universității statului Kansas. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În perioada de după al doilea război mondial, terapia de susținere a fost însă eclipsată de entuziasmul pentru metoda psihanalizei, iar în cadrul programelor psihiatrice ale anilor ’50 psihoterapia era considerată de specialiști ca fiind, de fapt, psihanaliza. Astfel, orientarea modernă și psihodinamică a terapiei de susținere a început odată cu aplicarea teoriei structurale psihanalitice în domeniul tratamentelor de susținere. Merton Gill prezintă trei principii de bază ale terapiei de susținere (Gill, 1951, pp. 62-71): Activitățile de susținere și încurajare, în cadrul cărora mecanismele de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
stresor extern, și care formează bazele diagnosticului de stres posttraumatic așa cum îl știm astăzi. Modelul cognitiv comportamental Un individ implicat într-un eveniment traumatic trebuie să facă față unei experiențe noi și ieșite din comun. Bowlby (1969), într-un cadru psihodinamic, a scris despre nevoia de a controla informația extraordinară primită prin eveniment. Un astfel de control ar conduce la o congruență între amintirile traumatice și schemele cognitive ale individului. Astfel se realizează o integrare reușită a evenimentului. Prin contrast, sindromul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
molecular al bolii și impactul său asupra funcționării biologice a pacientului. Este un sistem important, iar înțelegerea și abordarea lui sunt esențiale. Există însă și alte sisteme a căror ignorare nu are sens. Sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici ai motivației și personalității privind trăirea bolii și reacția la ea. Sistemul social pune accentul pe influențele culturale de mediu și familiale asupra exprimării bolii și trăirii ei. Aceste sisteme coexistă și interacționează neîncetat. Boala medicală este rezultatul direct al
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
largă. Cei mai fini mușchi faciali ai lui Hayes îi trădau scepticismul. Vreți să spuneți, altceva decât neuronii? — În nici un caz. Dar aici există și o componentă de rang mai înalt. Orice leziuni ar fi suferit, ele generează și reacții psihodinamice la traumă. E posibil ca sindromul Capgras să fie cauzat nu atât de leziune în sine, cât de reacții psihologice de proporții la dezorientare. Sora lui reprezintă cea mai complexă combinație de vectori psihologici din viața lui. Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark Schluter ca să dovedească, cel puțin față de sine, că deși sindromul Capgras era perfect inteligibil în termeni modulari, ca fiind o chestiune de leziuni și conexiuni întrerupte între anumite regiuni ale rețelei de distribuție, se manifesta totuși în procesele psihodinamice - răspuns individual, istorie personală, reprimare, sublimare și împlinirea dorințelor, care nu puteau fi reduse în întregime la fenomene inferioare. Poate că teoria ar putea fi pe punctul de a descrie creierul, dar teoria nu era capabilă încă să epuizeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ambele persoane au tulburări psihotice independente, chiar dacă își împărtășesc unele idei delirante, nu este vorba de "Folie a deux", ci de "Folie simultanee"2. G. Scripcaru realizează o clasificare cuprinzătoare a suicidului ținând cont de mai multe criterii: 1. criteriul psihodinamic: 2. criteriul fenomenologic: - suicid ca tentativă și realizare; - parasuicid; - individual sau colectiv; 3. criteriul clinic: - suicid patologic; - suicid fără antecedente psihiatrice; 4. criteriul posturii psihice față de suicid: suicid adevărat; suicid fals sau exhibiționist; suicid real și de șantaj; 5. criteriul
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
paliere principale: motivele reale, motivele conștientizate de subiect și motivele declarate de acesta (în particular, cu ocazia anchetei sau interviului). Din mai multe cauze, între cele trei planuri nu există ocorespondență deplină. Cu deosebire de la Freud încoace, psihologia- în speță, psihodinamica și psihanaliza - insistă asupra distanței dintre motivația reală și cea conștientizată, acordând inconștientului un rol aproape suveran. Fără a intra aici în detalii - probabil că și în românește, mai nimerit ar fi termenul „neconștient” (unconscious, în engleză) în locul celui de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]