225 matches
-
jur. Cel de-al doilea cuprinde deficiențele relaționale interpersonale în sensul atașamentului, intimității și echilibrului iar cel de-al treilea integrează viciile comportamentului prosocial în sensul raporturilor dintre incisivitate și autocontrol, dintre activism și pasivitate. Modelul lui BENJAMIN coalizează atribute psihodinamice și interpersonale care fundamentează tehnici psihoterapeutice omonime la care se adaugă cele cognitive (MARKOWITZ și colab., 1998Ă. Psihoterapiile interpersonale și-au dovedit utilitatea în abordarea depresiilor, tulburărilor anxioase și bulimiei și au fost inițial aplicate la pacienții cu TP borderline
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a treia variantă o reprezintă terapiile de zi care corespund unor spitalizări parțiale cu 3-5 întâlniri pe săptămână, fiecare cu o durată de câteva ore. Se apelează la tehnici diferite - cognitiv-comportamentale pentru grupurile care au ca scop cultivarea aptitudinilor sau psihodinamice atunci când primează modificarea reperelor Eului. Terapiile de zi au ca urmare o diversitate de scopuri și sunt intensive. Grupurile variază numeric, structural și ca obiective, interacționează unele cu altele și din punctul de vedere al personalului implicat iar pacienții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
instabilitatea vieții conjugale cu întreg cortegiul de perturbări cognitive, afective, motivaționale și atitudinale care o însoțesc. O primă condiție terapeutică este delimitarea exactă a grupului familial în raport cu familia extinsă și celelalte componente ale rețelei de suport social personale. În sens psihodinamic sunt căutate de către terapeut condiționările genetice ale comportamentului maladaptativ și se promovează rezolvarea problemelor existențiale care îl pot favoriza. Terapeutul trebuie să devină un mediator al comunicării interpersonale și să încerce să estompeze expresiile emoționale exagerate, pătimașe, atât de specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TP borderline poate părăsi oricând relația terapeutică și poate fi dezavantajată de prezența asociată a unor alte trăsături de cluster B. Personalitățile patologice de tip narcisic beneficiază la rândul lor de tehnici psihoterapeutice combinate - care le includ mereu pe cele psihodinamice - atributele stilului narcisic favorizând însă o variabilă și nuanțată rezistență la tratament. Psihofarmacoterapiile sunt negativ percepute de narcisic ca fiind dăunătoare vieții intelectuale și sexuale (RONNINGSTAM, 1998Ă. Abordarea terapeutică a tulburărilor de personalitate de cluster B rămâne mereu dezavantajată de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Narcisismul și paranoidia ajung să fie considerate de psihanaliști ca și caracteristici de bază a psihopatului, în cadrul unui spectru și a unui continuum. MELAY (1998Ă încearcă să coreleze studiile recente ce indică deficiențe neurofiziologice și cognitive la psihopat cu conceptele psihodinamice. Baza biologică ar perturba procesul de atașament ducând la identificări dificile și distorsionate. Nu se mai depășesc firesc etapele necesare, apare un deficit de Super-Ego și o predispoziție crescută la impulsivitate și agresivitate. Cel mai greu se realizează identificările - cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Totuși, epidemiologia, chiar și cea analitică, nu înseamnă totul! Ori, în prezent, distanța devine din ce în ce mai mare între, pe de o parte, o poziție descriptivă ce conduce spre recomandări pragmatice și, de cealaltă parte, o încercare de înțelegere a unei abordări psihodinamice integrată în cadrul unei îngrijiri psihoterapeutice. Ne vom îndrepta oare spre un regretabil clivaj în care mâna dreaptă a psihiatrului va ignora ceea ce face mâna dreaptă a psihoterapeutului? În ceea ce ne privește, refuzăm această alternativă și dorim să păstrăm un echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1996), aproximativ 70% dintre subiecții cu tulburare distimică precoce vor prezenta ulterior un episod depresiv tipic, astfel încât unii autori vorbesc de „dublă depresie” în cadrul căreia se asociază tulburarea distimică și tulburarea depresivă. Într-un model de comprehensiune cu o componentă psihodinamică mai accentuată, identificarea tulburării distimice pune problema relațiilor dintre „situația depresogenă”, a cărei importanță în dezvoltarea normală a copilului sau a adolescentului o cunoaștem, și expresia unei suferințe depresive asumate sau negate, definite ca „negare a depresiei”. Astfel, dincolo de o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Relații cu părinții Niciodată sau rar Adesea sau totdeauna Calme 68% 32% Tensionate 45% 55% Foarte tensionate 24% 76% CONTEXT FAMILIAL: ABORDĂRI PSIHOPATOLOGICE ȘI INTERACȚIUNI FAMILIALE După aceste precizări epidemiologice, să revenim la o analiză clinică. Din punct de vedere psihodinamic, este important să distingem diferitele simptomatologii clinice. În situația existenței unei „stări depresive”, părinții trebuie mai ales să respecte travaliul psihic normal al adolescentului, fără să-i blocheze aspectul evolutiv printr-o „criză parentală” care ar interfera și ar amplifica
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
primar încorporat, și planul dorinței obiectuale care vizează obiectul oedipian de identificare, alt mijloc de formulare a mizelor conflictului narcisiaco-obiectual. Acest lucru nu este posibil decât printr-un travaliu psihic de diferențiere între cele două planuri și cele două mize psihodinamice. Obiectul primar de susținere trebuie să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sau nu mă va împlini (deoarece totul alunecă sau dispare pe măsură ce apare: sunt incapabil să stăpânesc sau să rețin ceva...)”. În plan semiologic, forma tipică de manifestare a acestei trăiri este depresia de abandon (vezi capitolul 1) și în plan psihodinamic patologiile carenței și narcisismului sunt la originea acesteia. În afara defectelor de gândire care se întâlnesc în aceste depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni precoce în cadrul primelor relații, dar ea poate proveni, de asemenea, din legăturile simbiotice marcate de exclusivitatea lor și de aspectul lor adesea marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mele, trebuințele mele”...dar cu inevitabila escaladare în privința nevoii de a dovedi această forță), unii pacienți trecând, de altfel, de la o direcție la alta (Marcelli, 1994). Obiect satisfăcător, obiect insuficient, obiect excitant, propunem aceste trei situații pentru a ilustra mizele psihodinamice deosebite capabile să intre în rezonanță cu problematica adolescentă și amenințând astfel să transforme disforia pubertară într-o stare depresivă stabilă. Psihopatologia depresiei la adolescență se organizează mai mult în jurul amenințării conflictuale legate de tensiunea narcisiaco-obiectală decât în legătură cu o pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în sfârșit care depinde de un obiect „excitant” de care adolescentul are nevoie în mod constant pentru a nu resimți nici cea mai mică lipsă. Aceste trei tipuri de depresie nu prezintă aceeași semiologie, nu fac trimitere la aceeași organizare psihodinamică și, mai ales, necesită strategii terapeutice diferite. Totuși, aceste depresii ale adolescenței păstrează o relativă sensibilitate, după cum arată unele studii în ceea ce privește trăsăturile de personalitate. Organizarea personalității pare a fi mai puțin împregnată cu reprezentări depresive decât așa cum constatăm că se
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bipolare cu cicluri rapide. Dar principiile de bază ale DSM sunt bineînțeles conservate, cu un punct de vedere care se vrea doar descriptiv și ateoretic, o distanțare de orice analiză și abordare psihopatologică, o relativă ignorare a caracteristicilor psihologice și psihodinamice ale adolescenței. Totuși această „prezentare” semiologică are un merit: acela al expunerii cu claritate a riscurilor stabilirii în exces a unui diagnostic de schizofrenie sau de psihoză la această categorie de vârstă (între 15-25 ani), cu implicațiile terapeutice pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sau de depresie (sub acțiunea, între altele, a neurolepticelor) sau invers, apariția unei stări de excitație sau de stare maniacală după o fază depresivă. Autorul acordă în mod sigur o poziție privilegiată unui travaliu de reflexie psihopatologică și de elaborare psihodinamică. Se pare însă că unele cazuri ar fi putut, probabil, să beneficieze de o poziționare în prim plan a problematicii depresive și de o abordare farmacologică care să țină cont de această situație prin prescrierea, de exemplu, a unui timoregulator
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia în mod sistematic o abordare axată pe ipoteza psihotică (fie că vom numi această ipoteză: „pericol de schizofrenie”, într-o preocupare nosografică, sau „ruptură psihotică”, în cadrul unei preocupări cu caracter psihodinamic mai accentuat) decât una bazată pe ipoteza timică. La începutul acestui capitol am criticat deja folosirea excesivă a regulei lui Jaspers, la care nu vom mai reveni. Vom sublinia doar constanța cu care autorii care au publicat articole pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ale actualității fantasmatice incestuoase și excitante? Într-o oarecare manieră putem opune în adolescență tentativa de suicid care vizează mai întâi să ucidă corpul infantil și tentativa de suicid care vizează să ucidă corpul sexuat. Într-o abordare fenomenologică și psihodinamică am putea să le descriem astfel, diferențiindu-le: - tentativa de suicid în care domină dorința de a îngropa corpul infantil deoarece acesta reprezintă în ochii adolescentului o piedică în dezvoltarea corpului puber, combinată cu dorința de a ataca relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sau chiar de depresie, cu tot ceea ce noi am conceptualizat ca fiind trăsătura acestei „disforii pubertare” caracteristică unui travaliu elaborativ în cadrul căruia renunțarea, capacitatea de a face diferența, toleranța la frustrare, pierderile acceptate sunt elemente care fac parte din mizele psihodinamice: mulți adolescenți, dacă nu chiar toți, fac într-o zi sau alta cunoștință cu „deprimarea”. Dacă în cazul stărilor depresive minore, pe care le numim „proastă dispoziție”, „criză anxio-depresivă” sau, în mod simplu, „deprimare”, fluiditatea stării afective și a gândurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ar putea consolida comportamentul adolescentului în direcția unui refuz al oricărui afect cu aspect depresiv și, în cel mai rău caz, l-ar putea determina să elaboreze comportamente de apărare de tip maniacal („maniacal” fiind aici înțeles în dimensiunea sa psihodinamică). Riscul „tratamentului” depresiei în adolescență este de a transforma un adolescent deprimat (în sensul unei depresii clinice) și a face din el un adolescent „maniac” (în sensul unor manifestări de apărare de tip maniacal), blocat într-o depresivitate ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
preciza indicațiile terapeutice respective. MODALITĂȚILE DE ÎNGRIJIRE DE TIP RELAȚIONAL CONSULTAȚII TERAPEUTICE ȘI PSIHOTERAPII SCURTE Împrumutăm primul termen de la Vinnicott pentru a descrie convorbirile inițiale cu pacientul și părinții săi. Aceste prime întâlniri au bineînțeles drept obiectiv evaluarea semiologică și psihodinamică, dar ele pot să aibă, de asemenea, un rol cu adevărat terapeutic care se va manifesta mai ales dacă vor fi întrunite trei condiții: - dacă terapeutul și demersul terapeutic este investit pozitiv: adolescentul și părinții săi așteaptă din partea acestora o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să cercetăm: - capacitatea adolescentului de a investi lumea sa reprezentațională internă și de a se interesa de propria sa funcționare psihică. Aceste convorbiri de evaluare au în parte drept scop trezirea interesului adolescentului pentru un astfel de travaliu de elaborare psihodinamică, datorită modului suportiv în care terapeutul îl ascultă pe adolescent, comentând cuvintele adolescentului, propunând uneori intervenții-interpretări punctuale de tip „aici și acum”. Ele permit, de asemenea, adolescentului să-și exprime conflictele. În cazurile mai puțin grave, acest travaliu de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aduc o notă de specificitate travaliului analitic cu un adolescent; în legătură cu riscurile acestor transformări impuse de perioada pubertară se va desfășură travaliul de analiză, rememorarea copilăriei fiind cel mai adesea înțeleasă ca expresie a unei rezistențe decât ca o avansare psihodinamică. Din acest punct de vedere am putea spune că puberul transformă istoria copilului într-o subiectivitate infantilă și de-istorizată: puberul sacrifică copilăria pentru a se transforma în subiect și orice revenire la această copilărie apare ca o posibilă rezistență. Rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihoterapii interpersonale. Să ne reamintim că această abordare înseamnă plasarea simptoamelor depresive ale pacientului în contextul lor interpersonal actual. Terapeutul este activ, se implică, și trebuie să transmită speranță și susținere. Nu putem decât să regretăm faptul că aceste psihoterapii psihodinamice scurte nu sunt studiate după aceste standarde la adolescent”. ÉLISABETH - DEPRESIE ȘI CULPABILITATE Élisabeth, 18 ani, s-a prezentat la cabinet pentru psihoterapie. Ea a urmat timp de două luni un tratament medicamentos (antidepresive triciclice) și, în ciuda ameliorării manifestate, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai târziu de cel care a comis o tentativă de suicid ca pe o efracție traumatică pusă ulterior în slujba rezistențelor sau a negării. Această convorbire impune deci tact și măsură, clinicianul trebuind să nu avanseze prea departe în explorarea psihodinamică, ci doar să exploreze simptoamele și să pună bazele unui contact uman empatic. Aceleași probleme apar și la întâlnirea cu familia, care se realizează întotdeauna cu ușurință în acest climat de urgență. Dar această facilitate în a întâlni grupul familial
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
teoreticienii creativității au căutat răspuns la Întrebarea: Care este forța motoare a creativității ? și au ajuns la un răspuns cu formulare complexă cuprinzând diferite aspecte motivaționale sistematizate apoi pe două categorii: motivații intrinsece și motivații extrinsece, bazate ambele pe tradiția psihodinamică. Multe din aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. „Motivația intrinsecă e definită ca motivația pentru angajarea Într-o activitate În primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]