58 matches
-
rând „îngrijirea bolnavului” (Gosset). Această atitudine se reflectă adesea în examenele suplimentare abuzive și în prelungirea și schimbarea tratamentelor aplicate. Faptul de a prelungi și intensifica „îngrijirea medicală” accentuează impresia de gravitate a bolii pentru bolnav. În cazul bolilor psihice, psihofarmacologia modernă duce la rezultate spectaculare, rapide, creând iluzia vindecării. Dar ea poate da, în mod egal și efecte negative (dependență de medicamentele psihotrope, forme de intoleranță, sindromul parkinsonian neuroleptic, depresii secundare etc.). Toate acestea ajung, în final, să înlocuiască „boala
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul reproducerii și studierii unor manifestări psihopatologice. Substanțele psihotrope În psihofarmacologie, prin substanțe psihotrope se înțelege acel grup de substanțe chimice, naturale sau de sinteză, care, administrate unor subiecți normali, pot induce modificări variate ale funcțiilor psihice (euforizante, tranchilizante, sedative, anxiolitice, hipnotice) sau care la bolnavii psihici pot determina efecte terapeutice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și ele se bazează pe mecanismele neuropsihologice care stau la baza organizării proceselor psihice. Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele psihofarmacologice, de producere a psihozelor experimentale. Cercetările de psihofarmacologie care au ca scop producerea experimentală de modificări psihice, în scopul cunoașterii mecanismelor psihopatologice ale acestora, pe de o parte, iar pe de altă parte, testarea efectelor unor medicamente psihotrope noi, sunt de dată recentă, în comparație cu metodele experimentale mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gh. Marinescu cu mescalină, asupra „audiției colorate”, precum și de cele ale lui De Jong și Baruk care au produs catatonia experimentală prin administrarea la animalele de experiență a bulbocapninei. Psihozele experimentale sunt în prezent un domeniu important al cercetărilor de psihofarmacologie și ele se desfășoară după un plan bine conceput și condus, urmărindu-se în primul rând descifrarea mecanismelor producerii biochimice a tulburărilor psihice, în scopul corectării acestora cu medicamente cu efect compensator. Primele cercetări de psihofarmacologie, vizând producerea de psihoze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important al cercetărilor de psihofarmacologie și ele se desfășoară după un plan bine conceput și condus, urmărindu-se în primul rând descifrarea mecanismelor producerii biochimice a tulburărilor psihice, în scopul corectării acestora cu medicamente cu efect compensator. Primele cercetări de psihofarmacologie, vizând producerea de psihoze experimentale, s-au făcut utilizându-se alcaloizii deja cunoscuți și pe care i-am amintit anterior: mescalină, psilocibina, hașișul, dar mai ales LSD-25. Au fost notate și descrise tablourile psihotice experimentale, trăirile dereist-delirante, stările oniro-halucinatorii, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corelației între simptome, în cadrul tulburărilor clinice. Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
In cazul neuroștiințelor, progresele sunt promițătoare, de exemplu în ceea ce privește aporturile combinate ale imageriei medicale și ale neuropsihologiei. Modalitățile de utilizare ale acestor noi cunoștințe fiind insuficient adaptate abordării clinice, am decis să nu tratăm acest subiect în lucrare. In schimb, psihofarmacologia face parte dintre instrumentele clinice disponibile. Trebuie oare s-o asociem sau nu terapiilor comportamentale și cognitive? Dacă da, în ce situații? Ni s-a părut esențial să abordăm această problemă. In sfârșit, ni s-a părut original, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consacrat nevrozei experimentale. Acest comportament, care trădează o dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate ce oferă persoanei care face experimentul o modalitate remarcabilă de a investiga procesele nervoase superioare. Se cunoaște întregul profit pe care psihofarmacologia l-a obținut din aceste experimente... Modelul tipologic al lui Eysenck In perioada în care problemele legate de „structurile” și procesele care le determină și le mențin suscită un interes progresiv în domeniul clinic, ar fi injust să nu evocăm
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]