22,695 matches
-
schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată că aici se sufocă. Va trebui, atunci, să plece din nou. Pe punctul de a se statornici altunde
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
pe trotuar, sunt la coadă. E un public cald în Querétaro, se râde mult, dar sunt și tăceri, care te îndeamnă să reflectezi. Scrie Mexico Hoy: "Trupa românească a impresionat publicul. Actorii sunt perfect integrați în spectacol prin dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturalețe. Este o montare care, în pofida tragediei și a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaștem pe Cehov ca umorist al condiției umane, fiindcă Cehov râde de societatea din vremea lui, ironizând-o, cu un singur scop însă
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
fie făcut spre binele celui iubit, pe când moralitatea comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de ideologia burgheză. Scopul moralității proletare, în viziunea ei, era împărțirea iubirii între toți tovarășii. În viitorul luminos al societății comuniste posibilitatea iubirii exclusive ar fi devenit inconceptibilă. Nuvela Ana Roșculeț pare a se subordona acestor principii. Ana
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar la un pas de trădare și de erezie, ca din mijlocul unui carnagiu simbolic în plină desfășurare, dinlăuntrul unei ostilități neobosite față de lumea în care trăim, cineva, cu o sensibilitate și cu o psihologie de extraterestru, să clameze importanța Eu-lui ca reper absolut al coerenței profunde a lumii și să învăluie totul în aburul unei afectivități disponibile pînă la limita instalării unei stări de criză. Acest experiment profund al Danielei Chirion, un experiment care
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
psihică" și "criptamnezie". În acest din urmă caz este vorba, desigur, nu atât despre "amnezie", cât despre o falsă memorie sau amintire - despre "criptomnezie", așadar. Din ediția românească lipsesc, totodată, utile referințe la autor și la circumstantele interesului său pentru psihologia analitică. Vremea faptelor Semnalam nu demult, o dată cu apariția volumului I al romanului Vremea încercuirii, caracterul frust și angajat, bărbătesc aș spune, al scriiturii lui Nicolae Stroescu-Stînișoară. O asemuiam atunci, în fibra sa, cu proza de angajament ideatic și de fervoare
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
românii? Lipsiți de suficientă mobilitate și flexibilitate, aidoma membrilor oricărei societăți mici, mult timp izolate, consideră Gabriel Stănescu, ei învederează "o rezistență însemnată în contact cu alte culturi datorită influenței Orientului", așa cum a remarcat, între alții, și Dimitrie Drăghicescu, în Psihologia poporului român. Singurii care nu suportă criza schimbării culturale rămîn copiii și adolescenții care își pot forma personalitatea "din mers", în concordanță cu cerințele școlii și ale mediului social în care au ajuns. Oarecum deprimantă, să admitem, o atare imagine
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
de-o parte și de alta? Nu o dată, americanii habar n-au unde se găsește România, din pricina a ceea ce autorul numește "ignoranța lor proverbială". Reprezentînd o națiune cu o orientare pragmatică, aproape integral absorbită de prezentul lucrativ, ei își clădesc psihologia pe "a avea" și nu pe "a fi" încă de acum mai bine de un secol și jumătate, de vreme ce vicontele Alexis de Tocqueville afirma înciudat, în celebra sa carte Democrația în America, cum că "nu există în lumea civilizată o
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
persoanelor care au acces acolo. Asta înseamnă să fii ales, pentru unii dintre noi! Aleșii, la adăpost, iar alegătorii să se descurce. Mizeria pe care o dezvăluie acest gen de reacții față de un pericol posibil ne ajută să înțelegem și psihologia "baronilor locali" și disprețul aleșilor față de cei care i-au ales. De fapt, nu sînt sigur că această reacție e una de dispreț sau de pură iresponsabilitate. La primul semnal de primejdie mai acătării funcționarii și aleșii locali de la Brașov
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
scrie Al. Călinescu în rubrica sa Proximități citînd pe cineva Progresul, care va să zică..., citat care, la o adică, poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la televizor, cuprinzînd ambele excelente observații de psihologia telespectatorului. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu renunță la omnisciența comentatorului, poate și ca o antireacție față de aerul atotștiutor a tot soiul de analiști de ocazie care-și dau ritos cu părerea despre conflictul din Itrak. "O aiureală care te captivează
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra? Despre ce se poate vorbi? Despre copilărie? Să ne ocupăm de psihologie sau independent de poezie? Dar fiecare analiză e o situație. O situație abstractă și de aceea de preferat unui dialog de bucătărie. Vorbirea în interiorul unei forme. Formele își trasează liniile paralel cu realitatea și numai din această cauză pot fi
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mecca/ să cumpere mere/ închipuiți-vă un poet de tip clasic/ sugînd la sînul muzei sale" (șam umblă pe cer). Prin astfel de manevre suprarealismul se îmbiba de un "realism" dulceag, indolent și persiflator, de nuanță balcanică, ce atestă o psihologie și o ambianța precum marca de fabricație pe un produs aflat în comerț. Marca eului liric prin care transapare cea a unei anume ființe plantate într-un anume mediu. Nora Iuga - Autobuzul cu cocoșați, Ed. Vinea, 2002, 64 p.
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de o așezare în viitor, de o regîndire a faptului urbanistic dintr-o firească (și confortabilă) perspectivă profesională și, simultan, de o acțiune exorcizatoare. Trecutul utopic și viitorul utopic se conjugă, astfel, în paginile revistei, dar și în substratul unei psihologii vexate, cu acea putere pe care numai atitudinile polare o pot dezvolta. Utopiei totalitare, încrîncenării de a ipostazia voința de eternitate a unei deviații comportamentale, parțial colective, parțial personalizate, i se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
așteptat, la o întrebare nepotrivită, surprinzătoare. Punerea de întrebări nepotrivite, pentru a primi răspunsuri potrivite, a fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski în The Ascent of Man, metoda care a asigurat progresul științei. Lucrul acesta este valabil, de asemenea, în filosofie, psihologie, sociologie, dar și(...) în critica și istoria literară". Nu s-ar putea oare inversa definiția "ideii neconvenționale"? N-ar putea reprezenta ea un răspuns nepotrivit, neașteptat la o întrebare potrivită, așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
ea renumele copilului minune care, la șaisprezece ani, traducea pe marii clasici ai antichității, - mort la treizeci și trei!... Discursul amintit sau Contr'Un, titlu atât de modern, e, în mod curios, o anticipare, cu cinci secole în urmă, așa dar, a psihologiei totalitariste, - întrucât azi se poate vorbi de una, - o explicație dată unui fenomen, care, totuși, în secolul XVI, abia se afla in nuce... Ca să ne dăm seama de actualitatea acestui Discurs, ori Contr'Un, nu fără adresă, împotriva Unuia, cum
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
pornit în căutarea vechilor minorități ale Bucureștiului, sociologul Zoltán Rostás stăpînește și tehnica interviului - pe care și-o rafinează în timp - și metoda poveștii de viață/ life story/ récit de vie, ținînd de istoria orală, undeva la întrepătrunderea dintre sociologie, psihologie, istorie, care în 1980 era doar experimentată în România pe căi neoficiale. Foarte multe lucruri ar putea fi discutate despre aceste Chipuri ale orașului, doar asupra unuia ne-am mai opri, și anume uimitoarea libertate cu care acești oameni vorbesc
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
umane. Caracterul neinfirmabil sau neverificabil al adevărurilor psihanalitice ar pune-o sub semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă. Pare incredibil că după o sută de ani Freud este denunțat ca șarlatan pentru faptul de a fi abandonat Proiectul de psihologie din 1895 (apărut postum în 1950) prin care dorea să transforme psihologia într-o știință naturală (intenție deloc originală în epocă) și să creeze astfel încă o "mitologie cerebrală", pozitivă. Un psihism conceput astfel ar fi avut o organizare calchiată
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă. Pare incredibil că după o sută de ani Freud este denunțat ca șarlatan pentru faptul de a fi abandonat Proiectul de psihologie din 1895 (apărut postum în 1950) prin care dorea să transforme psihologia într-o știință naturală (intenție deloc originală în epocă) și să creeze astfel încă o "mitologie cerebrală", pozitivă. Un psihism conceput astfel ar fi avut o organizare calchiată (naiv și impropriu, spunem noi, o dată cu autoarea) după cea neurologică. Ceea ce nu
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
aceea Foucault a publicat întotdeauna ceea ce a produs. Se știe că Foucault a tipărit în timpul vieții 15 cărți. Trei dintre ele vor face obiectul unor modificări în momentul republicării: Boala mentală și personalitatea (1954) devine în 1962 Boala mentală și psihologia (Foucault rescrie în întregime a doua parte, inițial numită "Condițiile bolii", care devine "Nebunie si cultură"). La fel se întâmplă și cu Nașterea clinicii (1963) pe care o va modifica în 1972, suprimând terminologia cu conotație structuralistă; în fine, același
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Bachelard. Din timiditate, putem presupune, poetul așează sub lupa imaginarului d-sale ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
aceste așezări, spații moderne au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în perimetrul orașului interbelic. Excluse de la această realitate citadină au fost periferiile, transformate în cartiere-dormitor, de fapt, uriașe sate pe verticală, care au nutrit o psihologie colectivă pe măsură“. Citatul de mai sus sugerează poate și tipul de istorie pe care încearcă să-l abordeze Adrian Majuru. Bucureștii mahalalelor urmează, pe de o parte, linia istorică obișnuită, clasică, iar pe de altă parte, linia istoriei mentalităților
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
în circuitul sangvin, i-a fost fatală. Constant Tonegaru a încetat din viață, pe neașteptate, ca efect al unei embolii pulmonare, la începutul anului 1952, înainte de-a împlini 33 de ani... Scurta existență a bardului a purtat amprenta unei psihologii bizuite pe contraste acute, receptive la semnalele dezastrului social ce începuse, întrucît, după cum ne spune bunul său prieten și actual editor devotat, Barbu Cioculescu, el „avea, ereditar, simțul farsei, precum și lentila intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit printr-un
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
unde și-a luat în 1953 doctoratul), Goffman scrie din perspectiva interacțiunii simbolice, analizînd în principal elementele ce iau parte la această interacțiune (însă exclusiv în sisteme sociale închise, fără să ia în discuție interacțiunea dintre instituții), cu accent asupra psihologiei individului și contactului social direct, dintr-un punct de vedere și cu un vocabular împrumutat din artele spectacolului: prezentarea sinelui ca dramaturgie. În orice context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
fost dat afară pentru «ploconire în fața filosofiei idealiste și origine nesănătoasă» și trimis să lucreze, în scopul reeducării sale, ca ajutor de instalator pe un șantier”... Or Sașa (A. I.) a fost coleg de an cu soția mea la Facultatea de Psihologie între 1951 și primăvara 1953 când amândoi au fost dați afară pentru „origine socială nesănătoasă”. Numai că Sașa provenea... dintr-o familie modestă din Sighet! Dar toată Facultatea știa că el era nepotul contelui de Tisza! Lui Sașa îi era
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13561_a_14886]
-
Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodiniană, Coapsa (Fragment de tors) și, mai ales, Domnișoara Pogany împing lucrurile într-o cu totul altă direcție: către recuperarea vieții intime a formei, către ieșirea din concret și din individual, către negarea psihologiei și către puritatea ideii. Ba chiar, dacă am sta să privim faptele de foarte aproape, în fiecare lucrare se pot citi enunțurile unor direcții sensibil diferite; Coapsa trimite discret spre frumusețea nemijlocită, către natura de-sine-stătătoare a formei decontextualizate, în timp ce Domnișoara
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
aceste imagini nu sînt doar individuale ci transpersonale și au o semnificație care nu este proiectivă, nu este reductibilă doar la niște trăiri și prin aceasta regăsim sensul originar al cuvîntului imaginal. Este vorba într-adevăr de imagini independente de psihologie și care vorbesc, ni se adresează fără ca să le putem modifica, fără ca să le putem utiliza în mod fantezist. M. C. - Care sînt, după dumneavoastă, raporturile între filozofie și imaginar, între literatură și imaginar? J. J. W. - O primă constatare
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]