142 matches
-
o dată prozele lui A. E. Baconsky, n-are cum privi cu mândrie spectacolul acesta atât de puțin sobru al urmașului dedulcit la efectele școlii bizantine”). Se detașează, în sensul gustului conservator al criticului, șarja lansată în direcția experimentală a noului psihologism din anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
generatoare poate fi mai bine sau mai puțin bine stăpânită și transfigurată în operă. Creația este ostilă oricărei instinctualități sau manipulări utilitare, urmărind doar reconstituirea unității ființei și relevarea unui sens al existenței, printr-o viziune a lumii. R. depășește psihologismul, care i-ar putea fi eventual reproșat într-o primă interpretare, și tinde către elaborarea unei concepții în care forma devine energia organizatoare a sensului. Dar această formă nu se manifestă nici un moment ca un element care ar putea interveni
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
își evaluează propriile calități fizice, intelectuale și emoționale. 1.2. Natura și geneza valorilortc "1.2. Natura și geneza valorilor" În abordarea axiologicului se desprind îndeobște trei mari clase de teorii: cele care consideră izvorul și natura valorilor în subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici de lucruri și nici de oameni, valorile fiind obiective și transcendentale (idealism obiectiv, imanentism). Respectiva
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și politolog, semnează toate editorialele revistei, printre care: Muncitorii intelectuali și ideea de clasă: (1) Cum s-a creat burghezia noastră, (2) Naționalismul burgheziei în industrie și naționalismul ei în război; Ce ne preocupă?, Cine sunt muncitorii intelectuali?, Materialism, mașinism, psihologism, Criza parlamentarismului, Despre intervenția statului, iar în numărul în care publicația sucomba din lipsă de suport financiar, pateticul text Faceți din virtute o voluptate aprigă, ca un viciu. Fiți egoiști dar nu fiți proști, cu o teză paradoxală, care descrie
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
a fost invocată imaturitatea de concepție și de tehnică -, anunță totuși linia scrierilor semnate în următorul deceniu de către prozator. E prelucrat aici, într-o formulă tipică pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic și parabolic; totodată, psihologismul insistent (metoda predilectă de despicare în patru a anecdoticului și de reînnodare a lui) e asociat cu momirea unui plan fantastic, ce amplifică lansarea în simbolic-parabolic. Altfel, teza, aceea a „trezirii”, e simplă, fiind reductibilă la „procesul prin care un
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar și pentru încadrarea literaturii naționale în spațiul european, cum se vede și dintr-un articol al
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
personaj care urmărește astfel „nu numai să fie cât mai autentic, ci și să arate că este”, devenind „un actor în accepțiunea cea mai strictă a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care se regăsește același balans între implicare și teatralizare, între introspecția lucidă și (auto)mistificarea perfidă, între descompunerea sistematică a
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
iscălit G. Iederă și G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate nu lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
zorii modernismului de gândirea lui J. G. Herder, F. Schelling ori John Stuart Mill. În plus - crede jurnalistul V. -, practica gazetărească, ajunsă la maturitate expresivă, a preluat în forma reportajului toate „impuritățile” structurale ale operei literare - elementul senzațional, textura documentară, psihologismul -, încât literaturii nu îi mai rămâne decât să se concentreze asupra a ceea ce îi este primordial constitutiv: poezia. „Esențialismul” estetic al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după orele de trândăvie matinală, își face apariția în ipostaza de arbiter elegantiae. Lipsit de viață interioară propriu-zisă - consecință a ororii de psihologism a autorului -, Lucu Silion se lasă „traversat” de trăirile și efluviile pasionale ale personajelor feminine, ajungând în cele din urmă „decorul operațional” devastat, declasat și grotesc al înfruntării sentimentale dintre două amante conturate după o schemă romantic-maniheistă: de o parte
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
al gândirii care se numea «fenomenologie». Aspectul tulburător al acestei întrebări provenea din ambiguitatea pe care o degaja, la prima vedere, opera lui Husserl” (op. cit., p. 27). În 1913, Heidegger a trecut examenul de licență cu lucrarea Filosofia dreptului în psihologism (Die Lehre vom Urteil im Psychologismus). Apoi, în 1916, și-a susținut teza de docență cu titlul Categoriile și teoria semnificației la Duns Scotus (Die Kategorienund Bedeutungslehre des Duns Scotus). În același an, este numit Privatdozent la universitatea la care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
românești interbelice și contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea dintâi lucrare de sinteză asupra psihologismului în construcțiile romanești de la noi. După ce stabilește premisele teoretice ale analizei, fundamentate pe importante lucrări de estetică a romanului, criticul realizează un tablou aproape exhaustiv al speciei pentru epoca interbelică. Chiar dacă uneori ezită în demarcarea vechiului roman de analiză de
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
ci dezvoltă o viziune, o interpretare liberă, foarte personală, mergând nu o dată împotriva curentului critic anterior. Lectura lui relevă acuitate a observației și o reală capacitate analitică atunci când surprinde situarea scrierilor autohtone în vecinătatea, dar și, în același timp, în afara psihologismului modern. SCRIERI: Exilul imaginar, București, 1968; Volumul și esența, București, 1972; Romanul psihologic românesc, București, 1978; ed. postfață Vasile Andru, Pitești, 2000; Un mileniu de copilărie, îngr. Vasile Andru, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Exilul imaginar”, RL, 1968, 4
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
în practică un model de scriitură de a cărei poetică îl despart constante temperamentale și ideologice semnificative. Patul lui Procust, salutat la apariție ca ilustrând triumful revoluției proustiene în literatura română, este mai degrabă dosarul reconstituirii, cu mijloacele moderne ale psihologismului și fenomenologiei, a ceea ce „ar fi trebuit să fie”, în concepția scriitorului, romanul realist și literatura în general - pentru el, așa cum remarca și Pompiliu Constantinescu în cronica la Teze și antiteze, stilurile culturale neavând o valoare în sine (Dostoievski și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie în spațiu, în care trecutul cu amintirile lui se incorporează prezentului, se interpolează și iarăși cade în umbră, fără ca, în tot acest joc de tuburi telescopice, impresia de prim-plan și de relief al oricăruia
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și e treptat lămurit de necesitatea luptei de clasă (contextul e cel al războiului, iar viziunea e tributară propagandei comuniste postbelice); o femeie dezaxată încearcă seducerea unui eminent compozitor, subiectul fiind tratat romanțios, cu elemente de senzațional și cu un psihologism de duzină, combinat cu exigențe ale „demascării” disoluției morale a burgheziei, proprii rețetarului realismului socialist. SCRIERI: Aripi, București, 1953; Diminețile patriei, București, 1959; Întâlnire de seară, București, 1965; Răscrucea vârstelor, București, 1966; Dincolo de aparențe, București, 1968; Ciob de univers, București
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
din urmă cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor, condus de G. Călinescu. Debutează în 1956, la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, cu un eseu despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu, în care urmărește evoluția scriitoarei de la „psihologism, senzualism, lirism” la „realismul social”. Colaborează la „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Viața românească”. Deprinzând de timpuriu - la îndemnul și după modelul lui G. Călinescu - disciplina documentării, P. se devotează cercetării arhivistice, atât
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
distopii terifiante. Nota particulară a cărților lui P. în raport cu aceste orientări e dată de configurația personajului, care constituie ținta predilectă a testărilor narative. Dincolo de modulațiile survenite de la un volum la altul, proza lui poate fi citită ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
mare un număr de idei și de sentimente. Esteticienii trecutului au Încercat să fixeze un număr de procedee stilistice, figurile de stil cu ajutorul cărora voiau să stabilească ce formă corespunde mai bine cutărei și cutărei idei. (Ă). Când a apărut psihologismul n-a mai Încercat nimeni să stabilească astfel de raporturi, fiindcă s-a admis teza individualismului anarhic, face fiecare om cum Îl taie capul. (Ă). Amintind În legătură cu aceasta teza stalinistă a rolului activ al suprastructurii În constituirea noii baze socialiste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Tineretul nostru așteaptă de la scriitori cărți care să contribuie la educarea lui patriotică, la cultivarea celor mai bune tradiții de luptă ale poporului”. Lovite de nulitate sunt și alte creații, care Încă nu reușesc să se sustragă schematismului, naturalismului, psihologismului; și asta În condițiile În care „minerul Ciupea Ioan (Ă) și echipa sa au terminat planul anual” Încă din iulie, ne informează Mihai GAFIȚA 30: „Suntem abia intrați În a doua jumătate a anului și minerul Ciupea Ioan de la exploatarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e cu atât mai regretabil cu cât și Ion Călugăru și Nicolae Jianu au numeroase personaje profund veridice. (Ă). Un caz asemănător cu cele de mai sus și care are uneori drept rezultat tot schematizarea vieții În operele literare, este psihologismul, stăruința deosebită pe care o pun unii scriitori de a relata cât mai pe larg frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cele de mai sus și care are uneori drept rezultat tot schematizarea vieții În operele literare, este psihologismul, stăruința deosebită pe care o pun unii scriitori de a relata cât mai pe larg frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe care n-o cunosc - Îi Înlocuiesc prin creații de laborator. (Ă). O atare tendință spre psihologism, este caracteristică pentru așa numitele „lozinci creatoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
frământările interioare ale unor personaje. (Ă). Greșeala psihologismului vine de acolo că unii autori, În loc să caute eroii și justificarea atitudinii lor În viața reală - pe care n-o cunosc - Îi Înlocuiesc prin creații de laborator. (Ă). O atare tendință spre psihologism, este caracteristică pentru așa numitele „lozinci creatoare” ale proletcultiștilor. „Omul viu” strigau aceștia”. „Faceți ca omul viu”. Și ei pretindeau că realizează „omul viu” prin zugrăvirea aproape exclusivă a proceselor interioare ale personajelor, prin Înșiruirea unor interminabile „procese psihologice”. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
filosofiei lui Kant și, prin aceasta, neînțelegerea a ceva esențial din mesajul ei44. Să observăm că această perspectivă asupra actualității filosofiei lui Kant este mult mai elaborată decât cea a lui Petrovici. Concluzia lui Florian va fi că eliberarea de psihologism și promovarea consecventă a reorientării logic-transcendentale a filosofiei va cere depășirea lui Kant. Teza logic-transcendentală este încărcată de termeni psihologiști și lucrul nu ne miră fiindcă opera lui Kant nu poate fi complet purificată fără a fi complet nimicită de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a reorientării logic-transcendentale a filosofiei va cere depășirea lui Kant. Teza logic-transcendentală este încărcată de termeni psihologiști și lucrul nu ne miră fiindcă opera lui Kant nu poate fi complet purificată fără a fi complet nimicită de orice urmă de psihologism... Se prea poate că tocmai ceea ce, istoric, este semnificativ în kantianism să se prăbușească. Nouă ni se pare că însuși motivul criticist, în ceea ce el are mai cristalin, reclamă o viguroasă depășire, nu numai o refacere a kantianismului.45 Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]