142 matches
-
existența duală redată prin obiectelul real și ideal. În alte cuvinte, obiectul artistic este un obiect real ce corespunde materiei, în timp ce obiectul estetic este de factură ideală și reprezintă forma finală a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței estetice întrucât, după cum am văzut, concretizarea operei de artă se face numai prin intermediul raportului dintre subiect și obiect de artă. Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur și nu depind de conștiință în
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de aceste aspecte. Subliniem încă de acum că prin evoluție nu înțelegem altceva decât o neutră succesiune de stări și de schimbări, identificabilă cu istoria însăși, fără conotații axiologice. S-a spus că Dilthey sesizează criza relativismului istoric și a psihologismului emoțional 86 și caută s-o depășească în sensul unei obiectivării, ajungând astfel de la descriptiv la prescriptiv. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și Wert, de la Lebensphilosophie la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tocmai al autorului care contestă pentru întâia oară acest punct de vedere) se referă de asemenea la tentativa de obiectivare treptată a viziunii lui Dilthey. Spunem "tentativă", pentru că A. Marga remarcă doar efortul lui Dilthey de "a se elibera de psihologism". O strădanie pe care autorul citat o socotește inutilă, dacă ținem seama de afirmația lui, potrivit căreia Dilthey "a continuat să considere că științele istorice sunt posibile doar ca <<științe ale spiritului>>, ceea ce antrenează o perspectivă până la urmă psihologică asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
consecvența hermeneutică a demersului lui Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe temeiuri hermeneutice. (La această idee vom reveni în cap. III, 4). Deși consideră că teza obiectivării treptate "nu poate fi respinsă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
citat consideră că acea "comprehensiune psihologică a lui Schleiermacher, de la care pornește Dilthey o comprehensiune a autorului și a intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub numele de psihologie în critica psihologismului întreprinsă de Husserl și de neokantieni". Acest tip de înțelegere poate fi interpretat "exclusiv ca o formă a comprehensiunii expresiei și a sensului", ceea ce înseamnă că are, indubitabil, o dimensiune hermeneutică. Schnädelbach subliniază că tocmai "componenta hermeneutică, în sens mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
opera sa târzie, sub impresia obiecțiilor lui Husserl și Rickert, de o teorie a comprehensiunii pure a sensului" (Philosophie in Deutschland 1831-1933, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1991, p. 157). Pentru reacțiile serioase pe care le-au avut în epocă la adresa psihologismului diltheyean gânditori ca Windelband, Ebbinghaus, Husserl, Rickert și Spranger, vezi pe lângă lucrarea menționată, cartea lui W. Wundt, Einleitung in die Philosophie (Leipzig, 1906), cea a lui O.Fr. Bollnow, Dilthey. Eine Einführung in seine Philosophie (Leipzig, 1936), precum și cea a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este lăsată să intre în șuvoiul vieții care se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39 (în sensul subiectivismului pur, neobiectivat vezi I, nota 213) este un drum prea lung, explicabil poate numai contextual, prin faptul că Schnädelbach tocmai încearcă să facă în acest fel trecerea la "filozofia transcendentală a istoriei", pe care urmează s-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al gândirii care se numea «fenomenologie». Aspectul tulburător al acestei întrebări provenea din ambiguitatea pe care o degaja, la prima vedere, opera lui Husserl” (op. cit., p. 27). În 1913, Heidegger a trecut examenul de licență cu lucrarea Filosofia dreptului în psihologism (Die Lehre vom Urteil im Psychologismus). Apoi, în 1916, și-a susținut teza de docență cu titlul Categoriile și teoria semnificației la Duns Scotus (Die Kategorienund Bedeutungslehre des Duns Scotus). În același an, este numit Privatdozent la universitatea la care
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Shakespeare ( În piesele sale majore!Ă, dar mai ales afirmată cu luciditate de marii creatori ai secolului al XIX-lea, cărora li se alătură clinicianul C.G. Jung - abisalitatea, În arta literară, pe care eu nu numai că o detașez de „psihologism”, dar o și opun acestuia!, după ce că nu a reușit să se instaleze, să se afirme În proza română, să facă „școală”, cum se spune, ea este iute exclusă azi de un fel de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am sărit din somn !”. Există o încercare a unei primitive analize psihologice la Leonida care se află în posesia unei vulgate științifice, vehiculate cine știe la a câta mână și cât de distorsionat în ziarele pe care le citește. Acest psihologism de uz domestic pune în discuție deformarea percepțiilor în cazurile maladiilor nervoase, neurastenia fiind invocată în termeni eufemizanți. Procesul unui maladii nervoase pe care-l descrie Leonida presupune un parcurs lent, în etape, prin care „o idee” se înscrie într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
seria reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și să vizeze cuprinderea mult mai largă sau chiar totală a obiectului. Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
generatoare poate fi mai bine sau mai puțin bine stăpânită și transfigurată în operă. Creația este ostilă oricărei instinctualități sau manipulări utilitare, urmărind doar reconstituirea unității ființei și relevarea unui sens al existenței, printr-o viziune a lumii. R. depășește psihologismul, care i-ar putea fi eventual reproșat într-o primă interpretare, și tinde către elaborarea unei concepții în care forma devine energia organizatoare a sensului. Dar această formă nu se manifestă nici un moment ca un element care ar putea interveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
carnavalesc” (I. Negoițescu), o lume concentrată, tipologie redusă la esențe, căci fiecare personaj al romanului devine purtătorul unei anume embleme, al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C. îi opune, totodată, în Blocada, o substanțială înclinare spre picaresc, ceea ce conferă narațiunii tonalități grave, de nuvelă exemplară. Un alt tip de proză încearcă scriitorul în romanul Hotarul de nisip, cele șase capitole definitivate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
XX a prelungit această dinamică prin consum și prin mijloacele de comunicare de masă. Dispariția practicilor tradiționale, neparticiparea și lipsa credinței, viața à la carte, supralicitarea plăcerilor private: se structurează o nouă cultură în care consumerismul, cultul trupului și al psihologismului, dorința de autonomie și de împlinire individuală au făcut din raportul cu sine o dimensiune de o importanță capitală. Aici figura emblematică este Narcis. Așa stau lucrurile. Rămâne acum să analizăm dacă modelele corespund faptelor observabile, să evaluăm fecunditatea acestor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
conștiinței noastre, prin urmare fericirea ne aparține, se învață, ea este în întregime în mâinile noastre. Putem fi oricât de fericiți hotărâm să fim: acesta este credo-ul reluat neîncetat de maeștrii spiritualității și ai dezvoltării personale. Astfel, sub chipul psihologismului triumfător, în universul contemporan își face reintrarea gândirea magică. Hiperconsumatorul a devenit un solicitant de neomagie, de leacuri-minune bazate pe atotputernicia conștiinței, a formulelor și a ritualurilor incantatorii care garantează că fericirea este un lucru ce depinde în întregime de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
încuraja pe toți dezaxații, sadicii și criminalii lumii. În efuziunile lui mistico-filosofice, Petre Țuțea lăsa să se înțeleagă că era de acord cu definiția dată omului de către alt filosof: „Omul este singurul animal care se plictisește”, care, cu toate că suferă de „psihologism”, este adevărată și folosește, în contextul dat, la stabilirea unui raport necesar între subiectul definit și pedeapsa cu moartea. Să admitem, pe baza faptelor care s-au petrecut și se petrec zilnic, că un „animal” plictisit pune mâna pe o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bine, [...] a gradului de libertate îngăduit de societate individului” (Nicolae Manolescu). Tema, desigur îndrăzneață și delicată în contextul istoric al apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze afilierea forțată la o anumită formulă de modernitate, concepută programatic sub specia complexității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
și politolog, semnează toate editorialele revistei, printre care: Muncitorii intelectuali și ideea de clasă: (1) Cum s-a creat burghezia noastră, (2) Naționalismul burgheziei în industrie și naționalismul ei în război; Ce ne preocupă?, Cine sunt muncitorii intelectuali?, Materialism, mașinism, psihologism, Criza parlamentarismului, Despre intervenția statului, iar în numărul în care publicația sucomba din lipsă de suport financiar, pateticul text Faceți din virtute o voluptate aprigă, ca un viciu. Fiți egoiști dar nu fiți proști, cu o teză paradoxală, care descrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca și Cleanth Brooks. Pe de altă parte, Croce, prin "monismul" operei și intuiționismul său critic, ni se pare că se situează exact la polul opus față de "formalismul organic" (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Päivälehti". Dintre cele mai cunoscute romane ale sale sunt amintite Rautatie (Calea ferată), Yksin (Singur), Papin Tytär (Fiica preotului) și Papin vaimo (Soția preotului). Un roman cunoscut, atât în Finlanda cât și în străinătate, e Juha. Romanul se impune prin psihologism și prin descrieri de natură, limbajul fiind un indicator al stării interioare. Din aceeași categorie mai fac parte Arvid Järnefelt și Teuvo Pakkala. Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce o schimbare, născută din dorința de a reîmprospăta elementul național. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sonului nearticulat". Oricum, este remarcabil "izomorfismul" constatat de lingvistul român la fiecare dintre nivelurile luate în considerație. 21 Prima bifurcare a gloticii, în fisio-glotică și psico-glotică, este explicată de Grigore Brâncuș prin faptul că Hașdeu ar fi fost influențat de "psihologismul lingvistic promovat de școală de la Cazan, întemeiata de Baudouin de Courtenay" (Brâncuș, 1988, p. X). 22 Bréal (1868/1882, pp. 301-312) pune în paralel și exemple precum fr. pommier (derivat) și germ. Apfelbaum (compus), adică exact tipul de fapte care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a fost invocată imaturitatea de concepție și de tehnică -, anunță totuși linia scrierilor semnate în următorul deceniu de către prozator. E prelucrat aici, într-o formulă tipică pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic și parabolic; totodată, psihologismul insistent (metoda predilectă de despicare în patru a anecdoticului și de reînnodare a lui) e asociat cu momirea unui plan fantastic, ce amplifică lansarea în simbolic-parabolic. Altfel, teza, aceea a „trezirii”, e simplă, fiind reductibilă la „procesul prin care un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
cantitativism excesiv, încercînd să cuantifice și elemente pur calitative, deci necuantificabile per se și să propună sisteme ale echilibrului economic general (Walras-Pareto), care s-au dovedit a fi doar niște idealuri, ca să nu spunem niște utopii. Pe de altă parte, psihologismul primei școli austriece, excesiv și el de multe ori și nu de cea mai bună factură, avea să deschidă calea spre noi abordări care vor da roade în școala suedeză, apoi mai ales la Keynes pînă la așa-zisa "Economie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]