56 matches
-
legea dizarmoniei subconștiente (Satan)"37. Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia ,,Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urmă s-ar afla supraconștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelând
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula ,,Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit cu ,,învierea etică în timpul vieții" sau cu tema ,,redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
secțiunea consacrată ,,Monoteism"-ului, Diel notează: ,,Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"55. Ce observăm? Mai întâi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico - metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția estetică este o „contagiune nervoasă” între autor și cititor. Critica literară s-ar întemeia pe principiile invariabile ale judecății, de unde și prezența unor „reguli absolute ale frumosului”. Ca un adevărat pozitivist, autorul nu deduce însă aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
în drumul parcurs de la Șoimii la capodopera care este Nicoară Potcoavă, e de un interes extraordinar. Poetul A. Toma și-a continuat îndelunga și rodnica trudă literară. Drumul lui Camil Petrescu, de la dramaturgia sa puternică, originală, dar adesea individualistă și psihologistă, până la drama Bălcescu, sau de la romane ca Patul lui Procust la romanul Un om între oameni, merită o analiză atentă și adâncă și o reliefare a dezvoltării creatorului pe linia prozei realiste. E nevoie de un comentariu atent și judicios
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]