91 matches
-
parțial, de Ion Roșca). Întreaga poetică iconară este de fapt "consubstanțială expresionismului", deoarece creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București a atras după sine și declinul revistei, deși aceasta a mai apărut timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
unui discurs critic echilibrat, ale cărui argumente își trag substanța din studiul de sinteză eminescologică. Sinteza lui D. Popovici propune și un tip personalizat de discurs critic. Polemic prin atitudinea de disociere (principii, metode) cu critica impresionistă și estetismul formal, psihologizant (cazurile Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), studiul oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
avalanșa neliniștită a tușelor, se hipostaziază, abia perceptibil sau cu o evidență indubitabilă, chipul uman ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu "diavolul nazist" a confiscat pentru mult timp atenția comentatorilor. Publicarea în 1992
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei în profunzime astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea țintește personajul în serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. "Dumnezeu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
amor" se trăgeau și „din jalea lui adâncă". De aceea i se pare normal ca pierderea suferinței să fie și ea subiect al regretului, întocmai ca amorul dus..." (II,382) Acest masochism al amorului, ca să-l înțelegem astfel din descrierea psihologizantă a lui Gheorghe Doca, nu are nimic de-a face cu textul. Cânturile au consistență materială, în sine, ele „vin" pe buze sau „trec" prin minte - pentru că sunt fragment din acel „magnum cantum" al universului pe care poetul îl invocă
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile psihologizante nu există, deși motive ar fi suficiente. Și povestea e promițătoare. Un prim fir narativ urmărește ideea sfârșitului literaturii sau, mai bine zis, inutilitatea ei, în vreme ce al doilea filon explorează, la suprafață, consecințele unui Alzheimer. Evghenie și Cazimir sunt doi
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
Corectarea erorii de sistem, în--carnată de Colin Sullivan, se face nu după litera legii, ci după vechea lege a ta---lionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Finalul poate ridica această problemă, în cazul în care ne debarasăm de balastul psihologizant construit oarecum previzibil în jurul dilemelor celor două "cîrtițe". Unul dintre punctele forte ale filmului stă în acest indecidabil, care exclude opțiunile dogmatice.
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult la vorbă: ,Ludo deschide robinetul și rămîne un moment așezat pe marginea căzii privind apa cum curge. ș?ț Ar fi de ajuns să debranșeze telefonul, să nu mai comunice cu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. Însă nici aceste secvențe, vag antropomorfe, nu deviază către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenua de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
un model, iar comportamente și situații coerente sunt ignorate) și deciziile politice bazate pe un astfel de model. Modelul este,prin terminologia folosită și perspectiva cu tente esențialiste asupra femeilor, unul de tip dihotomic, care operează aproape la un nivel psihologizant. Un model care să presupună că femeile sunt, în relație cu piața muncii, dedicate prioritar sau secundar ar fi folosit mai mult teoriei expuse de xe "Hakim"Hakim 1. Acest lucru este evident în special atunci când luăm înconsiderare problema reconcilierii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
altfel formulate, dar cu același înțeles. Ceea ce mi se pare o degradare. Când aud un editor că îmi spune: „200 de pagini, că mai mult nu citește nimeni”, când aud: „Alert, pentru că omul nu se încurcă în teorii psihologice și psihologizante”, când mi se spune: „Prea complicat, prea aluziv”, dintr-o dată încep să mă sperii. De 25de ani aud „pe înțelesul maselor”, or, oamenii trebuie ridicați la nivelul artei, și nu arta coborâtă la nivelul lor. Motivele sunt diferite, lumile sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a discursului și spre componentele non-lingvistice și strategice ale comunicării (reluări, punctări, deschidere, închidere, marcatori, modalizatori etc.). Astfel, analiza conversațională studiază interacțiunile comunicaționale în ansamblul lor (verbal, non-verbal), într-o manieră multidisciplinară, care încearcă o sinteză între etnometodologie și comunicarea psihologizantă. Analiza conversațională interesează, în acest context, prin impactul asupra conceperii discursului, depășind abordările liniare asupra comunicării și pe cele monologale asupra discursului, oferind astfel baza pentru lărgirea conceptului de discurs prin înglobarea dialogismului, a practicilor sociale, a limbajului non-verbal și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
și capacitatea indivizilor de a-și controla propria viață. Dacă Putnam vede capitalul social ca o valoare individuală, alți autori consideră capitalul social ca strict atașat relațiilor interpersonale, fără vreo extensie automată în societate. Paul Whiteley (1999) prezintă o concepție psihologizantă a capitalului social. Pentru el, caracteristicile sale rezidă în indivizi și nu în relațiile dintre ei, astfel încât măsurarea capitalului social se realizează la nivel individual. Caracteristicile sunt legate de personalitatea indivizilor, de credințele normative și codul lor moral și de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Această discuție e străină de Underhill. De asemenea, când discută semnificația mistică a nașterii/întrupării, Nae Ionescu o face de pe cu totul alte baze decât Underhill. Aceasta pleacă de la experiența misticilor medievali (precum Meister Eckhart) și se folosește de limbajul psihologizant al teozofiei contemporane: „nașterea în conștiință a sinelui mai profund, spiritual al omului“ este „regenerarea“ sau „re nașterea“. Profesorul bucureștean pornește de la ideea preexistenței oamenilor în intenționalitatea divină. Nașterea omului e și ea o întrupare, o trecere în trup. Omul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
avînd datele autorului său); de cealaltă - imaginea muzicianului siberian Ygor, autor al unei compoziții muzicale „barbare” („Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca mitologie. Refăcând fictiv (dar utilizând și unele repere documentare provenite din literatura foarte apropiată: cenaclurile "Universitas" și "De Luni"), istoria secretă a Bucureștiului aflat sub dictatură, romancierul-poet renunță adesea la coincidențele sincroniei pentru a coborî dureros într-o diacronie psihologizantă și nu foarte flatantă pentru sentimentele național(ist)e. Lumea atemporală a românismului larvar este, cu toate acestea, seducătoare, chiar fascinantă. Perversiunea lui Daniel Bănulescu este, în fapt, și o inversiune, pentru că subtextele sale nu sânt pamflete de tip Patapievici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să versifice. Dă-l încolo de subdezvoltat". Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
legal constituite, Ț�nnies le opune, cu oarecare nostalgie, contratipul unei comunit??i fuzionale, dominate de organic ?i de afectiv, pe scurt solidare [Aron, 1935]. Cu toat? importan?a crucial? a acestei c?r?i � �n ochii multora capodoperă sociologiei psihologizante fiindc?, dup? Ț�nnies, oamenii prin voin?a lor creeaz? leg?turile sociale � mesajul pe care-l con? inea n-a fost bine �n?eles �n acel moment. Au trebuit s? treac? dou?zeci de ani pentru că opera s?-?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu animalul. Este o literatură În același timp psihologizantă și marcată de teza, existențialistă, a divorțului dintre lume (societate, doxa) și individul aflat În plin conflict Între inconștient și supraeu. Noi ne oprim la doi dintre ei: Frédéric Beigbeder, al cărui ultim roman Au secours pardon tocmai a ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul indirect liber este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult după
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]