KorAP: Find »[drukola/base=psihomotricitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

246 matches

Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

rezonanța magnetică nucleară (RMN); h) investigații umorale; i) investigații genetice etc. 6. Examinarea psihiatrică adaptată vârstei subiectului. 7. Examinarea psihologică: a) investigarea personalității prin probe analitice, sintetice, proiective, concretizate în chestionare, teste sau sarcini practice; b) teste de eficiență pentru: - psihomotricitate și abilitate manuală (schemă corporală și lateralitate, stil motor, structurare vizuală, sincinezii etc.); - investigarea activității psihice (percepție, imaginație, atenție, memorie, gândire, limbaj, afectivitate etc.). 8. Evaluarea nivelului intelectual prin: a) teste de dezvoltare individuală; b) teste analitice și calitative ale

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
copilul respectiv este perseverent în activitățile motrice datorită apariției unor stereotipuri chinetice însoțite de rigiditate în planul gândirii care îl împiedică să se orienteze și să ia decizii cu privire la anumite momente ale activității sale; - majoritatea acestor copii prezintă tulburări ale psihomotricității, în special cei care suferă de leziuni la nivel cerebral, evidențiate prin viteza și precizia mai scăzută a mișcărilor (în special mișcările fine ale mâinii), dificultăți în imitarea mișcărilor, fapt ce influențează negativ formarea multor deprinderi; posibilități reduse de valorificare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
minimă influență a factorului psihic, la fel cum orice reacție psihomotrice are drept suport o componentă neuromotorie). 6.1. Clasificarea deficiențelor fizice și/sau neuromotorii și a tulburărilor psihomotricitățiitc "6.1. Clasificarea deficiențelor fizice și/sau neuromotorii și a tulburărilor psihomotricității" Clasificarea deficiențelor fizice și/sau neuromotorii este făcută în special prin raportare la factorii etiologici. Din această perspectivă putem identifica următoarele categorii majore de tulburări (pentru fiecare categorie sunt oferite și câteva exemple reprezentative): 1. Tulburări genetice și congenitale - dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
organelor de simț (deficiențe prin tulburări de vedere, de auz, care determină, în poziția corpului, o serie de abateri de la normal de tipul cifozelor, scoliozelor, cifoscoliozelor etc., cu toate asocierile și manifestările ce le însoțesc). Dacă analizăm lucrurile din perspectiva psihomotricității, putem identifica următoarele componente fundamentale: 1. Conduitele neuromotorii - au ca substrat componentele neuromotorii ale psihomotricității reprezentate de tonusul muscular și reflexele neuromusculare (cu localizare medulară sau supramedulară). 2. Conduitele motrice de bază (instinctuale): a) coordonare dinamică segmentară: - coordonarea membrelor superioare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
o serie de abateri de la normal de tipul cifozelor, scoliozelor, cifoscoliozelor etc., cu toate asocierile și manifestările ce le însoțesc). Dacă analizăm lucrurile din perspectiva psihomotricității, putem identifica următoarele componente fundamentale: 1. Conduitele neuromotorii - au ca substrat componentele neuromotorii ale psihomotricității reprezentate de tonusul muscular și reflexele neuromusculare (cu localizare medulară sau supramedulară). 2. Conduitele motrice de bază (instinctuale): a) coordonare dinamică segmentară: - coordonarea membrelor superioare; - coordonarea oculo‑manuală; - coordonarea ochi‑mână‑picior; - motricitatea fină (precizie, abilități etc.); - ritmul mișcărilor segmentare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
descifrarea/înțelegerea expresiilor care corespund/exprimă anumite emoții și sentimente; h) cunoașterea pozițiilor fundamentale și capacitatea de a opera cu acestea (șezând, culcat pe spate / dorsal, culcat pe față / ventral, culcat pe o parte / lateral etc.). În funcție de aceste elemente ale psihomotricității 1 se pot identifica mai multe categorii de tulburări, dintre care cele mai importante sunt: 1. Tulburări de expresie motrice: a) sincineziile - mișcări simetrice involuntare ale părții opuse care însoțesc mișcările voluntare ale părții active; b) paratoniile - ticurile și mișcările

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
mare incidență în infirmități. Din clasificarea de mai sus, nu trebuie excluse alte cauze diverse, cum ar fi: tulburările de metabolism și hormonale, leziunile prin arsuri sau degerături, chondrodistrofiile, apofizitele și epifizitele, miopatiile, atrofiile musculare progresive, ataxiile etc. 6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogicătc "6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogică" Dezvoltarea psihomotricității la copil prezintă o serie de caracteristici care merită să fie cunoscute pentru că ele stau la baza evaluării nivelului și calității dezvoltării copilului la un moment dat. Succint, aceste caracteristici sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
clasificarea de mai sus, nu trebuie excluse alte cauze diverse, cum ar fi: tulburările de metabolism și hormonale, leziunile prin arsuri sau degerături, chondrodistrofiile, apofizitele și epifizitele, miopatiile, atrofiile musculare progresive, ataxiile etc. 6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogicătc "6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogică" Dezvoltarea psihomotricității la copil prezintă o serie de caracteristici care merită să fie cunoscute pentru că ele stau la baza evaluării nivelului și calității dezvoltării copilului la un moment dat. Succint, aceste caracteristici sunt următoarele: - dezvoltarea psihomotricității înregistrează salturi

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
nu trebuie excluse alte cauze diverse, cum ar fi: tulburările de metabolism și hormonale, leziunile prin arsuri sau degerături, chondrodistrofiile, apofizitele și epifizitele, miopatiile, atrofiile musculare progresive, ataxiile etc. 6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogicătc "6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogică" Dezvoltarea psihomotricității la copil prezintă o serie de caracteristici care merită să fie cunoscute pentru că ele stau la baza evaluării nivelului și calității dezvoltării copilului la un moment dat. Succint, aceste caracteristici sunt următoarele: - dezvoltarea psihomotricității înregistrează salturi calitative, pe baza unor

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
6.2. Psihomotricitatea - analiză psihopedagogică" Dezvoltarea psihomotricității la copil prezintă o serie de caracteristici care merită să fie cunoscute pentru că ele stau la baza evaluării nivelului și calității dezvoltării copilului la un moment dat. Succint, aceste caracteristici sunt următoarele: - dezvoltarea psihomotricității înregistrează salturi calitative, pe baza unor acumulări cantitative; formele noi de comportament sunt întotdeauna superioare celor precedente; - noile calități nu le desființează pe cele anterioare, ci le includ prin restructurări succesive; - dezvoltarea psihomotricității se produce stadial, în etape distincte, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
dat. Succint, aceste caracteristici sunt următoarele: - dezvoltarea psihomotricității înregistrează salturi calitative, pe baza unor acumulări cantitative; formele noi de comportament sunt întotdeauna superioare celor precedente; - noile calități nu le desființează pe cele anterioare, ci le includ prin restructurări succesive; - dezvoltarea psihomotricității se produce stadial, în etape distincte, cu caracteristici proprii fiecărei vârste; - transformările din domeniul psihomotricității sunt continue și imperceptibile la intervale mici de timp; - de multe ori, dezvoltarea psihomotrice este asincronă la nivelul diferitelor procese și însușiri, unele având ritmuri

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
cantitative; formele noi de comportament sunt întotdeauna superioare celor precedente; - noile calități nu le desființează pe cele anterioare, ci le includ prin restructurări succesive; - dezvoltarea psihomotricității se produce stadial, în etape distincte, cu caracteristici proprii fiecărei vârste; - transformările din domeniul psihomotricității sunt continue și imperceptibile la intervale mici de timp; - de multe ori, dezvoltarea psihomotrice este asincronă la nivelul diferitelor procese și însușiri, unele având ritmuri proprii de dezvoltare în diverse etape de vârstă. Privită sub aspectul formării, dezvoltării, educării și

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
timp; - de multe ori, dezvoltarea psihomotrice este asincronă la nivelul diferitelor procese și însușiri, unele având ritmuri proprii de dezvoltare în diverse etape de vârstă. Privită sub aspectul formării, dezvoltării, educării și integrării sale în sfera funcțională a psihismului uman, psihomotricitatea 1 îmbracă aspecte foarte variate datorită interferențelor determinate de relațiile permanente ale individului cu mediul înconjurător în procesul adaptiv și educațional la care este supus. Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcție de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
D. Moțet, N. Robănescu, R. Vincent, D. Bulucea, M. Geormăneanu) care au descris câteva puncte de reper ale dezvoltării psihomotrice în cazul copiilor de până la 5 ani și care trebuie avute în vedere în depistarea precoce a tulburărilor din sfera psihomotricității. Principalele caracteristici ale normalității ar putea fi rezumate astfel: - 0‑4 săptămâni: mișcări fără scop, fără un efect anumit, fiind puternic subordonate reflexelor tonice primitive de postură; reușește sau nu să întoarcă într‑o parte capul, are pumnii strânși; reflex

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
4‑8 secunde; - 5 ani: stă într‑un picior minimum 8 secunde; merge pe vârfuri distanțe lungi; este gata să‑și folosească și să‑și dezvolte aptitudinile motorii pentru acțiuni mai complicate - scris, desenat, cusut, cântat. Dacă definim noțiunea de psihomotricitate ca fiind o conjugare a funcțiilor psihice cu cele motrice și acceptând premisa că ea reprezintă o funcție complexă a sistemelor superioare de adaptare și integrare, atunci abordarea ei din perspectivă psihopedagogică se impune ca o necesitate din cel puțin

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
o conjugare a funcțiilor psihice cu cele motrice și acceptând premisa că ea reprezintă o funcție complexă a sistemelor superioare de adaptare și integrare, atunci abordarea ei din perspectivă psihopedagogică se impune ca o necesitate din cel puțin două motive: - psihomotricitatea este profund implicată în structurarea „părților vizibile” ale personalității și în ajustarea complexă a comportamentului individual în diversele situații de viață; - tulburările psihomotrice au un puternic impact asupra imaginii de sine a individului, fapt care determină o serie de disfuncții

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
și în ajustarea complexă a comportamentului individual în diversele situații de viață; - tulburările psihomotrice au un puternic impact asupra imaginii de sine a individului, fapt care determină o serie de disfuncții în planul personalității acestuia. Principalele direcții de manifestare ale psihomotricității sunt (Albu, Albu, 1999): a) relația cu sine - cuprinde în special coordonarea posturală bazată pe reflexe, cu componentele sale spațiale (axa corporală și aliniamentul corect al scheletului), ritmice (ritmicitatea respirației) și energetice (concentrarea forței la nivel abdominal); b) relația cu

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
care va permite ulterior aprecierea eului corporal), mimică, surâs, voce, privire; c) relația cu mediul înconjurător - contactul tegumentelor cu agenții fizici (perceperea variațiilor de temperatură), manipularea obiectelor din jur, descoperirea spațiului apropiat și îndepărtat etc. În altă ordine de idei, psihomotricitatea este tratată în literatura de specialitate ca o funcție complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activității motorii, cât și manifestări ale funcțiilor perceptive. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese și funcții

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
etc. În altă ordine de idei, psihomotricitatea este tratată în literatura de specialitate ca o funcție complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activității motorii, cât și manifestări ale funcțiilor perceptive. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât și execuția adecvată a actelor de răspuns. Prin componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibile adaptarea pragmatică (învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială (modalități de comunicare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
cât și manifestări ale funcțiilor perceptive. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, psihomotricitatea include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât și execuția adecvată a actelor de răspuns. Prin componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibile adaptarea pragmatică (învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială (modalități de comunicare interpersonală), adaptarea estetică (tehnici de expresie corporală) și adaptarea educativă. Analizând psihomotricitatea din perspectiva formării sistemului de mișcări pe baza cărora persoana să poată acționa în

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
informațiilor, cât și execuția adecvată a actelor de răspuns. Prin componentele sale de bază, psihomotricitatea face posibile adaptarea pragmatică (învățarea tehnicilor profesionale, manuale, intelectuale), adaptarea socială (modalități de comunicare interpersonală), adaptarea estetică (tehnici de expresie corporală) și adaptarea educativă. Analizând psihomotricitatea din perspectiva formării sistemului de mișcări pe baza cărora persoana să poată acționa în orice condiții, putem identifica următoarele obiective (Albu, Albu, 1999): a) generale: - cunoașterea și înțelegerea elementelor constitutive ale psihomotricității; - controlul componentelor psihomotricității pentru obținerea unui comportament adecvat

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
tehnici de expresie corporală) și adaptarea educativă. Analizând psihomotricitatea din perspectiva formării sistemului de mișcări pe baza cărora persoana să poată acționa în orice condiții, putem identifica următoarele obiective (Albu, Albu, 1999): a) generale: - cunoașterea și înțelegerea elementelor constitutive ale psihomotricității; - controlul componentelor psihomotricității pentru obținerea unui comportament adecvat și realizarea unei interacțiuni eficiente cu mediul ambiant; - identificarea precoce a tulburărilor de psihomotricitate pentru aplicarea programelor de educare/reeducare timpurie în vederea diminuării/eliminării efectelor neplăcute; - creșterea potențialului psihomotrice prin intermediul expresiei, comunicării

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
corporală) și adaptarea educativă. Analizând psihomotricitatea din perspectiva formării sistemului de mișcări pe baza cărora persoana să poată acționa în orice condiții, putem identifica următoarele obiective (Albu, Albu, 1999): a) generale: - cunoașterea și înțelegerea elementelor constitutive ale psihomotricității; - controlul componentelor psihomotricității pentru obținerea unui comportament adecvat și realizarea unei interacțiuni eficiente cu mediul ambiant; - identificarea precoce a tulburărilor de psihomotricitate pentru aplicarea programelor de educare/reeducare timpurie în vederea diminuării/eliminării efectelor neplăcute; - creșterea potențialului psihomotrice prin intermediul expresiei, comunicării și realizării motrice

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
în orice condiții, putem identifica următoarele obiective (Albu, Albu, 1999): a) generale: - cunoașterea și înțelegerea elementelor constitutive ale psihomotricității; - controlul componentelor psihomotricității pentru obținerea unui comportament adecvat și realizarea unei interacțiuni eficiente cu mediul ambiant; - identificarea precoce a tulburărilor de psihomotricitate pentru aplicarea programelor de educare/reeducare timpurie în vederea diminuării/eliminării efectelor neplăcute; - creșterea potențialului psihomotrice prin intermediul expresiei, comunicării și realizării motrice; b) specifice: - dezvoltarea kinesteziei și a percepției complexe a mișcării; - dezvoltarea capacității de mișcare a organismului și de adaptare

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
punerea în evidență a nivelului de dezvoltare, a raportului dintre vârsta cronologică și cea psihomotrice; - dezvoltarea priceperilor și deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, sărituri, echilibru, tracțiuni etc.); - dezvoltarea corespunzătoare a calităților motrice (forță, viteză, rezistență, îndemânare). Referindu‑se la psihomotricitate, A. De Meur (1981) a evidențiat existența unor raporturi între motricitate, intelect și afectivitate. Deși A. Lapierre (1986) considera că noțiunea de psihomotricitate este prea vastă pentru a se preta la o definiție precisă, categorică și indiscutabilă, C. Păunescu a

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]