170 matches
-
sunt: -chestionarul psihonevrotic al lui Woodworth (cu 76 întrebări); -inventarul de personalitate Bell (16 itemi); -chestionarul de instabilitate emotivă (cu 148 întrebări); -inventarul de personalitate Multifazic Minnesota (M.M.P.I. cu 550 întrebări și cu 9 grupe clinice: Ipohondrie, Depresie, Isterie, Deviații psihopatice, Masculinitate - Feminitate, Paranoia, Psihastenie, Schizofrenie, Hipomanie). -16 P. F. Test, Chestionar care măsoară 16 trăsături de personalitate al lui Cattelll (sunt 4 forme: A-B, C-D); -chestionarul de nevrozism al lui Eysenck; -chestionarul de temperament al lui Guilford - Zimmennann
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de el moral insanity. Ulterior E. von Kraft-Ebbing, plecând de la studiul psihiatric al perversiunilor sexuale, va constitui clasa de tulburări psihice denumite de el psychopathia sexualis. Această categorie de indivizi reprezintă grupa nosologică de astăzi a psihopaților sau a constituțiilor psihopatice, structuri caracteriopatice a căror trăsături sunt marcate În primul rând prin insensibilitate, inafectivitate, impulsivitate, nesociabilitate sau antisociabilitate, trăsături constituționale care indică structuri imature afectiv sau aberante din punct de vedere psiho-moral (K. Schneider, A. Petrilowitschă. Stările de aberație morală afectează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a fi În prietenie, modul de a fi al agresivității, modul de a fi În sine și pentru sine. Leonhardt, studiind modelele de personalitate și viața indivizilor, vorbește despre tipurile de personalități accentuate, evitând astfel să le suprapună categoriei afecțiunilor psihopatice, din nosologia clinico-psihiatrică. Acestea sunt modele de personalitate caracterizate prin inegalitate, imprevizibilitatea reacțiilor emoționale, particularități de gândire, de acțiune, comunicare și conduită. 2. Tipologiile morale Tipurile morale de oameni sunt poate printre cele mai vechi din istoria clasificărilor tipologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestuia, cu lipsa valorilor sau a capacității de a controla Eul personal; bă o stare de imaturitate emoțional-afectivă a Eului, care este incapabil să simtă și să participe la durerile altora; că o stare de amnezie morală, insensibilitate, specifică personalităților psihopatice, anetopate, reci, crude, imorale; dă existența unor situații frustrante sau castratoare anterioare, care au traumatizat persoana respectivă, dezvoltându-i o atitudine de respingere față de cei aflați În dificultate, pe care, În mod inconștient, Îi percepe ca pe sine; eă stări
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se bat cap în cap, fără a recurge la canale secundare de comunicare, fără decodificări ambigue, pentru că face parte integrantă din universul nostru spiritual. Și asta pentru că este o artă nefalsificată de automatisme mondene, netransfigurată de obsesii onirice sau psihopatice, netulburată de erezii artistice sau iconoclasme estetice. ...Așa se explică de ce aderăm necondiționat la aceste opere naive, nu atât pentru că ne plac pur și simplu, cât mai ales pentru că deschid retrospecții intelectual-afective asupra purității receptive a copilăriei noastre și, totodată
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu o creativitate înnăscută, care acționează pentru autorealizare, chiar dacă nu au satisfăcute nevoile primare; persoane cu un nivel de aspirație coborât și încremenit la un nivel inferior; persoane deprivate de dragoste în copilărie care își pierd nevoia de afecțiune (personalități psihopatice); persoane pentru care satisfacerea îndelungată a unei nevoi duce la subevaluarea ei; persoane cu idealuri, standarde și valori ridicate (martirii) care renunță la satisfacerea nevoilor primare pentru un ideal sau pentru anumite valori. 9. Comportamentul uman are determinări multiple, nevoile
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în care s-a utilizat ca instrument de psihodiagnoză a personalității Chestionarul Multifazic de personalitate MMPI, a evidențiat existența a două tipuri de pacienți diabetici. Prima categorie o reprezintă cei instabili, care se caracterizează prin labilitate, anxietate, comportamente nevrotice și psihopatice mai frecvente. Aceștia au prezentat scoruri ridicate la acest chestionar de personalitate pentru: hiperemotivitate, tendințe agresiv-impulsive și ostilitate pe fondul vulnerabilității sau a fragilității Eului. În plan comportamental, la aceștia se remarcă imaturitate în relațiile interpersonale și o complianță ciclică
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
În perioada de formare a personalității pot interveni unii factori ce favorizează apariția tulburărilor de comportament, cum ar fi: calitatea imaginii de sine, calitatea relațiilor sociale și în special cele din familie (frustrări și carențe afective), tulburări nevrotice, psihotice și psihopatice. Paleta tulburărilor de comportament cuprinde: a) instabilitatea psihomotoare, care poate fi constituțională sau dobândită (copilul este într-o continuă mișcare neadaptată la exigențele mediului, fiind sterilă și ineficientă); b) agresivitatea - apare cu frecvență mai mare la băieți decât la fete
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o anumită direcție, dar cu lipsuri în alte direcții. Terapeutul trebuie să cunoască aceste manifestări, pentru a selecționa sistemul de mijloace, a organiza și conduce procesul de recuperare, în acord cu particularitățile psihice ale subiectului. Atenția trebuie orientată asupra constituției psihopatice a subiecților, care se pot manifesta sub următoarele forme: a) constituție emotivă, manifestată printr-o sensibilitate deosebită la emoții, concretizată atât pe plan fiziologic, cât și psihologic, fiind exagerate ca intensitate și durată. Se impune o atmosferă de calm, de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la deliruri consistente, deliruri profetice, deliruri grandomane, dar mai ales deliruri persecutorii, pe care le leagă de dispoziția psihopatică (1920: 225-249). Paranoia este definită drept "dezvoltarea insidioasă a unui sistem delirant permanent și de nezdruncinat care rezultă din cauze interne și care este însoțită de perfecta păstrare a unei gândiri, voințe și acțiuni clare și ordonate" (1920: 212-213). În
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
le délire d'interprétation, deplâng lipsa unor criterii nosologice ferme pentru ceea ce ei numesc ,,deliruri sistematizate" (délires systématisées): "Multă vreme în Franța au fost grupate sub numele de "deliruri sistematizate" (délires systématisées), sub cel de "paranoia" (paranoïa) în străinătate, stările psihopatice - cronice, primitive sau secundare, cu sau fără slăbire intelectuală - caracterizate, într-o manieră aproximativă, prin organizarea unui ansamblu mai mult sau mai puțin coerent de concepții delirante, un fel de formă fantezistă sau absurdă care devine, pentru autorul său, expresia
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dintr-o povestire a lui Kleist, ilustrează tocmai acest tip de personalitate, precum și rolul pe care interacțiunea dintre evenimentul-cheie, experiența trăită și mediul o joacă în declanșarea maladiei (cf. Ballerini & Monti 1990: 13). O stare delirantă, pe fondul unei predispoziții psihopatice (dependență, vulnerabilitate, scrupulozitate, timiditate etc.), apare progresiv, în general ca urmare a eșecurilor sau decepțiilor: printr-un mecanism specific, subiectul începe să interpreteze de o manieră delirantă lumea care îl înconjoară, el atribuindu-i un sens greșit, deși o percepe
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
astfel de conduite fiind cele care duc de regulă, la admisia intempestivă în serviciile de psihiatrie (Tardiff & Sweillman, 1980; MacMillan & Johnson, 1987). Cazurile care pot ridica probleme dificile de diagnostic pozitiv și diferențial sunt cele cu comportament deviant de tip psihopatic la care, mai târziu, evoluția se încadrează în cea a unei schizofrenii hebefrenice sau simple. Acestea ajung, de obicei, târziu la psihiatru, după comiterea unui act delictual. 2. Formele acute de debut. Sunt numeroase și cele mai frecvente, îmbracând două
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
psihic și socioeconomic - nu pot depăși, decît cu dificultate și în mod defectuos, condițiile legate de nașterea și creșterea copiilor. Asemănător, din motive cu conținut heredobiologic și heredocultural (dezadapterea socială etc.), apare inoportună reproducerea subiecților cu diagnostic care confirmă stări psihopatice. în realitate, deși este recomandabilă limitarea natalității în rândul "populației" indivizilor cu probleme psihice, ca urmare a mariajelor asortative și calităații inferioare a mediului familial, tendințele accentuate reproductive ale celor considerați se exercită fără reținere. În alt plan - dacă afectată
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
e zeița care produce rătăcirea. "Corybantismul" comparat, de altfel, de către cei vechi cu orgiasmul dionysiac era o mania provocată de Corybanți și vindecarea ajungea la o adevărată inițiere. [jQeea ce distinge totuși pe Dionysos și cultul său nu sunt crizele psihopatice, ci faptul că ele erau valorizate cu experiență religioasă: fie ca o pedeapsă, fie ca o favoare a zeului 15. La urma urmelor, interesul comparațiilor cu riturile ori mișcările colective aparent similare - de exemplu, anumite dansuri convulsive din Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de igienă mintală individuală. Factorii exogeni sau endogeni mai sus amintiți pot duce, în anumite circumstranțe, la perturbații ale sistemului personalității. Deosebit de vulnerabile sunt perioada copilăriei, adolescența, menopauza. În aceste condiții se pot dezvolta tulburări psihice variate, după cum urmează: stări psihopatice, nevroze infantile, tulburări de comportament, complexe ideo-afective, afecțiuni psihotice, devianțe de tip sociopatic etc. Pentru evitarea acestor aspecte neplăcute, măsurile de psihoprofilaxie trebuie instituite încă din perioada copilăriei. Ele vizează dezvoltarea ortopsihică a individului într-un mediu familial, școlar și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de modelele de educație; diferențele de dezvoltare a personalității se autoechilibrează în timp; aceste aspecte impun instituirea unor măsuri adecvate de igienă mintală în raport cu dinamica modalităților de dezvoltare individuală. Tânărul băiat Caracterul și comportarea acestuia amintesc de constituțiile nevrotice sau psihopatice, fără însă a fi vorba despre așa ceva. Este vorba despre o stare de criză, de care igiena mintală trebuie să țină seama. Părinții și educatorii trebuie să stimuleze adolescentul în a-și descoperi, alege și urma drumul în viață și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de gândire refractară în raport cu realitatea obiectivă; la paranoici, elementul esențial este reprezentat prin „refracția gândirii”. pseudoparanoicii sunt personalități de tip psihopatic în curs de formare, cu un mare grad de orgoliu compensator, protestatari virili, conflictuali, querulenți etc. Capitolul 15 Psihoigiena adultului 1. Căsătoria Căsătoria are un rol deosebit de important în viața individului. Ea implică două aspecte principale: întemeierea unei familii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
au condiționat acest tip de tulburări psihice. Pentru N. Cameron, nevroza obsesională se dezvoltă în familiile cu o atitudine tiranică față de copil. K. Schneider susține că tragedia copiilor care se nasc din părinți cu tulburări psihice, în special de tip psihopatic, nu se datorează faptului că aceștia rezultă din unirea acestora, ci mai cu seamă faptului că sunt obligați a trăi și a se dezvolta sub influența lor, subliniind în felul acesta semnificația morbigenetică a climatului psihofamilial negativ în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mare potențial agresiv, care se descarcă asupra celorlalți membri ai familiei; violența patologică, specifică tabloului clinico-psihiatric și evoluției clinice ale unor afecțiuni psihice, de care individul nu este nici conștient și nici responsabil; violențele ocazionale, produse de alcoolici, toxicomani, personalități psihopatice decompensate, sociopați etc. violența nevrotică, ce apare și se dezvoltă treptat în familie ca urmare a unor situații tensionale și conflictuale, de regulă între membrii cuplului marital, soț și soție, violența nevrotică este declanșată de situații conflictuale, de contrarietăți, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Bellak, P.M. Brunetti, M. Bates, N. Petrilowitsch și H. Flegel, M. Bleuler). Studiile actuale situează sociopatiile în cadrul conduitelor antisociale, la frontiera dintre normal și patologic (J. Hochman, Cl. Koechlin, M. Reitter). Acestea reprezintă forma psihosocială a conduitelor de tip comportamental psihopatic sau tulburări de conduită caracteriopatice. Sociopatiile nu trebuie privite ca boli, ci ca devianțe comportamentale datorate unor cauze exogene diferite: frustrări afective, carențe educaționale, familii dezorganizate, imitația unor modele negative, conduite antisociale imitate ca urmare a contactului cu indivizi delincvenți
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
orice fel de suport moral sau de ajutor concret din partea societății. Sunt devianții bolnavi psihic? În sensul strict medico-psihiatric, nu. Din punct de vedere psihanalitic, ei sunt „produsul” unor condiții psihotraumatizante, prin urmare sunt „personalități nevrotice” sau „personalități de tip psihopatic”, la care se manifestă acest tip de organizare psihomorală fie prin acte antisociale, fie prin dependență socială, fie prin conduite de refugiu, cum vom arăta în continuare. Toate aceste aspecte fac ca această categorie populațională să reprezinte unul dintre obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mers și echilibru, disfonii). Simularea tulburărilor psihice se referă la următoarele categorii nosologice: stările de agitație; stările depresive; tentativele de suicid; confuzia mentală sau alte stări de obnubilare a conștiinței: halucinații, idei delirante; debilitatea mintală; depresia și anxietatea; amneziile; stările psihopatice impulsive. Simularea bolilor psihice pune, în primul rând, probleme de diagnostic, iar în al doilea rând, probleme de ordin medico-legal. Orice individ care simulează are un interes, urmărește un scop. În general, interesul este de ordin social sau economic, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
s-a renunțat la utilizarea lui. E. Régis îl preferă pe originali sau disarmonici („ființă complexă, heterogenă, formată din elemente disproporționate, din calități și defecte contradictorii, dotată în unele privințe și lipsită în altele”). În prezent, se utilizează sintagma constituții psihopatice, desemnând, de fapt, aceleași aspecte generale precum cele de mai sus (E. Kraepelin, E. Dupré, H. Claude, J. Sµrieux, Capgras, E. Bleuler, K. Schneider, A. Petrilovitch, H. Ey). Psihoigiena trebuie să dispună de „cadre clinice” sau de teme nosologice exacte
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sensul acesta, au fost preferate mai multe aspecte nosologice care să reprezinte cadrul tematic de acțiune al psihoigienei bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca durată. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]