1,094 matches
-
pedepsește cu un an de închisoare sau amendă de 1 000 de dolari. De reținut Cercetătorii sunt preocupați în primul rând să găsească răspunsuri cu privire la adevărurile nomotetice legate de cauzele, natura, cursul și tratamentul tulburărilor copiilor. METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOPATOLOGIE Cercetătorii clinicieni din domeniul psihopatologiei copilului încearcă să obțină date științifice orientându-se în funcție de cele patru obiective ale metodei științifice: descrierea, prognosticul, controlul (prevenția) și înțelegerea. Testarea ipotezelor poate căpăta două forme principale: Analizarea legăturii dintre un set de variabile
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
închisoare sau amendă de 1 000 de dolari. De reținut Cercetătorii sunt preocupați în primul rând să găsească răspunsuri cu privire la adevărurile nomotetice legate de cauzele, natura, cursul și tratamentul tulburărilor copiilor. METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOPATOLOGIE Cercetătorii clinicieni din domeniul psihopatologiei copilului încearcă să obțină date științifice orientându-se în funcție de cele patru obiective ale metodei științifice: descrierea, prognosticul, controlul (prevenția) și înțelegerea. Testarea ipotezelor poate căpăta două forme principale: Analizarea legăturii dintre un set de variabile (de exemplu, vârstă, sex, agresivitate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
numără subiectivitatea, eroarea observatorului, categoriile de codificare nepotrivite și tendința centrală (tendința de a alege categoria de mijloc mai frecvent decât sunt evaluate comportamentele). CERCETAREA CLINICĂ ȘI STADIILE DE DEZVOLTARE A COPILULUI Studierea comportamentului în timp Adesea, studiile științifice de psihopatologia copilului analizează evoluția inadaptării în timp sau triectoriile de dezvoltare paralele dezvoltării normale. De multe ori, aceste studii încearcă să traseze cursul urmat de comportamentul dezadaptativ prin identificarea factorilor care, asemenea unui tampon, pot să îl protejeze pe individ de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Îmbunătățirea metodologiei cercetării și progresele tehnologice (cum ar fi imagistica cerebrală RMN-CT și biologia moleculară) ne-au oferit o imagine mai clară asupra rolului pe care îl joacă multiplele influențe (factori comportamentali, psihologici și biologici) exercitate în etiologia și manifestarea psihopatologiei copilului. În plus, recunoașterea tot mai largă a faptului că aceste influențe multiple pot schimba cursul dezvoltării în bine sau în rău a determinat punerea unui accent sporit pe înțelegerea modului în care un factor de risc crește vulnerabilitatea, în vreme ce
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
natură este problema copilului? Cum ar trebui să evaluez problema? Cum ar trebui să intervin ca să remediez problema? NATURA PROBLEMEI COPILULUI: DIAGNOSTICUL Kronenberger și Meyer (2001) afirmă că fiecare dintre aceste întrebări se referă la la un anumit aspect al psihopatologiei copilului. Clinicienii răspund la prima atunci când vor să caracterizeze problema pacientului folosind o categorie de diagnostic, să pună un diagnostic provizoriu sau să conceptualizeze cazul pe baza informațiilor despre simptome și caracteristici. După cum va reieși treptat din cele ce urmează
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
depresiei, etc.). Informațiile astfel obținute vor permite clinicianului să își confirme anumite ipoteze și îi vor oferi argumente suficiente pentru a exclude alte diagnostice potențiale (diagnostic diferențial). Evaluarea clinică individuală Premisele teoretice discutate în Capitolul 2 asigură cadrul necesar înțelegerii psihopatologiei copilului la un nivel general sau nomotetic, însă clinicienii trebuie să aplice aceasta la evaluarea diverselor aspecte psihopatologice specifice ale unui anumit copil (nivel ideografic). Ei nu doar evaluează indidvidul, ci trebuie și să obțină informații despre influențele exterioare importante
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aceeași vârstă și a comunității școlare. Mai mult, atunci când apreciază relativa normalitate a comportamentelor, gândurilor și sentimentelor unui copil, clinicienii țin cont și de aspecte ce țin de dezvoltarea acestuia (de pildă, impactul vârstei și al sexului). De reținut În psihopatologia infantilă, unul dintre obiectivele majore ale procesului de evaluare este conceptualizarea cazului sau formularea ipotezei cu privire la principalele influențe care cauzează și întrețin comportamentul dezadaptativ, inclusiv cele ambientale venite din direcția familiei, a școlii și a comunității. De reținut Evaluarea este
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sunt simptomele în aceste medii. Apoi, având în vedere frecvența cazurile în care ADHD e însoțit de comorbidități, sunt necesare și date despre alte posibile tulburări. Prin urmare, o mare parte a evaluării constă în analizarea altor dimensiuni majore ale psihopatologiei copilului și adolescentului. Există mai multe scale de evaluare a comportamentului care permit măsurarea caracteristicilor ADHD și a altor categorii de diagnostic. Acestea au mai multe versiuni paralele destinate părinților, profesorilor și copiilor mai mari, astfel putându-se face o
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și colab., 1998). Modelul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
domeniul de acțiune, deși în mod diferit denumit, constituie totuși o zonă comună preocupărilor psihiatriei; nevrozele pentru Kretschmer, medicina psihosomatică pentru Commonwealth Found, efectele secundare neprevăzute și nedorite ale remediilor medicale pentru Balint, iar pentru toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și clasifică experiențele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din perspectiva dezvoltării, ecosistemică, etnopsihologică, etologică, existențialistă, experimentală, fenomenologică, psihoanalitică, socială și structuralistă. Putem spune că noțiunile de psihopatologie vor face întotdeauna parte structurală din corpul psihologiei medicale. Psihosomatica este o concepție medicală care stă la baza diagnosticului și terapiei celui aflat în suferință și care înglobează la un loc datele furnizate de examenul medical „obiectiv” constante biologice, date
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
așa cum există o preeminență a ordinii asupra măsurii, a epistemului asupra matezis-ului, a normei asupra legii, a cunoașterii asupra științei. În toate cazurile, acest tip de demers vizează "formațiunile discursive" sisteme de pozitivitate precum economia politică, istoria naturală, botanica, lingvistica, psihopatologia, chiar dacă legăturile lor cu practicile instituționale și cu raporturile de forță sociale devin evidente. Relaționarea unui cîmp teoretico-științific cu unul practico-politic (practicile administrative) se produce la Foucault în orizontul cunoașterii. Nu avem de-a face decît cu recunoașterea (inclusiv a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
of Behavioral Development, 9, pp. 545-569. • Șchiopu, U., Verza, E., 1997, Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, ed. a III-a, EDP, București. • Șoitu, L., 1984, „Condiționarea psihologică a mesajului audio-vizual”, in: Psihologia în România, ASSP-AP, București. • Teodorescu, Fl., 1996, Introducere în genetica psihopatologiei, Editura Neuron, Focșani. • Teodorescu, Stela, 1976, În lumea copilului: prieteni, colegi, cunoscuți, EDP, București. • Teodorescu, Stela, 1997, Psihoantropogeneză. Concepția psihologică a lui Pierre Janet despre om, Editura A92, Iași. • Tucicov-Bogdan, A., Bogdan, T., 1983, „Relația profesor elev și pregătirea psihologică
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
inteligență al subiecților și diversitatea trăsăturilor descrise de Cox comportau o atitudine prudentă față de supraestimarea impactului coeficientului de inteligență asupra creativității. Fuziunea contribuției lui Cox cu orientarea psihologiei eului a demonstrat că fenomenul creativ nu reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rând, unii cercetători au început să exploreze performanțelor creative la femei (Hayes, 1989; Over, 1990; Sicoli, 1995; Simonton, 1992a; Stariha și Walberg, 1995) și, în al doilea rând, numeroși investigatori au reluat vechea problematică a relației dintre geniul creativ și psihopatologie (Davis, 1986; Karlson, 1970; Lester, 1991; Ludwig, 1990, 1992a, 1995; Martindale, 1972; Post, 1994; Weisberg, 1994). În general, acest tip de studiu istoriometric coincide cu cercetările istoriometrice care sugerează că în spatele imaginii proverbiale a „geniului nebun” se ascunde o reală
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
avut rolul de a schița contribuția impresionantă a acestei abordări la studiul științific al creativității. Uneori, aceste contribuții reprezintă coroborarea rezultatelor empirice descoperite prin metode mai consacrate. Un bun exemplu constă în convergența investigațiilor istoriometrice și psihometrice în ce privește legătura dintre psihopatologie și geniul creativ. În același timp, multe dintre descoperirile empirice în literatura istoriometrică nu ar fi putut fi revelate printr-o metodologie alternativă, fie ea experiment de laborator, fie investigație psihometrică. Prin urmare, este categoric că literatura istoriometrică nu e
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre plăcere, Antistene, Despre plăceri, Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din Alexandria, Supliment al călătoriei lui Bougainville, Diderot, Teologie platoniciană
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acțiunea practică a asistentului social. Poate datorită acestui fapt, asistența socială și-a conturat cu greu domeniul său propriu de activități și a fost adesea marginalizată în raport cu alte profesii apropiate cu care interfera și colabora: sociologia, psihologia socială, medicina (psihoterapia, psihopatologia, medicina socială), psihopedagogia specială, dreptul în protecția și asistența socială, economia etc.). Granițele care despărțeau asistența socială de aceste profesii erau foarte fragile, mobile. Adesea, în procesul cooperării dintre asistența socială și domenii apropiate ei, se producea o „invazie” neprevăzută
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de la standardele generale ale formării asistentului social în favoarea unui domeniu social sau altul, susținerea psihologiei sociale, a sociologiei, a politicilor sociale, a psihologiei, a pedagogiei, a antropologiei culturale, a dezvoltării umane, a teoriei managementului, a medicinei cu specializări necesare (precum psihopatologia și psihoterapia, medicina socială, sănătatea mentală), a legislației sociale, a economiei etc. s-a regăsit în curricula școlilor de asistență socială, pretutindeni în lume. Astfel, a fost și este încă greu să identificăm în acest pachet obligatoriu de discipline socioumane
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
profesionale relaționate muncii) și eficienței intervenției strategiilor de management și au apărut noi reviste de specialitate prestigioase, care promovează paradigma sănătății ocupaționale sau „starea de bine”, operaționalizată prin intermediul indicatorilor de sănătate mentală și fizică a individului (de exemplu orientarea patogenetică: psihopatologia muncii sau industrială a primit un nou impuls, fiind rafinată/transformată în „umanizarea muncii”, respectiv orientarea salutogenetică). Acestea s-au focalizat asupra: dezvoltării de modele teoretico-experimentale pentru inițierea și derularea programelor de sănătate psihosocială/ocupațională și management al stresului socioprofesional
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
centrul acestor teme se află dispus, ca element de referință, Eul personal. În cazul acesta temele existenței vor deveni problemele Eului. Existența ca istorie axiologică L. Bainswanger, plecând de la filosofia existențialistă a lui M. Heidegger, construiește o psihologie și o psihopatologie care au În centrul lor ființa umană ca existență (Daseină. În felul acesta, orice Încercare de cunoaștere a Persoanei reprezintă o analiză a existenței, idee dezvoltată și de către alți specialiști (R. Kuhn, A. Zutt, V.E. von Gebsattel etcă. Analiza existențială
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pune de acord cu lumea, cu ceilalți, este o existență conflictuală, eșuată, dependentă etc. Am preferat să denumim acest tip existență nevrotică. Menționăm Însă faptul că ea nu are aceeași semnificație ca a nevrozelor, În psihiatria clinică, În psihanaliză sau psihopatologie. Existența nevrotică este modul de viață al omului vulnerabil, al persoanei expuse la acțiunea traumatizantă, frustrantă, a evenimentelor vieții. Este modelul de a fi al persoanei neprotejate În fața situațiilor de eșec, a persoanelor care nu pot face față situațiilor dificile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]