61 matches
-
R. Pierloot și J. Groen). Problema care se pune este de a ști dacă soma și psyché sunt sau nu părți distincte ale persoanei, cum sunt unite și cum se influențează acestea reciproc. De fapt, aceasta este întreaga problemă a psihosomaticii, în realitate coexistența somaticului și a psihicului, dovedesc că ele sunt inseparabile și complementare. Omul concret este o unitate somato-psihică, fapt admis de specialiști. G.R. Heyer (1932) afirmă că „lumea somatică și lumea psihică nu sunt separate, ci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însă caracterul nevrotic interior al unor conflicte sau dezechilibre emoționale. Acest aspect demonstrează încă o dată caracterul specific al tulburărilor psihosomatice, diferența care există între acest grup de tulburări și cele pur somatice sau pur psihice. Din aceste considerente chiar definirea psihosomaticii este destul de dificil de făcut. De regulă, prin psihosomatică se înțelege studiul general al raportului care există între fenomenele psihice și cele somatice. Aceasta în cazul în care considerăm sfera psihică și sfera corporal-somatică drept modalități de manifestare diferită ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoționale. Acest aspect demonstrează încă o dată caracterul specific al tulburărilor psihosomatice, diferența care există între acest grup de tulburări și cele pur somatice sau pur psihice. Din aceste considerente chiar definirea psihosomaticii este destul de dificil de făcut. De regulă, prin psihosomatică se înțelege studiul general al raportului care există între fenomenele psihice și cele somatice. Aceasta în cazul în care considerăm sfera psihică și sfera corporal-somatică drept modalități de manifestare diferită ale aceleiași existențe umane, dar făcând obiectul unor „domenii metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică și sfera corporal-somatică drept modalități de manifestare diferită ale aceleiași existențe umane, dar făcând obiectul unor „domenii metodologice” diferite de cercetare sau de experiment științific. Acesta ar fi aspectul legat de relațiile de normalitate dintre „somatic” și „psihic”. Spre deosebire de psihosomatică, psihosomatica clinică sau patologia psihosomatică reprezintă studiul raportului dintre fenomenele psihice și fenomenele somatice din cursul bolilor: avându-se în vedere raportul dintre „simptomele somatice” și „simptomele psihice” care concură la constituirea aceluiași tablou clinic, constituind o „structură patologică comună
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sfera corporal-somatică drept modalități de manifestare diferită ale aceleiași existențe umane, dar făcând obiectul unor „domenii metodologice” diferite de cercetare sau de experiment științific. Acesta ar fi aspectul legat de relațiile de normalitate dintre „somatic” și „psihic”. Spre deosebire de psihosomatică, psihosomatica clinică sau patologia psihosomatică reprezintă studiul raportului dintre fenomenele psihice și fenomenele somatice din cursul bolilor: avându-se în vedere raportul dintre „simptomele somatice” și „simptomele psihice” care concură la constituirea aceluiași tablou clinic, constituind o „structură patologică comună”. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau o dimensiune ontologică. Din acest motiv, o analiză antropologică a tulburărilor psihosomatice se impune. În sensul acesta, antropologia ne va furniza datele necesare înțelegerii reciprocității aspectelor psihice și somatice care sunt implicate în sfera patologiei psihosomatice. Dacă pentru medicină psihosomatica este un sector al patologiei generale, pentru antropologie ea revelează un „alt aspect” al persoanei umane - aspectul globalității acesteia (L. Van cler Horst, K. Jaspers, L. Binswanger, R. Pierloot și J. Groen). Existența umană, viața, are o structură și o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici proprii în raport cu tulburările somatice și cu tulburările psihice. Orice încercare de interpretare a psihosomaticii sau a patologiei psihosomatice, ne conduce la atitudinea persoanei, atât în stare de normalitate, cât și de boală, față de imaginea propriului său corp. Patologia psihosomatică ne apare, în toate cazurile ca o modalitate particulară a persoanei bolnavului de prelucrare a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
217TRAUMA ȘI SUFERINȚA provocând disconfort, neliniște, chiar spaimă. în realitate, disfuncțiile afectează toate nivelele, inclusiv cel psihologic și spiritual. Dealtfel, un sumar recurs istoric demonstrează existența unui număr de trei concepții majore asupra bolilor: cea promovată de medicina standard, cea psihosomatică și cea holistică. Prima gravitează în registru preponderent biologic, privind maladia ca un corolar al cooperării dintre factorii interni (în principal al celor genetici) și cei externi (microbi, viruși etc.). Această orientare consideră boala ca o leziune organică sau tulburare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
important în geneza ei. Și poate că nu este greșit să afirmăm că fiecare boală reprezintă un mod camuflat prin care recunoaștem că nu beneficiem de suficientă iubire. în acest sens, D. Constantin-Dulcan (2008), menționează că la Congresul Mondial de Psihosomatică, desfășurat la Kobe, în Japonia, s-a demonstrat rolul capital al iubirii și iertării în instrumentarea procesului de vindecare. Rolul toxic și implicit patogen al gândurilor și emoțiilor negative nu trebuie ignorat sau ridiculizat. Din acest punct de vedere, observația
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anul 1980, imediat în anul următor ocupând postul de asistent universitar la disciplina Psihiatrie a I.M.F. Iași. Din anul 1991, după ce obține gradul de medic primar, devine șef de lucrări și, totodată, ocupă postul de șef de secție la Cinica Psihosomatici II. Susține teza de doctorat cu titlul "Markeri psihopatologici și expertali în etilismul cronic" și, în anul 1995, ajunge conferențiar la disciplina Psihiatrie, fiind numit director al Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola Iași. Ulterior, în anul 1998, ocupă postul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
animalele domestice nasc în general noaptea, datorită stării de inhibiție a centrilor nervoși superiori și diminuării excitațiilor externe a fost confirmată de mai mulți autori (PINTEA, V., și col. 1982, RUNCEANU L. 1994, ZAGHLOUL A.H. și col. 1991). Factorii psihosomatici materni au fost evidențiați că influențează procesul parturiției (ZAGHLOUL A.H. și col. 1991). Astfel s-a constatat că, o parturiție eutocică are loc numai în prezența unui sistem vegetativ tonic, bine echilibrat, animalele calme având parturiții mai rapide și
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]